Slugărel

Niciun cetăţean de bună credinţă din România nu mai poate crede în probitatea profesională şi morală a mi­nistrului Justiţiei, Tudorel Toader.

Numit din partea ALDE în cabinetul Dăncilă, înfeudat PSD-ului, T. Toader a părut, la început, un specialist interesat să oprească po­sibilele "abuzuri" ale Justiţiei române, fără a cădea în ten­taţia majorităţii politicienilor, de a o subordona propriilor in­terese. După sinistra figură a primitivului Florin Ior­dache, autorul de faţadă al celebrei OUG 13 ("Noaptea ca hoţii"), rectorul Universităţii din Iaşi părea "o lumină". Ca manieră de prezentare şi ca pregătire, Toader îi este net superior lui Iordache. În plus, faptul că venea de la ALDE şi nu de la PSD dădea o speranţă suplimentară că nu va ceda la aspi­raţiile acestei grupări de politizare totală a sistemului juridic. Toader făcea parte dintre ex­perţii Comisiei de la Ve­neţia, care are ca scop armo­ni­za­rea şi uniformizarea sistemelor juridice ale statelor mem­bre ale UE. Ministrul era, altfel spus, la curent cu tendinţa UE de a-şi construi struc­turi judiciare specifice statului de drept, funcţional în Occident de mai multă vreme. Numit în guvernul PSD-ALDE, Tudorel Toader trebuia să împrăştie temerile ale­gă­torilor, că executivul are şi alte preocupări decât muti­larea Justiţiei, şi să stopeze ne­li­niştea partenerilor din UE şi NATO, faţă de o posibilă de­rivă nedemocratică a României. Toţi cetăţe­nii ţării aş­teptau ca, în sfârşit, coaliţia guvernamentală să se con­cen­treze pe concretizarea marilor promisiuni economice din programul electoral care a adus-o la putere. În pro­gram era vorba nu numai de du­bla­rea sa­la­riilor şi pen­siilor, ci şi de creşterea spectaculoasă a in­frastructurii comunicaţionale a învăţământului şi sănă­tăţii. Incidentul cu OUG 13 ar fi fost uitat şi partidele aliate ar fi rămas în topul preferinţelor electoratului.
Nu a fost să fie aşa. "Subtilul şi onctuosul" ministru Toader s-a apucat, şiret, de demolarea treptată a in­de­pendenţei sistemului juridic, dezvăluind, încă o dată, că acesta este "ţelul suprem" al alianţei PSD-ALDE, pro­mi­siunile economice de dezvoltare fiind numai unele "de acoperire". A început prin denunţarea protocoalelor sem­nate de DNA (principala instituţie de combatere a "co­rupţiei înalte") cu SRI. Acest serviciu în slujba siguranţei naţionale era singurul care deţinea mijloacele tehnice de înregistrare a infracţiunilor în domeniu. Corupţia înaltă este un atentat la siguranţa naţională. Denunţând proto­coa­lele, d-l ministru a căutat să distrugă şi probele obţi­nute prin ele. O serie întreagă de inculpări şi condamnări care se bazau pe acestea au fost puse astfel la îndoială, con­secinţa fiind obligativitatea schimbării Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală, prin care ele erau "în­cadrate". Zâmbitor, chiar destins, Tudorel Toader şi-a mas­cat acţiunea cu pretextul modernizării şi al armo­nizării respectivelor coduri, cu cele din statele UE şi conform cerinţelor Comisiei de la Veneţia. La presiunile societăţii civile (căreia guvernul i-a dat o lecţie de neuitat pe 10 au­gust 2018) şi la protestele partenerilor strategici occidentali (care au sesizat repede ce ascunde "mo­der­nizarea şi armo­nizarea"), ministrul a început un joc com­plicat între deci­ziile executive ale guvernului şi hotărâ­rile parlamentare, ca putere de lege. Parlamentul actual este, după cum ştie toa­tă lumea, o "maşină de vot docilă" PSD-ALDE, cu spri­jinul UDMR şi al celorlalte mino­rităţi, având majoritatea absolută. Ministrul Justiţiei a provocat o avalanşă de amâ­nări şi suspendări sub diverse motive, mai mult sau mai puţin constituţionale, ale unor procese aflate pe rol. Dintre acestea se disting, evident, cele ale liderilor grupării PSD-ALDE, Dragnea şi Tări­ceanu, dar şi ale altor "baroni" politici. Diverşi infractori au fost chiar deja eli­beraţi, ca efect al unor ordonanţe ce "nuanţau" codurile juridice.
Pentru "şefii lui penali", care l-au răsplătit pe măsură, "miş­cările subtile" ale ministrului s-au dovedit, însă, prea lente. Ambiţiile electorale ale d-nilor Dragnea şi Tări­ceanu cereau urgent "albirea" lor, amnistia şi graţierea fiind so­luţiile cele mai eficiente. Supus unor presiuni in­terne uria­şe, Tudorel Toader a renunţat la prestigiul pro­fesional, la statutul lui de specialist universitar, pentru a îndeplini "dorinţele stăpânilor". A forţat decizia CCR pen­tru susţi­nerea cererii de demitere a şefei DNA, Laura Co­druţa Ko­vesi, şi a deschis un "front" în aceeaşi ma­ni­e­ră împotriva Procurorului General, Augustin Lazăr. Cei doi erau "spai­ma corupţilor", în special a înalţilor dem­nitari corupţi. Ca să taie din faşă orice încercare a ma­gis­traţilor (procurori sau judecători) de a mai inculpa sau condamna personaje agreate politic, a înfiinţat o "Secţie specială pentru inves­tigarea magistraţilor", suspectaţi de el de "poliţie politică". Secţia a fost înfiinţată împotriva re­comandărilor Co­misiei de la Veneţia şi a atenţionării forurilor UE. În fruntea "sec­ţiei", Toader a numit-o pe Adi­na Florea, un magistrat care a declarat că n-a fost niciodată independent în raport cu politicul. Primele "măsuri" ale d-nei Florea, teleghidată de Tudorel, au fost punerea sub acuzare a fostei şefe a DNA pentru abuz de putere şi predarea "dosarului Teldrum", aflat în custodia acestei instituţii. Cea dintâi măsură nu este neapărat o răz­bunare la adresa "prigonitoarei corupţilor", cât o ten­ta­tivă de a bloca încercarea acesteia de a obţine funcţia de procuror-şef al UE. Kovesi, ale cărei strădanii de sto­pare a corupţiei ca şefă a DNA au fost apreciate de media şi instituţiile de resort occidentale, avea toate şan­sele de a ocupa acest post, cu un sprijin larg în Parlamentul UE. "Subtilul" Tudorel a coborât atât de jos, încât a trimis scrisori de denunţ împotriva ei, miniştrilor europeni ai Justiţiei, şi şi-a îndemnat guvernul să nu o susţină. E drept, alegerea d-nei Kovesi ar fi fost o palmă pe obrazul "spe­cialistului", care a ales, "mergând cu pâra", să facă, ia­­răşi, România de râs. Cea de-a doua cerere, predarea "do­­sarului Teldrum", este o intervenţie pe faţă în fa­voarea lui L. Dragnea, principalul acuzat. Ceea ce spune totul despre "capacităţile" şi moralitatea ministrului.
Pentru toate actele sale, ministrul a fost poreclit de ce­tăţeni Slugărel. Oare, ministrul Toader crede că alegătorii români vor uita şi îi vor accepta "prestaţia"?