Fie că e vorba de Ayurveda sau de medicina practicată în mânăstirile din Occident, ideea că natura ne influenţează echilibrul trupesc şi sufletesc este la fel de veche precum omenirea însăşi. Şi ancorată, practic, în toate culturile. O demonstrează scrierile din toată lumea, în care vindecătorii tuturor epocilor - de la Paracelsus la Hildegard van Bingen -, recomandau terapii cu apă, lumină, aer sau plante, şi cunoşteau efectul uriaş al lumii înconjurătoare asupra vieţii noastre interioare. Şi nu e deloc de mirare faptul că tocmai astăzi, pe vremea medicinii hipertehnicizate, oamenii caută tot mai mult o contrapondere organică în medicina naturistă. De aceea şi experţii se apleacă cu mai multă atenţie asupra diferitelor elemente naturale.
Sănătate cu apa mării
"Marea mi-a legănat sufletul pentru toată viaţa"... În celebrul său cântec, cunoscutul interpret francez Charles Trennet, proslăvea mai ales efectul calmant al mării. Dar ceea ce face din peisajul marin o veritabilă terapie nu e doar susurul liniştitor al valurilor (deşi zgomotul acesta blând pare să fie un remediu împotriva acufenelor). "Există o multitudine de efecte pozitive, începând cu stimulul rece al apei mării, inhalarea aerului sărat, şi până la plăcerea mişcării, declanşată în noi de legănarea valurilor", spun experţii.
Ce-i drept, condiţiile climatului marin sunt considerate a fi iritante, pentru că trupul şi psihicul trebuie să prelucreze senzaţii complexe. Dar, în acelaşi timp, sejurul la mare relaxează şi menajează. De efectul antiinflamator al apei sărate profită mai ales persoanele cu afecţiuni ale pielii, precum acneea, neurodermita sau psoriazisul. "Clorura de sodiu pe care o conţine apa de mare pătrunde în straturile superioare ale pielii. În combinaţie cu frecarea provocată de apă şi cu puterea razelor ultraviolete, celulele imunitare din piele sunt stimulate, ceea ce combate procesele inflamatorii", explică specialiştii. Dar şi alergicii, astmaticii şi cei chinuiţi permanent de răceală sau guturai simt o ameliorare rapidă pe malul mării, deoarece sarea din aer ajută la dezinflamarea mucoaselor.
Medicamentul mării: algele
Şi nu doar marea, ci şi câteva plante marine dispun de importante puteri vindecătoare, ca de pildă algele roşii şi algele brune, fapt recunoscut chiar şi la Hollywood, unde pilulele din extract de alge sunt "ultimul răcnet". Dar iată ce pot face plantele ce cresc în apa mării: extractele din algele roşii combat virusurile şi sunt folosite în tratamentul împotriva răcelilor. Algele brune, la rândul lor, şi-au dovedit numeroasele talente, în diverse studii efectuate: influenţează printre altele, metabolismul colesterolului, şi în experienţele pe animale, au reuşit să reducă cu 80% plăcile Alzheimer de la nivelul creierului. În plus, algele sporesc activitatea celulelor-killeri, proprii organismului, şi ar putea fi folosite, pe viitor, ca suport în tratamentul cancerului.
Sănătate cu pământ: nămol, mâl, argilă
Deja în Egiptul antic, regina Cleopatra îşi îngrijea, pare-se, pielea, cu nămol din Nil. Iar la începutul secolului 19, soldaţii francezi au "adus" cu ei, în Europa, după campania lui Napoleon în Egipt, cunoştinţe despre efectul curativ al nămolului şi, drept urmare, au apărut primele băi de nămol specializate. "În orice caz, trebuie făcută diferenţa între fango (nămol vulcanic), compus din pietricele mărunţele şi substanţe anorganice, şi nămolul pentru împachetări, compus din turbă (un remediu natural), plus numeroase substanţe organice", explică experţii. În vreme ce fango calmează durerile şi contracturile, împachetările şi băile cu nămol au şi un efect antiinflamator, datorită diferiţilor acizi pe care-i conţin. Ceea ce poate ajuta mai ales în cazul durerilor produse de artroză şi osteoporoză. "Ba, s-a constatat chiar şi un efect pozitiv asupra psihicului, produs de substanţele componente, asemănătoare dopaminei", spun experţii. Dopamina este numită "hormonul fericirii" şi stimulează dispoziţia şi motivaţia. De altfel, există medici care recomandă băile cu nămol, şi atunci când dorinţa de a avea copii nu este împlinită.
Cei ce nu suportă ideea unor băi mocirloase nu trebuie însă să renunţe la "ajutorul pământului", în cazul unor diverse probleme de sănătate. La farmacii şi drogherii se găseşte argilă sub formă de pulbere, care poate fi amestecată cu apă şi poate fi aplicată pe corp. Iar argila are rezultate bune, şi folosită intern, mai ales în caz de hiperaciditate, arsuri la stomac şi probleme gastro-intestinale nelămurite.
Galeriile terapeutice
Uneori, întâmplarea oferă mai multe cunoştinţe (şi mai bune) decât studiile ştiinţifice. De pildă, în Germania, faptul că aerul din galeriile subpământene are un efect sănătos a fost descoperit din întâmplare, atunci când în timpul celui de-al doilea război mondial, locuitorii unor zone bombardate şi-au căutat salvarea în adăposturi. Astmaticii au observat că simptomele lor s-au ameliorat simţitor şi au început să viziteze regulat galeriile respective, şi după terminarea războiului.
În felul acesta, a apărut speoloterapia, tratamentul în peşteri şi galerii subterane. "În aceste locuri, utilizate terapeutic, se găseşte cel mai curat aer pe care ni-l putem imagina. Este aproape lipsit de alergeni şi de particule de praf, ceea ce reduce, fireşte, problemele specifice afecţiunilor respiratorii, precum astmul sau bronşita cronică obstructivă. La care se adaugă climatul răcoros, de circa 8° Celsius, şi o umiditate a aerului de 100%, o combinaţie extrem de benefică pentru mucoasele afectate. În unele galerii terapeutice se găseşte şi gazul nobil radon, care exercită un efect calmant şi imuno-stimulator asupra întregului organism. Curele pot dura de la câteva săptămâni la un an. "Mai cu seamă pacienţii cu dureri provocate de probleme reumatice acute sau cu afecţiuni articulare degenerative au parte, frecvent, de o ameliorare evidentă", spun specialiştii.
Pădurea - cum ne fac mai puternici copacii
În vreme ce părinţii şi bunicii noştri mergeau în pădure la muncă, pentru a tăia lemne sau vreascuri, ori pentru a aduna fructe sălbatice şi ciuperci, astăzi se practică Shiurin Yoku, ceea ce, tradus din limba japoneză, înseamnă baie de pădure. Psihologul elveţian Martin Klem s-a specializat în această formă de relaxare şi spune: "Este absolut indiferent ce nume i se dă legăturii omului cu natura, trăirii momentului în mijlocul pădurii. Efectul pozitiv rămâne acelaşi: din clipa în care relaţionezi conştient cu pădurea şi o percepi cu toate simţurile, constaţi o relaxare totală a trupului, caruselul mental devine mai lent, iar percepţia propriului corp se ameliorează".
Studiile au dovedit că pădurea nu este doar balsam pentru suflet, ci ea fortifică şi sănătatea trupului. Cauza: şederea regulată în pădure se răsfrânge pozitiv asupra sistemului hormonal, regularizând mai ales producerea de cortizol, hormonul stresului. În plus, este activat parasimpaticul, acea parte a sistemului nostru nervos care conferă linişte şi odihnă. "În general, ne simţim deosebit de bine în pădure, pentru că acolo există un climat blând", explică Martin Klem. "Temperaturile sunt plăcute şi vara, umiditatea aerului este destul de ridicată, razele ultraviolete nu pot pătrunde şi toţi aceşti factori stimulează o dispoziţie calmă". În afară de aceasta, bucuria de a fi în pădure pare să se afle, efectiv, în genele noastre. Ecologul american Gordon Orians a descoperit faptul că ne simţim atraşi în mod magic de copacii cu coroanele şi crengile înalte şi proeminente, care te invită să te urci în ei. Probabil pentru că strămoşii noştri îşi căutau acolo protecţie şi hrană.
Şi nu contează dacă nu locuiţi în apropierea unei păduri, spun psihologii. Un loc cu verdeaţă găsiţi oriunde. Mergeţi într-un parc sau într-o grădină botanică sau umblaţi, pur şi simplu, desculţi pe o pajişte. Importantă este dorinţa de a ieşi regulat afară, în aer liber, ca o contrapondere la existenţa în spaţii închise. Căci "Drumul cel mai rapid către noi înşine trece prin natură".