Cristina Gavrilă,
44 de ani, educatoare
"Când era bunica fată"
(Are un mers grăbit şi sigur. Genul de femeie care mută munţii. Genul de om care nu se poate abţine să nu râdă. Un râs solar, plin, contagios.)
Dacă sărbătoresc Dragobetele?! Hahahaha! Ştiţi pe ce dată sunt născută? Pe 23 februarie, cu o zi înainte de sărbătoare! Aşa că la noi în casă se aniversează an de an, fie că vrem, fie că nu. Dar de obicei vrem, hahaha! Eu nu cred în coincidenţe! De ce, din toţi oamenii de pe stradă, v-aţi gândit să mă întrebaţi tocmai pe mine?! Pentru că am o legătură specială cu Dragobetele! Şi asta, mai ales datorită bunicii mele. Ca să fiu sinceră, copilăria mi-am petrecut-o mai mult cu ea, la ţară, departe de oraş. Părinţii lucrau, n-aveau timp pentru mine, ştiţi cum e, erau şi vremurile... Nu regret nimic! Aşa frumos îmi povestea bunica despre Dragobete... Bine, îmi povestea ea multe, că şi acum o aud cum povesteşte... "Cristinico, zicea, tu sigur ai să-l vezi pe Dragobete! Îi frumos ca îngerii, aşa să ştii, şi unde calcă el, covor de flori răsare!". Şi îmi zicea să mă păzesc, că fură inima fetelor şi, dacă tot e s-o păţesc, mai bine om să fie, că cu oamenii te mai înţelegi, dar cu duhurile nu! Şi om mi-am luat când s-a făcut timpul, am ascultat de bunica, hahahaha! A prins şi ea, când era fată, sărbătoarea în sat. Se îmbrăcau frumos, făceau focurile pe dealuri, plecau în pădure, să culeagă flori. Ce se întâmpla acolo, Dumnezeu mai ştie, dar dacă erau pupături, se lăsa cu nuntă! Seara erau cântece şi dansuri, trebuie să fi fost frumos când era bunica fată! Păcat că n-am prins vremurile alea, dar nici astea nu-s aşa de rele! N-o fi soţul meu vreun Dragobete, dar un tort mare de ciocolată tot îmi ia în fiecare an! Şi flori, şi bomboane, de 20 de ani încoace... Sunt o răsfăţată, recunosc! Dacă l-am văzut pe Dragobete?! Hahahaha! Poate că da, poate că nu, rămâne secretul meu!
Gheorghe Floroiu,
68 de ani, pensionar, fost cadru al armatei
"E frumos când simţi, nu când ai dată în calendar"
Măi, băiatule, măi, astea-s prostii inventate de femei! Că ele vor mereu cu lugulugu, cu flori, cu daruri, nouă cine să ne mai ia ceva? Şi de ziua mea, ascultă-mă!, tot eu trebuie să fac cinste! Ce bărbat întreg la minte se bucură la sărbători d-astea?! Arată-mi-l şi îl mănânc! Nu le mai ajunge! Acum vor şi Valentin, şi Dragobete, şi mă-sa lu' ta-su, 1 martie şi 8 martie-s prea puţine! Ce Dragobete?! Mă, femeie, lasă-mă să respir! Că n-oi fi eu ultimu' om să nu-ţi iau o floare, da' lasă-mă să fie când simt, nu când mă pui tu, că ai văzut la televizor! Păi, nu-i mai frumos aşa, când simţi, nu când e data în calendar?! Zic şi eu, nu dau cu paru'... Că, mă, băiatule, ascultă-mă, eu mi-am umplut femeia cu flori! Flori, flori, că mai bine deschideam florărie! Păi, nu? Păi, da! Acu', ca să spun drept, nici nu ştiu când vine Dragobetele... Acu', în februarie, nu? Când eram eu mic, nu era. Cine l-a mai inventat şi pe ăsta... Tot de la americani trebuie să fie, de acolo ne vin toate belelele... Pe 24 februarie? Păi, pe 24 februarie e ceva cu Capul lui Ioan Botezătorul! Ce treabă are asta cu iubirea? Hai că m-ai făcut curios. Chiar o să mă uit pe calendar când ajung acasă. Şi dacă mă dai la ziar, reţine aspectul că nu trebuie o zi bătută în calendar, ca să te porţi frumos cu soţia. A zis Floroiu! Flo-ro-iu!
Adela Tomescu,
25 de ani, account manager
"Orice sărbătoare a iubirii trebuie aniversată"
(Cochetă, serioasă, cu unghii lungi, colorate fistichiu. Poartă ochelari de soare pe care îi dă jos atunci când vorbeşte. Acum pare mai puţin serioasă. E mai bine aşa.)
Cum să nu sărbătoresc? Sunt o romantică incurabilă! Orice sărbătoare a iubirii trebuie aniversată! Anul ăsta merg cu iubitul meu la Viena! Da, da, pe 24 februarie o să fim acolo! Mi-a făcut o surpriză, deja a luat biletele de avion. Sunt o norocoasă, recunosc. Şi sunt norocoasă pentru că am alături pe cineva la fel de romantic ca şi mine. Poate chiar mai romantic! De 10 luni suntem împreună, dar parcă ne cunoaştem de 10 ani! Şi nu ne-am certat o singură dată! Nici nu credeam că există aşa ceva! Sunt foarte agitată acum, că trebuie să-i fac şi eu un cadou, şi chiar nu ştiu ce. Poate un ceas, nu ştiu, mă mai gândesc. O să văd la Viena, e timp şi pentru plimbări şi pentru cumpărături. Are răbdare, e cel mai răbdător om din lume, când vine vorba de cumpărături! Eu aşa ceva n-am mai întâlnit! E un înger! Când eram mică, toată lumea sărbătorea de Sfântul Valentin. Dar parcă tot mai frumos e acum, de Dragobete, când ştii că e sărbătoarea ta, nu una importată. Sunt de părere că trebuie să ne preţuim sărbătorile şi să le ducem mai departe. Sărbătorile sunt bucurie! Eu aşa le simt! Zile speciale, pur şi simplu. Poate şi de la flori, recunosc. Ador să primesc flori. Şi să am parte de surprize cum e asta de acum. Mă simt răsfăţată. Flori şi surprize în februarie, flori şi surprize în martie, în aprilie e ziua mea, iar flori şi surprize. Cum să nu înfloreşti? Aşa simţi că vine primăvara. Sper să prindem vreme frumoasă la Viena, să nu plouă, sau ceva. Abia aştept! Nu mai am răbdare!
Radu Dragomir,
53 de ani, arhitect
"Iubirea se sărbătoreşte clipă de clipă"
(Un domn grizonant, cu un pardesiu lung şi fular lejer. Un dandy, aş zice, după cât de nonşalant îşi ţine mâinile în buzunare. Odată ce îl întreb însă, se aprinde, scoate mâinile din buzunare şi gesticulează cu ele.)
Bun. Poate îmi explică cineva care-i diferenţa între Sfântul Valentin şi Dragobete. În afară că unul e catolic şi altul e de al nostru, autohton. Nu vreau să mă înţelegi greşit: am tot respectul pentru bătrânii noştri! Ştiau că vine primăvara şi au făcut o sărbătoare a iubirii! Foarte frumos, foarte corect şi bravo lor! Cântă păsărelele, înfloresc floricelele, se încălzeşte? Gata, e cu iubire! Întrebarea e: ce vină am eu? Nu mai vorbesc că au mai trecut şi 50 de ani de comunism peste noi în care nu s-a suflat o vorbă de Dragobete. Şi, zbang, după 90 şi ceva, că aşa-i frumos, să copiem tot ce-i afară, Valentine's Day! Şi dă-i şi cumpără, române, că doar de asta e iubirea pe lume, să faci cadouri! Dar stai, că e cineva mai deştept care îşi aduce aminte de Dragobete! Şi scoate-l şi pe ăsta de la naftalină, că e al nostru, românesc, marfă originală, cumpăraţi produse româneşti! Ideea, oricum ai lua-o, e să cumperi ceva, nu contează ce, ghiocei să fie, hai cu iubirea! Nu, nu e aşa. Nu e aşa deloc! Decât strategii de marketing, prefer să rămânem eu şi cu doamna mea undeva retraşi, să ne iubim şi să nu ne ştie nimeni. Nu e ca şi cum aş avea nevoie de sonerie ca să ştiu că mai are şi ea nevoie de lucruri frumoase în viaţă. Scoală, fraiere, că-i 14 februarie, hai, că-i 24, hai că-i 1 martie, treci la mărţişoare, vezi că s-a făcut 8, ai uitat de femeie, hai cu femeia! Iubirea nu stă în cadouri, nu stă în banii pe care-i cheltui, nu stă în zile fixe. E o prostie să gândeşti aşa, iubirea, dacă vrei, se sărbătoreşte moment de moment, clipă de clipă, şi dovada ei stă în fapte şi-atât. Deci, scuză-mă, încă o dată, cum era cu Dragobele ăla?
Mia Ciobanu,
60 de ani, inginer
"Mă scot singură la cofetărie"
Nu mi-a dat Dumnezeu un soţ romantic. E bărbat bun, familist, muncitor, cum vreţi să-i spuneţi, dar nu romantic. Asta nu! În căsnicia noastră şi, vorba aia, suntem de peste 30 de ani împreună, nu s-a sărbătorit niciodată aşa ceva. Când eram mai tânără şi eu, visam la seri de dans, la camere pline de flori, scenarii d-astea romantice, la care visăm noi, femeile. Dar am înţeles că n-am cu cine. Aşa că, e 24 februarie sau nu, mă scot singură la cofetărie. E o cofetărie micuţă, cochetă, chiar aproape de casa noastră. Mă duc acolo, mă aşez la o masă şi comand o prăjitură Caraiman. O savurez încet, în linişte. Şi mai e ceva frumos: în cofetăria asta e mereu muzică şi e chiar muzica tinereţii mele. Abba, de exemplu. Şi stau acolo cuminte la masă, îmi mănânc prăjitura, mă uit pe geam şi îmi imaginez că dansez. Poate vi se pare trist ce zic, dar nu e. E secretul meu, taina mea, bucuria mea mică. Nu mă plâng. După ce îmi mănânc prăjitura, chiar înainte să ajung acasă, trec pe la o florărie şi îmi cumpăr o frezie. Dacă nu găsesc frezii, atunci îmi iau o crizantemă albă. Bărbatul meu nici nu observă. Îl las în pace. Dacă aşa e el?! Ăsta e felul meu de-a sărbători Dragobetele. O dată pe an e important să te iubeşti un pic şi pe tine.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
