- Dacă citim atent analizele economice pertinente, ne dăm seama că bugetul nu este temeinic fundamentat, ci contează pe îndeplinirea unor "angajamente" ale ANAF, privind buna colectare a taxelor şi impozitelor, în ciuda slabelor performanţe ale instituţiei în anii anteriori. Bazat pe cifre false, bugetul nu poate livra ceea ce promite, adică bunăstare şi investiţii în proiecte de interes public. Filozofia primitivă a tandemului Vâlcov-Teodorovici nu poate genera decât jecmănirea companiilor de stat, care riscă să devină neprofitabile, a multinaţionalelor, care vor reduce investiţiile, a băncilor, care vor reduce şi ele finanţarea populaţiei şi a IMM-urilor şi a administraţiilor locale, cărora li s-au transferat sarcini financiare mult mai mari decât fondurile suplimentare acordate. Mai mult, cele două "genii" ale finanţelor se gândiseră chiar să cheltuiască rezerva BNR pentru a-şi acoperi deficitele. Deşi au renunţat între timp, obiectivul lor rămâne subordonarea politică a BNR, deşi numai în India, Rusia şi poate Turcia, se mai pune problema în acest fel. Ne putem aştepta, deci, ca activitatea economică, deja în scădere, să încetinească, pentru că şi investitorii ne vor ocoli. Vor fi deci mai puţine, nu mai multe locuri de muncă; inflaţia va creşte şi, odată cu ea, şi preţurile, iar valoarea leului va scădea, ceea ce înseamnă că tot ce importăm va fi mai scump. Cu alte cuvinte, o vom duce mai rău, chiar dacă ni se va spune că o ducem mai bine. Logic ar fi, desigur, ca guvernanaţii să renunţe la absurdităţile din OUG 114, dar le lipsesc atât resursele financiare, cât şi cele intelectuale pentru a rezolva problemele pe care ei înşişi le-au creat şi de aceea nu pot face concesii majore. Acelaşi raţionament se aplică şi în relaţiile cu primarii. Sigur că o economie sănătoasă poate finanţa cheltuielile sociale angajate de guvern, dacă ANAF îşi face datoria şi nu mai tolerează evaziunea fiscală. Dar o asemenea economie nu are cum să existe, atâta vreme cât PSD şi slugile sale sunt la putere.
- USR şi PLUS, nou-înfiinţatul partid al lui Dacian Cioloş, vor merge împreună la alegerile europarlamentare. Cum vedeţi această mişcare? Ce poate aduce nou această alianţă pe scena politică din România şi ce relaţii va avea cu PNL şi cu preşedintele Klaus Iohannis? Este posibilă o mare alianţă anti-PSD în vederea alegerilor parlamentare?
- Este o mişcare binevenită, care evită fragmentarea votului electoratului anti-PSD şi asigură o mai eficientă folosire a resurselor pentru două partide aflate la început de drum, care se adresează, în mare, aceluiaşi tip de electorat, cu un mesaj asemănător. Marele câştig este că avem în sfârşit un nucleu politic care nu este asociat cu actuala clasă politică compromisă şi respinsă de electorat. Niciun scandal de corupţie nu grevează cele două partide şi amândouă susţin pe faţă anticorupţia şi valorile europene. În plus, este vorba de o nouă generaţie de politicieni, mulţi dintre ei cu competenţe profesionale dovedite, care nu s-au îmbogăţit din politică. Pentru restul scenei politice, Alianţa USR-PLUS este o imensă provocare. PSD şi ALDE sperau într-o opoziţie fragmentată şi slabă, cu nostalgii usl-iste, de tipul PNL. Iar PNL spera să fie unica alternativă la PSD-ALDE şi astfel să adune voturile electoratului anti-PSD. Aceste calcule sunt încurcate serios de apariţia unei formaţiuni politice care nu este tributară PSD, nu are primari şi foşti miniştri cu probleme penale şi propune alte standarde în viaţa publică - dacă ne gândim la iniţiativa "Fără penali în politică", de pildă. Minat de sechele usl-iste şi orgolii nejustificate, PNL a fost şi a rămas un partener dificil în orice alianţă. Nici noile partide însă nu-şi doresc să fie asociate cu un exponent al clasei politice compromise şi erodate deja. Iar dacă Alianţa 2020 va obţine un scor bun la europarlamentare şi poate chiar va surclasa PNL, atunci va putea fi tentată să prezinte un candidat propriu la prezidenţiale, probabil în persoana lui Dacian Cioloş, ca să se delimiteze clar de PNL şi să se profileze ca o alternativă reală. De aceea este mai realist să ne aşteptăm ca o mare coaliţie anti-PSD să se formeze mai degrabă după, nu înainte de alegerile din 2020. Până atunci, însă, mai sunt multe de lămurit în politica românească, şi orice previziune este prematură.