Sunt unul dintre milioanele de români care lucrează în străinătate. Azi am participat pentru prima dată la vot în afara țării. Nu pot să vă descriu ce am simțit! După ce m-am liniștit, am încercat să relatez, la rece, prin ce am trecut. V-am trimis materialul.
Cu mult drag și admirație pentru tot ce faceți pentru România și pentru toți tomânii,
VALERIAN MILA
Duminică, 26 mai 2019
Mă gândesc ca tot românul să merg la vot, dar mai bine las pe după masă, după ce ies de la biserică. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Mai ales dacă nu ești ACASĂ, ci în străinătate, la muncă. Așa se face că după ce am făcut aproape 100 de km până la Toulouse, și după ce am participat la Sfânta Liturghie, prietenii ne-au anunțat că la secția de votare se stă la coadă cam 4 ore. A... exagerează, m-am gândit, mai bine am merge să mâncăm repede ceva și pe urmă mergem la vot, poate așa se mai scurtează și coada.
Ajungem la secția de votare, pe la 16:15. Nu ne vine să credem câtă lume stă la coadă să voteze. Noroc cu cei din fața noastră, care cum ne-au văzut că suntem cu copii, ne-au sfătuit să mergem înăuntru. Intrăm. Secția de votare e la etaj, pe scări n-ai unde să arunci un ac. Luăm liftul, dar când ieșim e și mai multă lume pe casa scărilor. Cu greu trecem în holul dinaintea sălii amenajate pentru votare. Aici e și mai rău: holul îngust, lume multă, aer viciat și o temperatură de saună. Nu mă mir când, în scurt timp, o doamnă leșină. Mergem să vedem cum o putem ajuta, își revine, o sfătuim să iasă la aer, refuză pentru că ea VREA SĂ VOTEZE. O conducem în față.
Privesc în jur: suntem oameni de toate categoriile și de toate vârstele așteptând SĂ VOTĂM, că doar e dreptul și îndatorirea noastră. Mulți copii. Transpirați, iritați, obosiți. "De ce stăm aici atât de mult?", întreabă ei și ne întrebăm și noi. Îmi dau seama că, în curând, vor leșina și alți oameni. Încercăm să facem ceva să fie mai mult aer. Solicităm deschiderea unor uși sau geamuri. "Nu se poate, oamenii n-au decât să nu mai aglomereze holul și atunci va fi mai mult aer", ni se răspunde!!! După multe insistențe se deschid niște geamuri și aerul devine mai respirabil.
Prietenul meu merge în biroul de votare să ceară lămuriri, să găsim o soluție ca să grăbim lucrurile. Stupefiat, vede că nu erau decât două cabine de vot, iar procedura de votare, încetinită de completarea unor formulare cu datele personale ale celor care votează. Cere politicos un ajutor dar i se răspunde sec că NU SE POATE FACE NIMIC, de unde să știe ei că vor veni atât de mulți oameni la vot?!!! Cere un număr de telefon la care să poată sesiza situația. Caută pe net la MAE, cum i s-a sugerat de șefa comisiei, dar cine să răspundă? Un băiat din comisie vrea să-i dea o mână de ajutor, dar este repede pus la punct de șefă: asta nu e treaba lui!. Prietenul meu este amenințat că dacă nu se liniștește va fi chemată poliția. Nu se sperie, ba chiar o încurajează pe Șefă să cheme poliția. I se reproșează că prin ce face încetinește și mai mult votarea. Văzând că nu o scoate la capăt cu el, se ia de o tânără, care cică ar fi pozat-o. Motiv de chemat poliția și de întrerupt votarea. Oamenii își pierd răbdarea, protestează, huiduie. Sosește poliția, se lămurește treaba. Polițiștii lor, politicoși, ne răspund prompt la întrebări. Da, legea electorală nu permite să se facă modificări de genul mai multe cabine de vot și mai multe ștampile în ziua votului. Poate pentru alegerile viitoare. Se miră și ei de ce e așa multă lume la noi, iar la celelalte secții de votare pentru străini, la bulgari, spre exemplu, e calm.
Între timp, mai sosesc alte familii cu copii, cei cu bebeluși sunt lăsați să intre și mai în față, ai noștri sunt un pic mai mari, așa că trebuie să mai avem răbdare. În sfârșit, iese din sala de vot un grup de trei persoane. Sunt întâmpinați cu aplauze. Unuia, în drum spre ieșire, i se agață nasturele de bluza unei femei: "Vezi că mi-ai agățat nevasta!", este atenționat amabil. Râsetele mai destind atmosfera. Se dă drumul, ca la semnal, la bancurile binecunoscute cu "PSD și Veorica".
În sfârșit, ajungem în sală. Tânărul din fața mea e bucuros că în curând poate merge să mănânce și el ceva. E lihnit de foame. Și-a făcut și el planu' greșit, ar fi trebuit să mănânce înainte. Ieșim afară. 5:40. Coada, la fel de lungă. E clar că nu vor apuca să voteze. Dar stau răbdători. Alții își mai părăsesc locul să mai cumpere o apă, un suc, o bere, să astâmpere setea, că mai e mult de așteptat. Pe net vedem că și în alte orașe europene e la fel: cozi nesfârșite de români. Ar trebui să vină mai mulți români din țară la vot în străinătate. Poate atunci se vor trezi! Până atunci, noi trimitem mesaje la ziare și televiziuni, ca să le semnalăm că, în ciuda tuturor eforturilor depuse de guvernanți, românii din diaspora VOTEAZĂ! Și semnăm petiții online pentru demiterea celor responsabili de dezorganizarea alegerilor. Ce fel de oameni sunt cei care fac asemenea fapte?