Slugărel

Toma Roman
Niciun cetățean de bună credință din România nu mai poate crede în probitatea profesională și morală a mi­nistrului Justiției, Tudorel Toader.

Numit din partea ALDE în cabinetul Dăncilă, înfeudat PSD-ului, T. Toader a părut, la început, un specialist interesat să oprească po­sibilele "abuzuri" ale Justiției române, fără a cădea în ten­tația majorității politicienilor, de a o subordona propriilor in­terese. După sinistra figură a primitivului Florin Ior­dache, autorul de fațadă al celebrei OUG 13 ("Noaptea ca hoții"), rectorul Universității din Iași părea "o lumină". Ca manieră de prezentare și ca pregătire, Toader îi este net superior lui Iordache. În plus, faptul că venea de la ALDE și nu de la PSD dădea o speranță suplimentară că nu va ceda la aspi­rațiile acestei grupări de politizare totală a sistemului juridic. Toader făcea parte dintre ex­perții Comisiei de la Ve­neția, care are ca scop armo­ni­za­rea și uniformizarea sistemelor juridice ale statelor mem­bre ale UE. Ministrul era, altfel spus, la curent cu tendința UE de a-și construi struc­turi judiciare specifice statului de drept, funcțional în Occident de mai multă vreme. Numit în guvernul PSD-ALDE, Tudorel Toader trebuia să împrăștie temerile ale­gă­torilor, că executivul are și alte preocupări decât muti­larea Justiției, și să stopeze ne­li­niștea partenerilor din UE și NATO, față de o posibilă de­rivă nedemocratică a României. Toți cetățe­nii țării aș­teptau ca, în sfârșit, coaliția guvernamentală să se con­cen­treze pe concretizarea marilor promisiuni economice din programul electoral care a adus-o la putere. În pro­gram era vorba nu numai de du­bla­rea sa­la­riilor și pen­siilor, ci și de creșterea spectaculoasă a in­frastructurii comunicaționale a învățământului și sănă­tății. Incidentul cu OUG 13 ar fi fost uitat și partidele aliate ar fi rămas în topul preferințelor electoratului.
Nu a fost să fie așa. "Subtilul și onctuosul" ministru Toader s-a apucat, șiret, de demolarea treptată a in­de­pendenței sistemului juridic, dezvăluind, încă o dată, că acesta este "țelul suprem" al alianței PSD-ALDE, pro­mi­siunile economice de dezvoltare fiind numai unele "de acoperire". A început prin denunțarea protocoalelor sem­nate de DNA (principala instituție de combatere a "co­rupției înalte") cu SRI. Acest serviciu în slujba siguranței naționale era singurul care deținea mijloacele tehnice de înregistrare a infracțiunilor în domeniu. Corupția înaltă este un atentat la siguranța națională. Denunțând proto­coa­lele, d-l ministru a căutat să distrugă și probele obți­nute prin ele. O serie întreagă de inculpări și condamnări care se bazau pe acestea au fost puse astfel la îndoială, con­secința fiind obligativitatea schimbării Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, prin care ele erau "în­cadrate". Zâmbitor, chiar destins, Tudorel Toader și-a mas­cat acțiunea cu pretextul modernizării și al armo­nizării respectivelor coduri, cu cele din statele UE și conform cerințelor Comisiei de la Veneția. La presiunile societății civile (căreia guvernul i-a dat o lecție de neuitat pe 10 au­gust 2018) și la protestele partenerilor strategici occidentali (care au sesizat repede ce ascunde "mo­der­nizarea și armo­nizarea"), ministrul a început un joc com­plicat între deci­ziile executive ale guvernului și hotărâ­rile parlamentare, ca putere de lege. Parlamentul actual este, după cum știe toa­tă lumea, o "mașină de vot docilă" PSD-ALDE, cu spri­jinul UDMR și al celorlalte mino­rități, având majoritatea absolută. Ministrul Justiției a provocat o avalanșă de amâ­nări și suspendări sub diverse motive, mai mult sau mai puțin constituționale, ale unor procese aflate pe rol. Dintre acestea se disting, evident, cele ale liderilor grupării PSD-ALDE, Dragnea și Tări­ceanu, dar și ale altor "baroni" politici. Diverși infractori au fost chiar deja eli­berați, ca efect al unor ordonanțe ce "nuanțau" codurile juridice.
Pentru "șefii lui penali", care l-au răsplătit pe măsură, "miș­cările subtile" ale ministrului s-au dovedit, însă, prea lente. Ambițiile electorale ale d-nilor Dragnea și Tări­ceanu cereau urgent "albirea" lor, amnistia și grațierea fiind so­luțiile cele mai eficiente. Supus unor presiuni in­terne uria­șe, Tudorel Toader a renunțat la prestigiul pro­fesional, la statutul lui de specialist universitar, pentru a îndeplini "dorințele stăpânilor". A forțat decizia CCR pen­tru susți­nerea cererii de demitere a șefei DNA, Laura Co­druța Ko­vesi, și a deschis un "front" în aceeași ma­ni­e­ră împotriva Procurorului General, Augustin Lazăr. Cei doi erau "spai­ma corupților", în special a înalților dem­nitari corupți. Ca să taie din fașă orice încercare a ma­gis­traților (procurori sau judecători) de a mai inculpa sau condamna personaje agreate politic, a înființat o "Secție specială pentru inves­tigarea magistraților", suspectați de el de "poliție politică". Secția a fost înființată împotriva re­comandărilor Co­misiei de la Veneția și a atenționării forurilor UE. În fruntea "sec­ției", Toader a numit-o pe Adi­na Florea, un magistrat care a declarat că n-a fost niciodată independent în raport cu politicul. Primele "măsuri" ale d-nei Florea, teleghidată de Tudorel, au fost punerea sub acuzare a fostei șefe a DNA pentru abuz de putere și predarea "dosarului Teldrum", aflat în custodia acestei instituții. Cea dintâi măsură nu este neapărat o răz­bunare la adresa "prigonitoarei corupților", cât o ten­ta­tivă de a bloca încercarea acesteia de a obține funcția de procuror-șef al UE. Kovesi, ale cărei strădanii de sto­pare a corupției ca șefă a DNA au fost apreciate de media și instituțiile de resort occidentale, avea toate șan­sele de a ocupa acest post, cu un sprijin larg în Parlamentul UE. "Subtilul" Tudorel a coborât atât de jos, încât a trimis scrisori de denunț împotriva ei, miniștrilor europeni ai Justiției, și și-a îndemnat guvernul să nu o susțină. E drept, alegerea d-nei Kovesi ar fi fost o palmă pe obrazul "spe­cialistului", care a ales, "mergând cu pâra", să facă, ia­­răși, România de râs. Cea de-a doua cerere, predarea "do­­sarului Teldrum", este o intervenție pe față în fa­voarea lui L. Dragnea, principalul acuzat. Ceea ce spune totul despre "capacitățile" și moralitatea ministrului.
Pentru toate actele sale, ministrul a fost poreclit de ce­tățeni Slugărel. Oare, ministrul Toader crede că alegătorii români vor uita și îi vor accepta "prestația"?