Corespondență din Franța - "Pomul se cunoaște după roade, iar omul după fapte"

Cititor Formula AS
Bună ziua și Hristos a înviat, dragă redacție!

Sunt unul dintre milioanele de români care lucrează în străinătate. Azi am participat pentru prima dată la vot în afara țării. Nu pot să vă descriu ce am simțit! După ce m-am liniștit, am încercat să relatez, la rece, prin ce am trecut. V-am trimis materialul.
Cu mult drag și admirație pentru tot ce faceți pentru România și pentru toți tomânii,
VALERIAN MILA

Duminică, 26 mai 2019

Mă gândesc ca tot românul să merg la vot, dar mai bine las pe du­pă masă, după ce ies de la biserică. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Mai ales dacă nu ești ACASĂ, ci în străi­nă­tate, la muncă. Așa se face că după ce am făcut aproape 100 de km pâ­nă la Toulouse, și după ce am par­ticipat la Sfânta Liturghie, prietenii ne-au anunțat că la secția de votare se stă la coadă cam 4 ore. A... exa­gerează, m-am gândit, mai bine am merge să mâncăm repede ceva și pe urmă mergem la vot, poate așa se mai scurtează și coada.
Ajungem la secția de votare, pe la 16:15. Nu ne vine să credem câtă lume stă la coadă să voteze. Noroc cu cei din fața noastră, care cum ne-au văzut că suntem cu copii, ne-au sfătuit să mergem înăuntru. Intrăm. Secția de votare e la etaj, pe scări n-ai unde să arunci un ac. Luăm liftul, dar când ieșim e și mai multă lume pe casa scărilor. Cu greu trecem în ho­lul dinaintea sălii amenajate pen­tru votare. Aici e și mai rău: holul îngust, lume multă, aer viciat și o temperatură de saună. Nu mă mir când, în scurt timp, o doamnă le­șină. Mergem să vedem cum o pu­tem ajuta, își revine, o sfătuim să ia­să la aer, refuză pentru că ea VREA SĂ VOTEZE. O con­ducem în față.
Privesc în jur: suntem oameni de toate categoriile și de toate vârs­tele așteptând SĂ VOTĂM, că doar e dreptul și îndatorirea noastră. Mulți copii. Transpirați, iritați, obo­siți. "De ce stăm aici atât de mult?", întreabă ei și ne întrebăm și noi. Îmi dau seama că, în curând, vor le­șina și alți oa­meni. Încercăm să fa­cem ceva să fie mai mult aer. So­licităm deschiderea unor uși sau geamuri. "Nu se poate, oamenii n-au decât să nu mai aglomereze ho­lul și atunci va fi mai mult aer", ni se răs­pun­de!!! După multe insis­tențe se deschid niște geamuri și aerul de­vine mai respirabil.
Prietenul meu merge în biroul de votare să ceară lămuriri, să gă­sim o soluție ca să grăbim lucrurile. Stu­pefiat, vede că nu erau decât do­uă cabine de vot, iar procedura de votare, încetinită de completarea unor formulare cu datele personale ale celor care votează. Cere politi­cos un ajutor dar i se răspunde sec că NU SE POATE FACE NIMIC, de unde să știe ei că vor veni atât de mulți oameni la vot?!!! Cere un număr de telefon la care să poată se­­siza situația. Caută pe net la MAE, cum i s-a sugerat de șefa co­mi­­siei, dar cine să răspundă? Un bă­­iat din comisie vrea să-i dea o mâ­nă de ajutor, dar este repede pus la punct de șefă: asta nu e treaba lui!. Prietenul meu este amenințat că dacă nu se liniștește va fi che­mată poliția. Nu se sperie, ba chiar o încurajează pe Șefă să cheme po­liția. I se reproșează că prin ce face în­cetinește și mai mult votarea. Vă­zând că nu o scoate la capăt cu el, se ia de o tânără, care cică ar fi po­zat-o. Motiv de chemat poliția și de întrerupt votarea. Oamenii își pierd răb­darea, protestează, huiduie. So­sește poliția, se lămurește treaba. Polițiștii lor, politicoși, ne răspund prompt la întrebări. Da, legea elec­torală nu permite să se facă mo­dificări de genul mai multe cabine de vot și mai multe ștampile în ziua votului. Poate pentru alegerile vii­toare. Se miră și ei de ce e așa multă lume la noi, iar la celelalte secții de votare pentru străini, la bulgari, spre exemplu, e calm.
Între timp, mai sosesc alte fa­milii cu copii, cei cu bebeluși sunt lăsați să intre și mai în față, ai noștri sunt un pic mai mari, așa că trebuie să mai avem răbdare. În sfârșit, iese din sala de vot un grup de trei per­soane. Sunt întâmpinați cu aplauze. Unuia, în drum spre ieșire, i se aga­ță nasturele de bluza unei femei: "Vezi că mi-ai agățat nevasta!", este atenționat amabil. Râsetele mai des­tind atmosfera. Se dă drumul, ca la semnal, la bancurile bine­cu­noscute cu "PSD și Veorica".
În sfârșit, ajungem în sală. Tâ­nărul din fața mea e bucuros că în curând poate merge să mănânce și el ceva. E lihnit de foame. Și-a făcut și el planu' greșit, ar fi trebuit să mănânce înainte. Ieșim afară. 5:40. Coada, la fel de lungă. E clar că nu vor apuca să voteze. Dar stau răbdători. Alții își mai părăsesc locul să mai cumpere o apă, un suc, o bere, să astâmpere setea, că mai e mult de așteptat. Pe net vedem că și în alte orașe europene e la fel: cozi nesfârșite de români. Ar trebui să vină mai mulți români din țară la vot în străinătate. Poate atunci se vor trezi! Până atunci, noi trimitem mesaje la ziare și televiziuni, ca să le semnalăm că, în ciuda tuturor efor­turilor depuse de guvernanți, românii din diaspora VOTEAZĂ! Și semnăm petiții online pentru de­mi­­terea celor responsabili de dez­or­ganizarea alegerilor. Ce fel de oa­meni sunt cei care fac ase­menea fapte?