- Corul "Arhanghelii" al Catedralei Ortodoxe din Orăştie, a câştigat două medalii de aur la Roma, iar dirijorul său, preotul Marius Popa a fost distins cu Medalia pentru valoare artistică. Competiţia corală a avut participanţi de pe trei continente - Asia, Africa şi Europa. Cum se poate naşte un "miracol" spiritual, într-un orăşel de provincie, am vrut să aflăm în interviul care urmează -
- Părinte Marius Popa, multă lume din largul ţării nu ştie unde se află pe hartă localitatea Orăştie, iar dvs. luaţi medalii de aur la Roma. Cum se explică o asemenea performanţă?
- Pe de o parte, este vorba despre tradiţia oraşului Orăştie, care a avut ansamblu coral încă de la 1868, aproape fără întrerupere. În plus, de 30 de ani, avem aici un important festival internaţional de muzică sacră - "Cu noi este Dumnezeu". Pe de altă parte, ca orice performanţă, totul ţine de multă muncă, multă dăruire şi o dorinţă de a spune ceva prin arta corală. Când am ajuns eu la Catedrala din Orăştie, în 2012, biserica avea cor, dar fără pretenţii prea mari. Scopul meu nu a fost să fac un cor pentru competiţii, ci să fac un cor pentru Sfânta Liturghie. Şi uite că în momentul când Sfânta Liturghie a fost sporită şi înălţată prin cor, Dumnezeu ne-a deschis uşa către concursuri. Imediat au venit oportunităţile de a merge în afara ţării.
- Cum aţi ridicat corul "Arhanghelii" la un astfel de nivel internaţional?
- Cei aproape 50 de corişti sunt amatori, vin din plăcere să cânte, fără să aibă studii de specialitate. Şi atunci, munca mai multă cade în sarcina dirijorului, că trebuie să lucrezi cu ei pe grupe, pe voci, să îi înveţi un pic de teorie muzicală. A fost greu, pentru că prima schimbare pe care a trebuit să o fac a fost cea de mentalitate. Oamenii din cor erau obişnuiţi să fie mereu lăudaţi, dar nu erau niciodată corectaţi pentru ceea ce nu făceau bine. Şi prima schimbare a fost să le spun deschis şi direct ce nu merge. Nu a fost simplu, dar toţi au înţeles că eu doresc un progres al corului, am vrut să depăşim ideea că "are şi Orăştia la biserică un cor şi cântă duminica". Întâmplarea a făcut ca la primul festival din Orăştie la care am participat ca dirijor al corului să fie un an cu o competiţie extraordinară, ca niciodată până atunci. Şi cu toate astea, am reuşit să luăm locul întâi, ceea ce ne-a motivat foarte mult pentru mai departe. A urmat o perioadă în care am cântat foarte mult la Liturghii şi sfinţiri de biserici în tot judeţul, ceea ce a fost un excelent exerciţiu de a ne îmbunătăţi performanţele. Aşa se face că în 2014, doar doi ani mai târziu, am fost invitaţi să cântăm la un festival în Praga. Acolo am luat medalia de bronz. A urmat o serie de concerte în ţară şi străinătate, care ne-au ajutat foarte mult să ne formăm în continuare şi să creştem.
- Cât de importante au fost pentru corul dumneavoastră competiţia de la Roma şi premiile obţinute acolo?
- Ne-am bucurat foarte mult de aceste premii - unul pentru folclor şi celălalt pentru muzică sacră. Sunt, cumva, încununarea muncii noastre de şase ani. A fost importantă competiţia şi pentru că nu a fost deschisă oricui, ci a fost precedată de o selecţie severă a celor din Roma. Au ales ceea ce li s-a părut lor a fi cele mai bune 50 de coruri de pe trei continente - Asia, Europa şi Africa. Marele premiu a fost câştigat de un cor din Indonezia, dar noi am fost foarte bucuroşi de medaliile de aur primite, care ne onorează foarte mult.
- Cine mai ascultă astăzi muzică religioasă? Doar credincioşii care vin la biserică, sau există şi un altfel de public?
- Sunt foarte mulţi oameni care ascultă muzică religioasă. Există un public destul de larg de credincioşi, dar şi de simpli melomani. Problema principală este aceea a calităţii, mai degrabă. Din păcate, fie pentru că unele biserici nu au posibilităţi financiare, fie că nu au oamenii necesari, oferă o muzică religioasă de slabă calitate şi mulţi ascultători îşi fac idei preconcepute despre ea. De aceea, mulţi oameni sunt, pur şi simplu uimiţi, atunci când ascultă pentru prima oară muzică sacră de calitate. Pentru că muzica sacră are ceva special: poate înmuia şi cele mai împietrite inimi. Însă pentru asta are nevoie de două lucruri: în primul rând să fie cântată din suflet, cu trăire, cu simţire, şi abia în al doilea rând să fie după norme muzicale. Aceste două lucruri trebuie să existe împreună. Degeaba cânţi corect muzică religioasă, dacă nu ai trăire, că nu ajunge la inimă, sau degeaba ai trăire, dacă falsezi. Este un echilibru care se simte sau se verifică în primul rând în trăirea oamenilor care participă la slujba din biserică. Există şi muzică religioasă de concert, dar asta este altceva. Noi ne-am axat pe muzică religioasă liturgică, vie. Asta ne-am străduit să facem: să îmbinăm profesionalismul cu trăirea, arta şi spiritualitatea fiind de fapt foarte apropiate. Cântecul religios trebuie să fie şi rugăciune, dar şi muzică... Nu e simplu! Fără trăirea rugăciunii, omul pleacă de la biserică aşa, ca de la un concert de muzică oarecare. Fără calitatea muzicii, iarăşi, credinciosul pleacă acasă cu ideea că au auzit o îngânare de cântece, dar fără să aibă în inimă împlinire duhovnicească. Una fără cealaltă nu se poate.
- Pentru cor sunteţi şi preot, şi dirijor?
- Se poate spune şi aşa. Făceam un pic de cateheză cu ei, pentru că de multe ori, ieşea la suprafaţă din mine teologul care le cerea trăire coriştilor şi asta nu e simplu de obţinut... Nu poţi să obţii trăirea rugăciunii la comandă. Dar... Dumnezeu a îngăduit să facem lucruri frumoase pentru El. Vă daţi seama că în Liturghie, corul are momente în care spune mai mult decât preotul. Munca şi rugăciunea preotului la slujbă este completată de cei care cântă. La Sfânta Liturghie corul poate să spună şi 70 la sută din slujbă! De aceea este importantă trăirea şi curăţenia celor care cântă. De aceea se poate întâmpla să nu simţi trăirea Sfintei Liturghii dacă o asculţi la radio, pentru că nu eşti în vibraţia aceea a îngerilor, dar acolo, în biserică, nu ai cum să nu simţi trăirea corului.
- Sunt anumite piese cu succes mai mare la public?
- Da, sigur că sunt anumite piese care fac publicul să vibreze mai mult. Muzica ortodoxă autentică şi folclorul românesc transpus în muzică pentru cor au un succes extraordinar, atât la noi în ţară, cât mai ales în afara ţării, oriunde ai merge. Solemnitatea Liturghiei ortodoxe dă o atmosferă greu de pus în cuvinte... graniţa dintre cer şi pământ dispare... sunt câteva piese religioase foarte emoţionante, ca de exemplu Ochiul inimii mele de Augustin Bena, Ridicat-am ochii mei la ceruri de Ioan Popa sau Fie Doamne mila Ta spre noi de Gheorghe Danga şi multe altele. Un cântec e o rugăciune cântată. Dacă o cânţi cu toată fiinţa ta, nu există sentiment mai înălţător. Te apropie de Dumnezeu, dărâmă zidurile inimii, poate să deschidă porţile credinţei.