Este un copil cu sufletul curat şi privirea duioasă. O mângâi cu obrazul meu, şi de fiecare dată, mă sărută de trei ori. Vorbesc tot timpul cu ea, chiar dacă înţelege greu şi trebuie să-i repet fiecare cuvânt. Are o cuminţenie şi o blândeţe de sfântă. Aşa a fost dintotdeauna. Cumpătarea a moştenit-o de la mama ei, bunica mea, cu care începe să semene din ce în ce mai mult. Ne plimbăm prin casă şi râde, când eu încep să dansez în jurul ei. La mers se ajută cu un baston, de care are mare grijă. De multe ori i-l iau, merg cu faţa spre ea şi o încurajez să vină spre mine. Tare mă bucur că se descurcă şi chiar iuţeşte pasul să mă prindă de mână.
- Cine sunt eu?, o întreb ades.
- Mama mea, îmi răspunde.
- Nu, scumpa mea, tu m-ai născut pe mine. Deci, cine sunt eu?
- Păi dacă eu te-am născut, tu eşti fata mea, îmi răspunde.
- Da, sunt singura ta fată şi te iubesc.
Am întrebat-o de câteva ori, ca să ne veselim în discuţiile noastre:
- Care dintre noi două este mai frumoasă?
Prima dată mi-a răspuns că trebuie să mai fie o persoană cu noi care să aleagă. A doua oară, că amândouă suntem frumoase. A treia oară, că eu sunt mai frumoasă ca ea. Îmi place nespus această postură a mea de copil şi de mamă. Îmi este tare drag să-i mângâi faţa, părul, mâinile, să o ung cu puţină cremă. Şi-i privesc ochii care încep uşor să se tulbure. Spun rugăciuni şi aduc Slavă Domnului şi mulţumesc pentru mama mea, care trăieşte, încă, la 91 de ani. Mama ascultă şi la sfârşit se închină cu evlavie.
- Te iubesc, îi spun, iarăşi. Tu mă iubeşti? o întreb.
Mama lasă privirea în jos, dă din cap că nu, după care, se uită în ochii mei şi-mi răspunde cu glas tremurat:
- Cel mai mult!
Oare simte că despărţirea este aproape?
Jocul gingaş al copilului de peste 91 de ani, care mă face pe mine, fiica ei, fericită, este un fel de a mă amăgi? De-a alunga frica dintre noi?
LIANA - Târgovişte
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
