Pr. MARIUS POPA - "Muzica religioasă poate înmuia şi cele mai împietrite inimi"

Muzica sacră, răsplătită cu aur

- Corul "Arhanghelii" al Catedralei Ortodoxe din Orăştie, a câştigat două medalii de aur la Roma, iar dirijorul său, preotul Marius Popa a fost distins cu Medalia pentru valoare artistică. Competiţia corală a avut participanţi de pe trei continente - Asia, Africa şi Europa. Cum se poate naşte un "miracol" spiritual, într-un orăşel de provincie, am vrut să aflăm în interviul care urmează -

- Părinte Marius Popa, multă lume din largul ţării nu ştie unde se află pe hartă localitatea Orăş­tie, iar dvs. luaţi medalii de aur la Roma. Cum se explică o asemenea performanţă?

- Pe de o parte, este vorba despre tradiţia oraşului Orăştie, care a avut ansamblu coral încă de la 1868, aproape fără întrerupere. În plus, de 30 de ani, avem aici un important festival internaţional de muzică sacră - "Cu noi este Dumnezeu". Pe de altă parte, ca orice performanţă, totul ţine de multă muncă, multă dăruire şi o dorinţă de a spune ceva prin arta corală. Când am ajuns eu la Catedrala din Orăştie, în 2012, biserica avea cor, dar fără pre­tenţii prea mari. Scopul meu nu a fost să fac un cor pen­tru competiţii, ci să fac un cor pentru Sfânta Litur­ghie. Şi uite că în momentul când Sfânta Li­turghie a fost sporită şi înălţată prin cor, Dumnezeu ne-a deschis uşa către concursuri. Imediat au venit oportunităţile de a merge în afara ţării.

- Cum aţi ridicat corul "Arhanghelii" la un astfel de nivel internaţional?

- Cei aproape 50 de corişti sunt amatori, vin din plăcere să cânte, fără să aibă studii de specialitate. Şi atunci, munca mai multă cade în sarcina dirijorului, că trebuie să lucrezi cu ei pe grupe, pe voci, să îi înveţi un pic de teorie muzicală. A fost greu, pentru că prima schimbare pe care a trebuit să o fac a fost cea de mentalitate. Oamenii din cor erau obişnuiţi să fie mereu lăudaţi, dar nu erau niciodată corectaţi pentru ceea ce nu făceau bine. Şi prima schimbare a fost să le spun deschis şi direct ce nu merge. Nu a fost simplu, dar toţi au înţeles că eu doresc un progres al corului, am vrut să depăşim ideea că "are şi Orăştia la biserică un cor şi cântă duminica". Întâmplarea a făcut ca la primul festival din Orăştie la care am participat ca dirijor al corului să fie un an cu o competiţie extraordinară, ca niciodată până atunci. Şi cu toate astea, am reuşit să luăm locul întâi, ceea ce ne-a motivat foarte mult pentru mai departe. A urmat o perioadă în care am cântat foarte mult la Liturghii şi sfinţiri de biserici în tot judeţul, ceea ce a fost un excelent exerciţiu de a ne îmbunătăţi perfor­man­ţele. Aşa se face că în 2014, doar doi ani mai târziu, am fost invitaţi să cântăm la un festival în Praga. Acolo am luat medalia de bronz. A urmat o serie de concerte în ţară şi străinătate, care ne-au ajutat foarte mult să ne formăm în continuare şi să creştem.

- Cât de importante au fost pentru corul dumneavoastră competiţia de la Roma şi premiile obţinute acolo?

- Ne-am bucurat foarte mult de aceste premii - unul pentru folclor şi celălalt pentru muzică sacră. Sunt, cumva, încununarea muncii noastre de şase ani. A fost importantă competiţia şi pentru că nu a fost deschisă ori­cui, ci a fost precedată de o selecţie severă a celor din Roma. Au ales ceea ce li s-a părut lor a fi cele mai bune 50 de coruri de pe trei continente - Asia, Eu­ropa şi Africa. Marele premiu a fost câştigat de un cor din Indo­ne­zia, dar noi am fost foarte bucuroşi de me­daliile de aur primite, care ne onorează foarte mult.

- Cine mai ascultă astăzi muzică religi­oa­să? Doar credincioşii care vin la biserică, sau există şi un altfel de public?

- Sunt foarte mulţi oameni care ascultă mu­zică religioasă. Exis­tă un public destul de larg de credincioşi, dar şi de simpli melomani. Pro­ble­ma principală este aceea a calităţii, mai degrabă. Din păcate, fie pentru că unele biserici nu au po­sibi­lităţi financiare, fie că nu au oamenii necesari, oferă o muzică religioasă de slabă calitate şi mulţi ascultători îşi fac idei preconcepute despre ea. De aceea, mulţi oameni sunt, pur şi simplu uimiţi, atunci când ascultă pentru prima oară muzică sacră de calitate. Pentru că muzica sacră are ceva special: poate înmuia şi cele mai împietrite inimi. Însă pen­tru asta are nevoie de două lucruri: în primul rând să fie cântată din suflet, cu trăire, cu simţire, şi abia în al doilea rând să fie după norme muzi­cale. Aceste două lu­cruri trebuie să existe îm­­pre­ună. De­gea­ba cânţi co­rect muzică reli­gioa­să, dacă nu ai trăire, că nu ajunge la inimă, sau de­geaba ai trăire, dacă fal­sezi. Este un echi­li­bru care se simte sau se verifică în primul rând în trăirea oamenilor ca­re participă la slujba din biserică. Există şi mu­zică religioasă de con­cert, dar asta este altceva. Noi ne-am axat pe mu­zică religioasă liturgică, vie. Asta ne-am străduit să facem: să îmbinăm pro­fe­sionalismul cu trăirea, arta şi spiritualitatea fiind de fapt foarte apropiate. Cântecul religios trebuie să fie şi rugăciune, dar şi muzică... Nu e simplu! Fără trăirea rugăciunii, omul pleacă de la biserică aşa, ca de la un concert de muzică oarecare. Fă­ră calitatea muzicii, ia­răşi, credinciosul plea­că acasă cu ideea că au auzit o îngânare de cân­tece, dar fără să aibă în ini­mă împlinire du­hov­nicească. Una fă­ră cealaltă nu se poa­te.

- Pentru cor sun­teţi şi preot, şi dirijor?

- Se poate spune şi aşa. Făceam un pic de cateheză cu ei, pentru că de multe ori, ieşea la suprafaţă din mine teologul care le cerea trăire coriştilor şi asta nu e simplu de ob­ţi­nut... Nu poţi să obţii trăirea rugăciunii la comandă. Dar... Dum­nezeu a îngăduit să fa­cem lucruri frumoase pentru El. Vă daţi sea­ma că în Liturghie, co­rul are mo­mente în care spu­ne mai mult decât pre­otul. Mun­ca şi rugăciunea preo­tului la slujbă este com­pletată de cei care cântă. La Sfânta Litur­ghie corul poate să spună şi 70 la sută din slujbă! De aceea este importantă trăirea şi curăţenia celor care cântă. De aceea se poate întâmpla să nu simţi tră­irea Sfintei Liturghii dacă o asculţi la radio, pentru că nu eşti în vibraţia aceea a îngerilor, dar acolo, în biserică, nu ai cum să nu simţi trăirea corului.

- Sunt anumite piese cu succes mai mare la public?

- Da, sigur că sunt anumite piese care fac pu­blicul să vibreze mai mult. Muzica ortodoxă auten­tică şi folclorul românesc transpus în muzică pen­tru cor au un succes extraordinar, atât la noi în ţară, cât mai ales în afara ţării, oriunde ai merge. Solem­nitatea Liturghiei ortodoxe dă o atmosferă greu de pus în cuvinte... graniţa dintre cer şi pă­mânt dis­pare... sunt câteva piese religioase foarte emo­ţio­nante, ca de exemplu Ochiul inimii mele de Au­gustin Bena, Ridicat-am ochii mei la ceruri de Ioan Popa sau Fie Doamne mila Ta spre noi de Gheor­ghe Danga şi multe altele. Un cântec e o rugăciune cântată. Dacă o cânţi cu toa­tă fiinţa ta, nu există senti­ment mai înăl­ţător. Te apropie de Dum­nezeu, dă­râmă zidurile inimii, poate să deschidă porţile credinţei.