Nu știu unde am auzit sau citit o frază care i se potrivește lui Radu Paraschivescu: "vapoarele sunt la adăpost în port, dar nu pentru asta sunt făcute". Portul lui, de om de carte - redactor, traducător, romancier - l-ar ține la adăpost de calamitățile, de escalada aberațiilor, de mizerabilele derapaje ale "realității românești". Dar animozitatea structurală față de prostie, incultură, nesimțire nu-l lasă să ignore manifestările intolerabile ale celor ce au confiscat democrația în interes personal, nepăsători la binele comun, și clocesc în laboratoarele puterii măsuri autoritare pentru a-și prezerva averile ilicite și privilegiile. Reacțiile lui salutare la discursul și comportamentul unor persoane publice - politicieni, "vedete" mediatizate ș.a. sunt cuprinse deja într-un raft întreg de cărți, al căror ritm de apariție a crescut din 2015 încoace la două pe an. Asta și fiindcă din forurile decizionale unde s-au cocoțat impostorii oportuniști pornesc vertiginios, fără dezbatere publică, măsuri împotriva unor valori în care unii dintre noi am fost educați în familie să credem: dreptate, adevăr, cinste, competență. Umorul cu care înregistrează și comentează Radu Paraschivescu subiecte din viața cotidiană e de fapt o formă de exasperare comună celor ce nu se lasă manipulați de vechii demoni reveniți în forță, de promisiuni demagogice și "jocuri de putere" fără fair play. Asumându-și riscul să scrie pentru cititorul de azi, căci subiectele luate din cotidian sunt volatile, coordonatorul colecției "Râsul lumii" vorbește în limbajul bunului simț despre prostia proliferantă ca iedera din discursul public al politicienilor și demnitarilor numiți arbitrar în funcții de decizie, despre complezențe descalificante ale unor "jurnaliști" în soldă, despre pulsiuni primitive ce înlocuiesc rațiunea, despre non-valori aburcate pe socluri și ventilate de "admiratori" interesați material. Ironia de bună calitate trece dincolo de caraghioslâcul situațiilor, îți vine să râzi dar râsul e amar fiindcă e vorba de fapt de viața fiecăruia dintre noi și de perspective. Din nefericire, Radu Paraschivescu are mereu material proaspăt la îndemână pe YouTube, conservat "în viu". Când vezi însă transcrise pe pagini de carte spusele Vioricăi Dăncilă, delirurile grotești ale lui Daea, prestațiile ticăloase și bădărane ale unor Liviu Dragnea, Șerban Nicolae, Codrin Ștefănescu, Florin Iordache, sofismele slugarnice ale lui Tudorel Toader, îți dai seama că limbajul lor nu denotă doar incultură, ci și o sărăcie mentală, o incapacitate de nuanțare, suplinită prin aroganță. Sfidători și suficienți, cei care "strâmbă legi sub pretextul că le îndreaptă" vorbesc o limbă română degenerată, iar greșelile lor de exprimare și de logică, relevate cu haz, constituie una dintre cele mai savuroase teme ale cărții. Nu-mi fac iluzii că săgețile inteligenței ascuțite a lui Radu Paraschivescu vor străpunge pielea de rinocer a guvernanților. Dar cred că, atunci când protagoniștii culegerilor lui vor fi de mult uitați, aceste cărți vor documenta excelent situația din România la începutul secolului XXI, când vechile bariere ideologice s-au fleșcăit și național-populismul face pod stânga-dreapta.