- Corul "Arhanghelii" al Catedralei Ortodoxe din Orăștie, a câștigat două medalii de aur la Roma, iar dirijorul său, preotul Marius Popa a fost distins cu Medalia pentru valoare artistică. Competiția corală a avut participanți de pe trei continente - Asia, Africa și Europa. Cum se poate naște un "miracol" spiritual, într-un orășel de provincie, am vrut să aflăm în interviul care urmează -
- Părinte Marius Popa, multă lume din largul țării nu știe unde se află pe hartă localitatea Orăștie, iar dvs. luați medalii de aur la Roma. Cum se explică o asemenea performanță?
- Pe de o parte, este vorba despre tradiția orașului Orăștie, care a avut ansamblu coral încă de la 1868, aproape fără întrerupere. În plus, de 30 de ani, avem aici un important festival internațional de muzică sacră - "Cu noi este Dumnezeu". Pe de altă parte, ca orice performanță, totul ține de multă muncă, multă dăruire și o dorință de a spune ceva prin arta corală. Când am ajuns eu la Catedrala din Orăștie, în 2012, biserica avea cor, dar fără pretenții prea mari. Scopul meu nu a fost să fac un cor pentru competiții, ci să fac un cor pentru Sfânta Liturghie. Și uite că în momentul când Sfânta Liturghie a fost sporită și înălțată prin cor, Dumnezeu ne-a deschis ușa către concursuri. Imediat au venit oportunitățile de a merge în afara țării.
- Cum ați ridicat corul "Arhanghelii" la un astfel de nivel internațional?
- Cei aproape 50 de coriști sunt amatori, vin din plăcere să cânte, fără să aibă studii de specialitate. Și atunci, munca mai multă cade în sarcina dirijorului, că trebuie să lucrezi cu ei pe grupe, pe voci, să îi înveți un pic de teorie muzicală. A fost greu, pentru că prima schimbare pe care a trebuit să o fac a fost cea de mentalitate. Oamenii din cor erau obișnuiți să fie mereu lăudați, dar nu erau niciodată corectați pentru ceea ce nu făceau bine. Și prima schimbare a fost să le spun deschis și direct ce nu merge. Nu a fost simplu, dar toți au înțeles că eu doresc un progres al corului, am vrut să depășim ideea că "are și Orăștia la biserică un cor și cântă duminica". Întâmplarea a făcut ca la primul festival din Orăștie la care am participat ca dirijor al corului să fie un an cu o competiție extraordinară, ca niciodată până atunci. Și cu toate astea, am reușit să luăm locul întâi, ceea ce ne-a motivat foarte mult pentru mai departe. A urmat o perioadă în care am cântat foarte mult la Liturghii și sfințiri de biserici în tot județul, ceea ce a fost un excelent exercițiu de a ne îmbunătăți performanțele. Așa se face că în 2014, doar doi ani mai târziu, am fost invitați să cântăm la un festival în Praga. Acolo am luat medalia de bronz. A urmat o serie de concerte în țară și străinătate, care ne-au ajutat foarte mult să ne formăm în continuare și să creștem.
- Cât de importante au fost pentru corul dumneavoastră competiția de la Roma și premiile obținute acolo?
- Ne-am bucurat foarte mult de aceste premii - unul pentru folclor și celălalt pentru muzică sacră. Sunt, cumva, încununarea muncii noastre de șase ani. A fost importantă competiția și pentru că nu a fost deschisă oricui, ci a fost precedată de o selecție severă a celor din Roma. Au ales ceea ce li s-a părut lor a fi cele mai bune 50 de coruri de pe trei continente - Asia, Europa și Africa. Marele premiu a fost câștigat de un cor din Indonezia, dar noi am fost foarte bucuroși de medaliile de aur primite, care ne onorează foarte mult.
- Cine mai ascultă astăzi muzică religioasă? Doar credincioșii care vin la biserică, sau există și un altfel de public?
- Sunt foarte mulți oameni care ascultă muzică religioasă. Există un public destul de larg de credincioși, dar și de simpli melomani. Problema principală este aceea a calității, mai degrabă. Din păcate, fie pentru că unele biserici nu au posibilități financiare, fie că nu au oamenii necesari, oferă o muzică religioasă de slabă calitate și mulți ascultători își fac idei preconcepute despre ea. De aceea, mulți oameni sunt, pur și simplu uimiți, atunci când ascultă pentru prima oară muzică sacră de calitate. Pentru că muzica sacră are ceva special: poate înmuia și cele mai împietrite inimi. Însă pentru asta are nevoie de două lucruri: în primul rând să fie cântată din suflet, cu trăire, cu simțire, și abia în al doilea rând să fie după norme muzicale. Aceste două lucruri trebuie să existe împreună. Degeaba cânți corect muzică religioasă, dacă nu ai trăire, că nu ajunge la inimă, sau degeaba ai trăire, dacă falsezi. Este un echilibru care se simte sau se verifică în primul rând în trăirea oamenilor care participă la slujba din biserică. Există și muzică religioasă de concert, dar asta este altceva. Noi ne-am axat pe muzică religioasă liturgică, vie. Asta ne-am străduit să facem: să îmbinăm profesionalismul cu trăirea, arta și spiritualitatea fiind de fapt foarte apropiate. Cântecul religios trebuie să fie și rugăciune, dar și muzică... Nu e simplu! Fără trăirea rugăciunii, omul pleacă de la biserică așa, ca de la un concert de muzică oarecare. Fără calitatea muzicii, iarăși, credinciosul pleacă acasă cu ideea că au auzit o îngânare de cântece, dar fără să aibă în inimă împlinire duhovnicească. Una fără cealaltă nu se poate.
- Pentru cor sunteți și preot, și dirijor?
- Se poate spune și așa. Făceam un pic de cateheză cu ei, pentru că de multe ori, ieșea la suprafață din mine teologul care le cerea trăire coriștilor și asta nu e simplu de obținut... Nu poți să obții trăirea rugăciunii la comandă. Dar... Dumnezeu a îngăduit să facem lucruri frumoase pentru El. Vă dați seama că în Liturghie, corul are momente în care spune mai mult decât preotul. Munca și rugăciunea preotului la slujbă este completată de cei care cântă. La Sfânta Liturghie corul poate să spună și 70 la sută din slujbă! De aceea este importantă trăirea și curățenia celor care cântă. De aceea se poate întâmpla să nu simți trăirea Sfintei Liturghii dacă o asculți la radio, pentru că nu ești în vibrația aceea a îngerilor, dar acolo, în biserică, nu ai cum să nu simți trăirea corului.
- Sunt anumite piese cu succes mai mare la public?
- Da, sigur că sunt anumite piese care fac publicul să vibreze mai mult. Muzica ortodoxă autentică și folclorul românesc transpus în muzică pentru cor au un succes extraordinar, atât la noi în țară, cât mai ales în afara țării, oriunde ai merge. Solemnitatea Liturghiei ortodoxe dă o atmosferă greu de pus în cuvinte... granița dintre cer și pământ dispare... sunt câteva piese religioase foarte emoționante, ca de exemplu Ochiul inimii mele de Augustin Bena, Ridicat-am ochii mei la ceruri de Ioan Popa sau Fie Doamne mila Ta spre noi de Gheorghe Danga și multe altele. Un cântec e o rugăciune cântată. Dacă o cânți cu toată ființa ta, nu există sentiment mai înălțător. Te apropie de Dumnezeu, dărâmă zidurile inimii, poate să deschidă porțile credinței.