Nu ştiu unde am auzit sau citit o frază care i se potriveşte lui Radu Paraschivescu: "vapoarele sunt la adăpost în port, dar nu pentru asta sunt făcute". Portul lui, de om de carte - redactor, traducător, romancier - l-ar ţine la adăpost de calamităţile, de escalada aberaţiilor, de mizerabilele derapaje ale "realităţii româneşti". Dar animozitatea structurală faţă de prostie, incultură, nesimţire nu-l lasă să ignore manifestările intolerabile ale celor ce au confiscat democraţia în interes personal, nepăsători la binele comun, şi clocesc în laboratoarele puterii măsuri autoritare pentru a-şi prezerva averile ilicite şi privilegiile. Reacţiile lui salutare la discursul şi comportamentul unor persoane publice - politicieni, "vedete" mediatizate ş.a. sunt cuprinse deja într-un raft întreg de cărţi, al căror ritm de apariţie a crescut din 2015 încoace la două pe an. Asta şi fiindcă din forurile decizionale unde s-au cocoţat impostorii oportunişti pornesc vertiginios, fără dezbatere publică, măsuri împotriva unor valori în care unii dintre noi am fost educaţi în familie să credem: dreptate, adevăr, cinste, competenţă. Umorul cu care înregistrează şi comentează Radu Paraschivescu subiecte din viaţa cotidiană e de fapt o formă de exasperare comună celor ce nu se lasă manipulaţi de vechii demoni reveniţi în forţă, de promisiuni demagogice şi "jocuri de putere" fără fair play. Asumându-şi riscul să scrie pentru cititorul de azi, căci subiectele luate din cotidian sunt volatile, coordonatorul colecţiei "Râsul lumii" vorbeşte în limbajul bunului simţ despre prostia proliferantă ca iedera din discursul public al politicienilor şi demnitarilor numiţi arbitrar în funcţii de decizie, despre complezenţe descalificante ale unor "jurnalişti" în soldă, despre pulsiuni primitive ce înlocuiesc raţiunea, despre non-valori aburcate pe socluri şi ventilate de "admiratori" interesaţi material. Ironia de bună calitate trece dincolo de caraghioslâcul situaţiilor, îţi vine să râzi dar râsul e amar fiindcă e vorba de fapt de viaţa fiecăruia dintre noi şi de perspective. Din nefericire, Radu Paraschivescu are mereu material proaspăt la îndemână pe YouTube, conservat "în viu". Când vezi însă transcrise pe pagini de carte spusele Vioricăi Dăncilă, delirurile groteşti ale lui Daea, prestaţiile ticăloase şi bădărane ale unor Liviu Dragnea, Şerban Nicolae, Codrin Ştefănescu, Florin Iordache, sofismele slugarnice ale lui Tudorel Toader, îţi dai seama că limbajul lor nu denotă doar incultură, ci şi o sărăcie mentală, o incapacitate de nuanţare, suplinită prin aroganţă. Sfidători şi suficienţi, cei care "strâmbă legi sub pretextul că le îndreaptă" vorbesc o limbă română degenerată, iar greşelile lor de exprimare şi de logică, relevate cu haz, constituie una dintre cele mai savuroase teme ale cărţii. Nu-mi fac iluzii că săgeţile inteligenţei ascuţite a lui Radu Paraschivescu vor străpunge pielea de rinocer a guvernanţilor. Dar cred că, atunci când protagoniştii culegerilor lui vor fi de mult uitaţi, aceste cărţi vor documenta excelent situaţia din România la începutul secolului XXI, când vechile bariere ideologice s-au fleşcăit şi naţional-populismul face pod stânga-dreapta.
Selecţia "Formula AS"
* Radu Paraschivescu, "În lume nu-s mai multe Românii (planetei noastre asta i-ar lipsi)", Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 230 p.
Nu ştiu unde am auzit sau citit o frază care i se potriveşte lui Radu Paraschivescu: "vapoarele sunt la adăpost în port, dar nu pentru asta sunt făcute". Portul lui, de om de carte - redactor, traducător, romancier - l-ar ţine la adăpost de calamităţile, de escalada aberaţiilor, de mizerabilele derapaje ale "realităţii româneşti". Dar animozitatea structurală faţă de prostie, incultură, nesimţire nu-l lasă să ignore manifestările intolerabile ale celor ce au confiscat democraţia în interes personal, nepăsători la binele comun, şi clocesc în laboratoarele puterii măsuri autoritare pentru a-şi prezerva averile ilicite şi privilegiile. Reacţiile lui salutare la discursul şi comportamentul unor persoane publice - politicieni, "vedete" mediatizate ş.a. sunt cuprinse deja într-un raft întreg de cărţi, al căror ritm de apariţie a crescut din 2015 încoace la două pe an. Asta şi fiindcă din forurile decizionale unde s-au cocoţat impostorii oportunişti pornesc vertiginios, fără dezbatere publică, măsuri împotriva unor valori în care unii dintre noi am fost educaţi în familie să credem: dreptate, adevăr, cinste, competenţă. Umorul cu care înregistrează şi comentează Radu Paraschivescu subiecte din viaţa cotidiană e de fapt o formă de exasperare comună celor ce nu se lasă manipulaţi de vechii demoni reveniţi în forţă, de promisiuni demagogice şi "jocuri de putere" fără fair play. Asumându-şi riscul să scrie pentru cititorul de azi, căci subiectele luate din cotidian sunt volatile, coordonatorul colecţiei "Râsul lumii" vorbeşte în limbajul bunului simţ despre prostia proliferantă ca iedera din discursul public al politicienilor şi demnitarilor numiţi arbitrar în funcţii de decizie, despre complezenţe descalificante ale unor "jurnalişti" în soldă, despre pulsiuni primitive ce înlocuiesc raţiunea, despre non-valori aburcate pe socluri şi ventilate de "admiratori" interesaţi material. Ironia de bună calitate trece dincolo de caraghioslâcul situaţiilor, îţi vine să râzi dar râsul e amar fiindcă e vorba de fapt de viaţa fiecăruia dintre noi şi de perspective. Din nefericire, Radu Paraschivescu are mereu material proaspăt la îndemână pe YouTube, conservat "în viu". Când vezi însă transcrise pe pagini de carte spusele Vioricăi Dăncilă, delirurile groteşti ale lui Daea, prestaţiile ticăloase şi bădărane ale unor Liviu Dragnea, Şerban Nicolae, Codrin Ştefănescu, Florin Iordache, sofismele slugarnice ale lui Tudorel Toader, îţi dai seama că limbajul lor nu denotă doar incultură, ci şi o sărăcie mentală, o incapacitate de nuanţare, suplinită prin aroganţă. Sfidători şi suficienţi, cei care "strâmbă legi sub pretextul că le îndreaptă" vorbesc o limbă română degenerată, iar greşelile lor de exprimare şi de logică, relevate cu haz, constituie una dintre cele mai savuroase teme ale cărţii. Nu-mi fac iluzii că săgeţile inteligenţei ascuţite a lui Radu Paraschivescu vor străpunge pielea de rinocer a guvernanţilor. Dar cred că, atunci când protagoniştii culegerilor lui vor fi de mult uitaţi, aceste cărţi vor documenta excelent situaţia din România la începutul secolului XXI, când vechile bariere ideologice s-au fleşcăit şi naţional-populismul face pod stânga-dreapta.
Nu ştiu unde am auzit sau citit o frază care i se potriveşte lui Radu Paraschivescu: "vapoarele sunt la adăpost în port, dar nu pentru asta sunt făcute". Portul lui, de om de carte - redactor, traducător, romancier - l-ar ţine la adăpost de calamităţile, de escalada aberaţiilor, de mizerabilele derapaje ale "realităţii româneşti". Dar animozitatea structurală faţă de prostie, incultură, nesimţire nu-l lasă să ignore manifestările intolerabile ale celor ce au confiscat democraţia în interes personal, nepăsători la binele comun, şi clocesc în laboratoarele puterii măsuri autoritare pentru a-şi prezerva averile ilicite şi privilegiile. Reacţiile lui salutare la discursul şi comportamentul unor persoane publice - politicieni, "vedete" mediatizate ş.a. sunt cuprinse deja într-un raft întreg de cărţi, al căror ritm de apariţie a crescut din 2015 încoace la două pe an. Asta şi fiindcă din forurile decizionale unde s-au cocoţat impostorii oportunişti pornesc vertiginios, fără dezbatere publică, măsuri împotriva unor valori în care unii dintre noi am fost educaţi în familie să credem: dreptate, adevăr, cinste, competenţă. Umorul cu care înregistrează şi comentează Radu Paraschivescu subiecte din viaţa cotidiană e de fapt o formă de exasperare comună celor ce nu se lasă manipulaţi de vechii demoni reveniţi în forţă, de promisiuni demagogice şi "jocuri de putere" fără fair play. Asumându-şi riscul să scrie pentru cititorul de azi, căci subiectele luate din cotidian sunt volatile, coordonatorul colecţiei "Râsul lumii" vorbeşte în limbajul bunului simţ despre prostia proliferantă ca iedera din discursul public al politicienilor şi demnitarilor numiţi arbitrar în funcţii de decizie, despre complezenţe descalificante ale unor "jurnalişti" în soldă, despre pulsiuni primitive ce înlocuiesc raţiunea, despre non-valori aburcate pe socluri şi ventilate de "admiratori" interesaţi material. Ironia de bună calitate trece dincolo de caraghioslâcul situaţiilor, îţi vine să râzi dar râsul e amar fiindcă e vorba de fapt de viaţa fiecăruia dintre noi şi de perspective. Din nefericire, Radu Paraschivescu are mereu material proaspăt la îndemână pe YouTube, conservat "în viu". Când vezi însă transcrise pe pagini de carte spusele Vioricăi Dăncilă, delirurile groteşti ale lui Daea, prestaţiile ticăloase şi bădărane ale unor Liviu Dragnea, Şerban Nicolae, Codrin Ştefănescu, Florin Iordache, sofismele slugarnice ale lui Tudorel Toader, îţi dai seama că limbajul lor nu denotă doar incultură, ci şi o sărăcie mentală, o incapacitate de nuanţare, suplinită prin aroganţă. Sfidători şi suficienţi, cei care "strâmbă legi sub pretextul că le îndreaptă" vorbesc o limbă română degenerată, iar greşelile lor de exprimare şi de logică, relevate cu haz, constituie una dintre cele mai savuroase teme ale cărţii. Nu-mi fac iluzii că săgeţile inteligenţei ascuţite a lui Radu Paraschivescu vor străpunge pielea de rinocer a guvernanţilor. Dar cred că, atunci când protagoniştii culegerilor lui vor fi de mult uitaţi, aceste cărţi vor documenta excelent situaţia din România la începutul secolului XXI, când vechile bariere ideologice s-au fleşcăit şi naţional-populismul face pod stânga-dreapta.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
