Remarcabil este şi faptul că proiectul are un scop caritabil: prin intermediul cărţii sale, autorul adună fonduri pentru eroii fotografiilor lui.
Bihorean de origine, Oliver locuieşte de ani buni la Timişoara, unde lucrează ca inginer silvic, dar pasiunea pentru fotografie este, de zece ani, o constantă a vieţii sale. "Mi-a plăcut de la început să fotografiez oamenii în ipostaze naturale, fără să fie conştienţi de prezenţa mea, fără să îmi pozeze. Cred că, în mod firesc, următorul pas s-a îndreptat către fotografia documentară. Am căutat şi cumpărat albumele unor mari fotografi, ce ating subiecte dure, de natură socială. Am dorit şi eu să găsesc astfel de subiecte, să le documentez la modul cel mai serios, să fac fotografii care să aibă un impact, să atingă o coardă sensibilă a privitorului", spune Oliver. Pentru primul lui album, "Anatomia decăderii", el a străbătut mii de kilometri pe drumurile spre Anina, acolo unde a fotografiat comunitatea ce trăieşte printre ruinele unei foste termocentrale închise. Pentru noul proiect, Oliver a rămas acasă, în Timişoara. Trecând zi de zi pe drumul spre serviciu, pe lângă sediul Fundaţiei "Pentru voi", singura fundaţie timişoreană ce se ocupă de persoanele adulte cu dizabilităţi intelectuale, Oliver i-a trecut într-o bună zi pragul. Vechi amintiri i-au revenit în minte. "Mama mea a fost asistentă medicală la un spital de neuropsihiatrie, iar pe vremea aceea statul nu făcea diferenţiere între persoane cu dizabilităţi intelectuale şi cele cu afecţiuni psihice, îngrămădindu-le pe toate în aceleaşi spitale. Îmi amintesc că glumeau cu mine, atunci când o vizitam pe mama la muncă, şi de multe ori am întrebat de ce sunt internaţi acolo, pentru că în acea perioadă a vieţii mele, nu vedeam diferenţe între ei şi cei de afară. Ca să fiu sincer, răspunsul l-am aflat abia după ce am început documentarea pentru acest proiect. Acum ştiu că termenul de «dizabilitate intelectuală» se referă la o stare permanentă, prezentă înaintea vârstei de 18 ani, care se caracterizează prin afectarea facultăţilor ce contribuie la nivelul global de inteligenţă, adică a capacităţilor cognitive, de comunicare, motorii şi sociale, în timp ce afecţiunile psihiatrice sunt disfuncţii ce afectează gândirea, sentimentele şi comportamentul şi care pot fi, foarte multe, abordate cu succes şi tratate".
- Ce te-a atras spre acest subiect, care a fost momentul de declic, ce te-a motivat să-l documentezi timp de un an de zile?
- Finalizasem primul meu proiect de durată şi căutam unul nou, tot pe temă socială. Demersul meu fotografic este un manifest pentru conştientizarea nevoilor pe care le au aceste persoane şi a modului prin care ele pot fi integrate în societate. În momentul în care am făcut Fundaţiei "Pentru Voi" propunerea de a demara acest proiect, nu ştiam la ce să mă aştept. Cei de acolo puteau foarte bine să încerce să-mi impună direcţia dorită de ei în realizarea fotografiilor, sau chiar să-mi restricţioneze accesul de a fotografia în anumite zone, iar dacă s-ar fi întâmplat astfel, probabil că mi-aş fi pierdut tot elanul. Surpriza foarte plăcută a fost că nu s-a întâmplat aşa. Cu excepţia câtorva persoane care nu mi-au dat acordul de fotografiere, trebuie ştiut că am putut fotografia absolut tot ceea ce am dorit, fără ca cineva să încerce să-mi sugereze că în anumite locuri nu ar trebui să fac poze. Acest fapt mi-a întărit convingerea că în activitatea fundaţiei nu e nimic care ar trebui ascuns, că acolo totul se face "ca la carte". Cred că acesta a fost momentul de declic, puseul de energie şi motivaţie de care aveam nevoie.
"Ceea ce mi-am dorit a fost ca fotografiile realizate să nu fie vulgare sau impertinente"
Fericire în nefericire
- Pentru a mă acomoda cât mai bine cu subiectul, din ianuarie şi până în martie 2017, m-am documentat şi am vizitat de mai multe ori sediul Fundaţiei. Astfel, am aflat că în România trăiesc peste 800.000 de persoane cu dizabilităţi, între care 98% sunt îngrijite de propriile familii sau de fundaţii, şi doar 2% sunt în "grija" statului, o grijă de multe ori sinonimă cu nepăsarea. Documentându-mă înainte de a începe să fotografiez, am reuşit să-mi stabilesc nişte linii clare pe care să le urmez. Din experienţele anterioare, mi-am dat seama cât de important este să am un plan de care să mă ţin. Prin urmare, în prima parte a cărţii sunt imagini care surprind modul în care beneficiarii Fundaţiei îşi petrec timpul liber (fotografii făcute în cadrul taberei de vară de la Sasca Montană, de la serbarea de sfârşit de an, de la meciurile de fotbal, de la competiţiile de para-karate etc.), în partea a doua se găsesc fotografii făcute în cadrul locuinţelor protejate, dar şi imagini în care beneficiarii prestează diverse munci, iar în ultima parte, fotografiile se axează pe ceea ce se întâmplă în centrele de zi. Într-adevăr, este un subiect sensibil şi de multe ori, din respect pentru cei fotografiaţi a trebuit să-mi impun o autocenzură, să las aparatul foto deoparte, pentru ca cele văzute să rămână amintiri doar pentru mine. Ceea ce mi-am dorit a fost ca fotografiile realizate să nu fie vulgare sau impertinente.
- Cartea conţine şi o serie de fotografii foarte sugestive ce au în prim-plan mâinile. Cum se explică această atracţie fotografică?
- Cum au reacţionat bolnavii în faţa unui străin, a aparatului de fotografiat?
- Perioada destul de îndelungată (aproape un an şi jumătate) petrecută alături de ei a contat mult. Dacă la început au existat anumite bariere, timpul le-a estompat până la înlăturarea totală, în cele din urmă devenind prieteni. Iar acest lucru i-a făcut să se manifeste foarte natural în faţa aparatului de fotografiat. Prin urmare, comunicarea cu ei a fost similară cu cea avută cu persoanele pe care le întâlnesc zilnic. Doar că aici, chiar dacă vorbim de adulţi, dezvoltarea lor intelectuală e uneori la nivelul unui copil de 5 ani, de exemplu. Însă în cadrul Fundaţiei "Pentru Voi" se întâmplă minuni: există persoane care au fost recuperate de pe stradă sau din spitale de psihiatrie şi care acum duc o viaţă independentă, fiind perfect integrate în societate.
- Ce te-a impresionat mai mult în perioada petrecută alături de ei?
- Dacă-mi permiţi o părere, fotografiile sunt mult mai bune decât cele din prima carte. Cum se explică acest progres?
- Sunt încântat de această observaţie, înseamnă că în aceşti ani am evoluat din punct de vedere fotografic şi sper ca acest lucru să fie remarcat şi de alte persoane care au văzut fotografiile din cartea "For You".
- Cum te simţi odată cu finalizarea acestui proiect?
- Pentru mine, acest proiect nu este încă finalizat. Eu consider că totul se va încheia abia atunci când tirajul cărţii va fi epuizat, pentru a putea fi donată către Fundaţie întreaga sumă estimată, adică 5000 lei. Până acum, au fost donaţi doar 2000 lei. Deşi legătura cu Fundaţia nu se va opri aici, sunt sigur de asta.
(Albumul costă 65 de lei şi poate fi comandat pe adresa olivermerce@ gmail.com)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
