Remedii naturale împotriva infecţiilor

[sapou]- Când medicamentele nu-şi fac efectul, apelaţi la natură.
Antibioticele, dublate de remedii din plante, îşi intensifică forţa -[/sapou]Propolisul

Este o substanţă colectată de al­bine pentru apă­rarea stupului împo­tri­va microbilor şi a muce­ga­iului. Are puternice proprietăţi antibiotice, antivi­rale şi an­ti­fungice. Tinctura de propolis este cea mai eficientă formă de administrare. Se foloseşte atât intern, cât şi extern, în infecţii res­pi­ratorii, di­ges­tive, ge­ni­to-urinare, în pa­razi­to­ze. Mo­dul de folo­sire e in­clus în prospect. Pro­polisul es­te, de ase­me­nea, un sti­­mu­lent pu­ter­nic al imu­ni­tăţii.

Usturoiul

Usturoiul combate infecţiile şi parazitozele di­gestive, infec­ţiile respiratorii, urinare, infec­ţiile pielii, ale scalpului, cavităţii bucale, infecţiile osteo-articulare. De asemenea, este un întăritor puternic al imunităţii organismului. Pentru a beneficia din plin de calităţile sale, cel mai bine este să îl consu­maţi crud - mestecaţi între 1-3 căţei de usturoi pe zi. Puteţi adăuga usturoi şi la mâncăruri, dar numai după ce le-aţi luat de pe foc şi s-au răcit. Se găseşte şi sub formă de tinctură sau capsule, care nu păstrează miro­sul pătrun­zător, dar nu sunt la fel de eficiente ca usturoiul proaspăt. Se poate con­suma ca suc de usturoi, în amestec cu alte sucuri de legume.

Oregano

Plantă aromatică mediteraneană, ore­gano este un antiinfecţios redutabil. Sub­stanţa activă cea mai valoroasă pe care o conţine este carvacrolul, cu puternice pro­prietăţi antibacteriene. Este eficient împotriva celor mai multe bacterii care cauzează infecţii urinare, digestive, ale sistemului respirator sau ale pielii şi care nu cedează la antibiotice (E.coli, Aureus etc.). Are şi proprietăţi antivirale şi anti­fungice. Se foloseşte cu mare precauţie, sub formă de ulei esenţial, amestecat cu apă sau în miere. Modul de utilizare e în­scris pe ambalaj. Ore­gano neutralizează muşcătura de păianjen, albine sau şarpe veninos.
Atunci când este utilizat diluat, ca ulei aro­matic, uleiul esenţial de oregano poate ajuta, prin pulverizare, la reducerea agen­ţilor patogeni din locuinţă.

Mierea

Este vorba, bineînţeles, de mierea adevărată, naturală, ne­prelucrată chimic sau termic. În topul eficienţei se află mierea de mană (sau de pădure), urmată de cea polifloră, apoi de mierea de floarea-soarelui.
O miere specială, ajunsă şi în România, este mie­rea de Ma­nuka. Produsă în Noua Zeelandă şi Australia, este consi­derată unul dintre cele mai puternice antibiotice, antivirale, antifun­gice, antiinflamatoare şi antioxidante naturale. Acest tip de miere are şi calitatea de a stimula imunitatea. De asemenea, în numeroase spitale din lume, mierea de Manuka este utilizată sub formă de comprese, pentru a trata rănile. Compresa se schimbă de trei ori pe zi.

Scorţişoara

Puternic antibacterian, antiviral şi antifungic, scorţişoara se foloseşte sub formă de ulei esen­­ţial, tinctură sau pulbere, obţinută prin măcinare. Com­bate infecţiile apa­ratului respirator, ale tractului digestiv (în special stomac), infecţiile micotice ale unghiilor şi ale pielii.

Hreanul

Încă din timpuri străvechi, înainte de a fi folosit la mâncăruri, hreanul a fost uti­lizat drept me­di­ca­ment. Sini­grina, un ulei vo­latil pe ca­re-l conţine, acţio­nează ca un ve­ri­tabil an­ti­­bac­terian, antivi­ral şi anti­in­fla­ma­tor. Studiile au arătat că hrea­nul este efi­­cient în tra­tarea infecţiilor trac­tului respirator, gastro-intestinale, pre­cum şi în infecţii urinare. Hreanul se poa­te folosi ca atare, adăugat la mân­că­ruri, sau sub formă de extract şi tinctură.

Echinacea

Iniţial a fost folosită ca leac de tri­burile de indieni din America. Calităţile ei deosebite au fă­cut-o să se răspândească treptat în în­treaga lume. Astăzi, echina­cea este uti­lizată ca remediu gene­ral împo­triva "atacurilor" bacterie­ne, vi­rale sau fun­gice, specializarea ei fiind tra­tarea infecţiilor trac­tului res­pi­rator, dar şi a infecţiilor pielii. Echinacea este de ase­menea cunoscută drept un în­tăritor redutabil al imunităţii. Se uti­lizează sub formă de extract, tinctură sau ceai.

Cuişoarele

Condiment, dar şi medi­ca­ment cunoscut în în­treaga lume de mii de ani, cuişoa­rele sunt deosebit de utile în cazul infecţiilor bucale, res­piratorii, în infecţii ale pielii. Cu un con­ţinut mare de ule­iuri volatile, între care predo­mină euge­nolul, cuişoarele au efect anti­bac­terian, anti­viral, antifungic - în special împotriva Candida. Se folo­sesc sub forma uleiului esen­ţial, a ceaiului, sau fierte în vin şi ţuică.

Tea tree

Arbore de ceai din fami­lia Malaleuca, origi­nar din Aus­tra­lia - frunzele lui au proprietăţi anti­­bacteriene, antivirale şi an­ti­fungice ex­cep­ţio­nale. Datorită cererii crescute a produselor pe bază de tea tree, este cultivat în prezent în plan­taţii în în­treaga lume. Cea mai eficientă formă sub care se găseşte este uleiul esenţial, care se fo­loseşte ex­tern, cu efecte de excepţie în acnee şi alte infecţii ale pielii şi unghiilor, infecţii fun­gice (Candida în special), infecţii virale - Zona Zoster, varicelă, her­pes. Este benefic şi pentru îngrijirea rănilor, tăietu­rilor, erupţiilor cutanate şi înţepăturilor de insecte.

Eucaliptul

Ideal pentru tratarea oricărei afec­ţiuni respi­ratorii, de la o răceală banală şi până la sinuzită, ri­nită, amigdalită, bronşită şi pneumonie, uleiul esen­ţial de eucalipt tra­tează eficient şi infecţiile bacteriene, virale şi fungice ale pielii, ale aparatului urinar sau digestiv. De ase­menea, uleiul pulverizat în cameră dezin­fectează şi purifică aerul.

Salvia

Cunoscuta plantă me­di­te­ra­neană cu frunze ver­zui-ar­gintii, ce aromati­zea­ză o mul­ţime de pre­parate culinare, este şi una dintre cele mai fo­losite ierburi de leac. Printre multe alte vir­tuţi vinde­că­toa­re, salvia tratea­ză cu succes infecţiile intes­tinale, respiratorii, in­fec­ţii ale pielii. Se recomandă sub formă de pulbere - capsule, ceai, ulei esenţial sau tinctură.

Dafinul

Cunoscut încă de pe vremea Imperiului Roman, când era împletit în coroane aşezate pe fruntea învin­gătorilor, frun­zele aromate ale arborelui de dafin au fost utilizate drept condiment, dar şi ca leac pentru o mulţime de boli. Datorită uleiurilor eterice conţinute, dafinul (de la care se folosesc doar frunzele) este un pu­ternic antibacterian, antiviral şi antifun­gic, indicat în afte, gingivite, infecţii respiratorii, digestive, boli reuma­tice, micoze (Candida în special), infecţii ale pielii. Se foloseşte sub formă de infuzie, tinctură, ulei esenţial, decoct sau ma­ce­rat. Folosit în exces, da­finul poate deveni toxic.