- D-le dr. Russu, frigul şi uscăciunea sezonului rece influenţează negativ multe afecţiuni dermatologice. Care sunt cele mai întâlnite probleme în acest sezon?
- Pe primul loc este psoriazisul, o afecţiune care are ca principal factor declanşator stresul. Stresul poate să fie emoţional, chimic, dar şi de mediu. În lunile de iarnă, frigul este un factor major de stres. Chiar şi trecerea de la toamnă la iarnă reprezintă un stres intens pentru bolnavii cu psoriazis, pentru că frigul se instalează brusc şi organismul nu are timpul necesar să se adapteze. De regulă, manifestările cutanate ale bolii psoriazice se intensifică - în termeni laici spunem că "înfloreşte" - adică apar leziuni specifice. De obicei, scuamele se formează pe pielea capului - locul unde puţini se uită şi unde este greu să le vezi sub podoaba capilară... Sau pacientul vine la cabinet şi spune: "D-le doctor, am mătreaţă". Medicul se gândeşte la o seboree, la o dermatită sau la alte probleme şi poate să aleagă un tratament greşit. Însă acele scuame interpretate corect reprezintă o manifestare de început de psoriazis. Nu de puţine ori, pacientul poate influenţa şi medicaţia: "Ştiţi, când m-am dat cu cremă cortizonică mi-a trecut imediat, totul a fost perfect". Se impune întrebarea cum reacţionează problema lui vara, la soare. Dacă pacientul spune că dispare, avem indiciul că, sub acţiunea razelor ultraviolete, leziunile palmo-plantare, de pe trunchi sau de pe scalp dispar - ceea ce este specific psoriazisului. La fel, dacă pacienţilor le-au mai apărut leziuni pe coate sau pe genunchi, atunci este clar psoriazis, pentru că acestea sunt locaţiile predilecte de manifestare ale afecţiunii. Pun accent pe diagnosticarea corectă pentru că psoriazisul netratat poate avea efecte nefaste! Un psoriazis neglijat poate să ducă chiar la moartea pacientului - şi nu sunt puţine cazuri!
"Dermatologia modernă ar trebui să ia în calcul toate soluţiile de prevenire a unei afecţiuni, nu să o trateze ulterior"
- Diagnosticarea afecţiunii se face cel mai corect printr-o biopsie: se ia o probă de ţesut şi rezultatul anatomopatologic ne spune categoric dacă este sau nu psoriazis. Este de preferat un anatomopatolog specializat în examinarea pielii, altfel pot să apară descrieri elaborate ştiinţific, dar din care medicul să nu înţeleagă mare lucru şi să fie indus în eroare.
- Ce alte analize trebuie să facă suspecţii de psoriazis?
- Facem mai multe examene ale pielii, pentru că, pe orice leziune tegumentară se pot insera numeroşi agenţi patogeni. Putem să găsim filamente miceliene (aşa-numitele ciuperci oportuniste, care se dezvoltă pe leziuni), paraziţi, bacterii etc. Aşadar, întotdeauna trebuie să începem cu un tratament de curăţare a zonei lezate şi abia după aceea ne ocupăm de problema de fond... Pare simplu, dar nu este, pentru că trebuie tratată toată suprafaţa pielii (cel mai mare organ al corpului!) şi lubrifiată foarte bine, deoarece uscăciunea pielii este una dintre probleme esenţiale ale psoriazisului.
- Să vorbim puţin şi despre parapsoriazis - o formă "ascunsă" a bolii...
- Când medicii bănuiesc că este vorba de o altă problemă dermatologică, dar care seamănă cu psoriazisul, o numesc parapsoriazis. Vine din termenul englezesc "psoriasis like" (ca psoriazisul), pentru că afecţiunea nu întruneşte toate criteriile să se pună un diagnostic de precizie. Părerea mea e că, de fapt, este vorba despre o formă incipientă a bolii, care, dacă este tratată imediat, declanşarea şi "înflorirea" psoriazisului se opresc. Este o excelentă formă de prevenţie, dar puţini înţeleg acest lucru! Dermatologia modernă ar trebui să ia în calcul toate soluţiile de prevenire a unei afecţiuni, nu să o trateze ulterior... Ştim să tratăm, avem un întreg arsenal terapeutic, dar e de preferat să prevenim unele afecţiuni dermatologice (psoriazis, vitiligo, candidoză sau melanom), fiindcă sunt mai greu de tratat.
- Odată stabilit diagnosticul de precizie, ce soluţii aveţi pentru bolnavii de psoriazis?
- E de reţinut faptul că această afecţiune există încă din Antichitate şi că în tratament s-a folosit cura heliomarină, cu rezultate excepţionale! Practic, aceeaşi terapie o recomandăm şi noi în prezent, dar sub altă formă! Medicina şi, mai ales, dermatologia au făcut progrese uriaşe, iar terapia cu raze ultraviolete de tip A şi B a cunoscut o dezvoltare fantastică. Aşadar, avem la dispoziţie tehnologii moderne, în care radiaţiile ultraviolete pot fi folosite şi iarna, bolnavul nu trebuie să aştepte sezonul estival pentru a se face bine, sub acţiunea razelor solare. În plus, dozele de radiaţii sunt stabilite corect de medicul curant, apoi computerul echipamentului îi administrează pacientului strict doza recomandată, fără niciun risc. Marea diferenţă o face acea bandă îngustă de raze ultraviolete de tip B. Din experienţa noastră medicală, ştim că ultravioletele de tip A pot să favorizeze apariţia cancerului de piele, pe când riscurile sunt mult reduse cu banda îngustă de ultraviolete tip B!
"Mă feresc cât pot de corticoizi, cu toate că sunt tentanţi"
- Tratamentul specific depinde mult de stadiul afecţiunii. Eu mă feresc cât pot de corticoizi, cu toate că sunt tentanţi, pentru că scad rapid inflamaţia şi răspunsul este aproape imediat, însă tratamentul nu rezolvă cauza. Pacientul pleacă mulţumit, după două zile spune: "Totul este în regulă, mi-a mers foarte bine, mi-au trecut şi mâncărimile", iar după două săptămâni vine înapoi... Pe fondul uscăciunii din sezonul rece, pielea se deshidratează şi apar diverse forme de iritaţii, prurit, infecţii bacteriene sau fungice. Există o problemă pe care am întâlnit-o des în practică: pacientul nu e mulţumit de rezultate, neînţelegând că se tratează în etape, şi merge la alt dermatolog. Acesta se confruntă deja cu trei, patru creme aplicate înainte (despre care de obicei pacientul nu-i spune) şi-i recomandă un alt tratament, pentru că nu mai găseşte infecţii bacteriene sau fungice pe tegumente... În momentul acela, se "păcălesc" unul pe altul, iar rezultatele sunt, de cele mai multe ori, dezastruoase! Iar lipsa fototerapiei din tratamentul acestei afecţiuni este un pas periculos!
- Există mai multe tipuri de fototerapie recomandate în psoriazis?
- Nu, fototerapia se face ţintit şi cu precizie, aşa cum vă spuneam! Folosim tehnologie laser de joasă intensitate şi ultraviolete de tip A şi de tip B cu bandă îngustă, UVBNB. Diferenţa o face localizarea psoriazisului. Folosesc un aparat dacă e afectat numai scalpul, alt aparat dacă am afectare palmo-plantară (mâini şi tălpi), alt aparat dacă psoriazisul e localizat pe piept sau pe spate, şi alt aparat, dacă psoriazisul e extins din creştet până-n tălpi. Nu se poate face fototerapie cu acelaşi aparat. Din fericire, aparatura de care dispunem la clinica noastră este foarte eficientă şi total lipsită de riscuri pentru pacienţi.
"Pacientul român e nedisciplinat"
- Rezultatele tratamentului sunt vizibile după circa o lună, dar apoi trebuie o perioadă de "mentenanţă", de consolidare a efectelor terapiei. Problema este că pacientul român e nedisciplinat. Vine, se tratează, vede că nu mai are simptome şi îşi spune: "Gata, m-am vindecat, de ce aş mai continua terapia?". Am păţit-o cu mulţi pacienţi... Este foarte periculos! Eu le atrag atenţia în felul următor: "Am avut două sau trei şedinţe de ultraviolete pe săptămână, ca să scăpăm de ceilalţi agenţi patogeni! De acum scădem la o sedinţă de fototerapie pe săptămână, apoi una la două săptămâni, după care ajungem la una pe lună". Aşa merge terapia, altfel boala se manifestă din nou, cutanat! Din păcate, noi pierdem încrederea pacientului. Când nu mai are leziuni, nu mai are nici motivaţie. "De ce mai am nevoie de fototerapie? Nu cumva mă chemaţi doar ca să-mi luaţi banii?" - m-a întrebat odată un pacient. "Pentru că e iarnă şi ai mare nevoie" - i-am răspuns! "Vara, când poţi să te expui la lumină, la ultraviolete, sistăm procedurile de fototerapie, pentru că o primeşti gratuit de la soare!". Întotdeauna, în cazul psoriazisului, după luna septembrie, se face fototerapie de două, trei ori pe săptămână, apoi mergem cu una pe lună, până primăvara. Aşa trebuie făcut! Iar tratamentul psoriazisului este pe viaţă! Chiar şi vara, noi niciodată nu ne trimitem pacienţii să se expună la soare, fără să le facem mai întâi o verificare cu dermatoscopul digital, să nu aibă aluniţe care prezintă risc de transformare oncogenă! Evaluăm toate riscurile, să nu ne trezim cu vreo surpriză neplăcută...
- Suplimentar, mai faceţi şi alte recomandări?
- Recomandăm mai multe proceduri, în funcţie de necesităţile individuale... De exemplu, pentru curăţarea pielii, putem indica anumite substanţe pe bază de sulf sau uree, care sunt foarte eficiente, chiar dacă mirosul specific nu e chiar pe gustul pacienţilor... Nu mai vorbim de faptul cum se îmbracă, ce dietă trebuie să aibă, cum să-şi ridice imunitatea... Toate recomandările sunt individualizate, le explicăm foarte clar ce se întâmplă şi de ce, insistăm pe aceste aspecte, pentru ca pacienţii să înţeleagă ce au de făcut, totul în beneficiul lor! Dacă tratamentul e făcut cu atenţie şi consecvenţă, rezultatele vor fi pe măsura aşteptărilor!
- Ce stil de viaţă ar trebui să adopte bolnavii de psoriazis în perioada rece?
- Iarna, bolnavii trebuie să nu facă excese alimentare, să-şi tempereze (pe cât posibil) emoţiile şi să folosească geluri de duş şi creme speciale pentru emolierea pielii - un alt aspect la care pacienţii români "se fac că plouă", şi eu nu înţeleg de ce. Când avem o pereche de pantofi scumpi din piele, o lustruim şi o dăm cu cea mai bună cremă, nu avem nicio restricţie! Dar când e vorba de pielea noastră... Oare nu-i cea mai preţioasă piele din casă?
"Vitiligo este o afecţiune cu componentă ereditară"
- Vitiligo este o altă afecţiune dermatologică cu manifestări destul de neplăcute, mai ales de ordin estetic... Iar iarna devine mult mai vizibilă!
- Vitiligo seamănă mult cu psoriazisul: este o afecţiune cu componentă ereditară, se declanşează tot pe fondul unui stres major, diferenţa o face pierderea pigmentului din diferite zone ale pielii. Interesant e că alege zone de manifestare foarte... ciudate: zona genitală, degetele de la mâini şi de la picioare sau faţa. De obicei, bolnavul se prezintă la medic atunci când petele depigmentate îi apar pe faţă. Mulţi pacienţi se miră când află că boala este ereditară, ne spun: "Dar nici tata, nici mama n-au avut-o"! Adevărat, însă poate că ei n-au avut niciun stres declanşator, gena a sărit peste o generaţie, iar afecţiunea nu s-a manifestat cutanat. Şi nu mă refer la un stres continuu, ci la un stres puternic - o pierdere materială, un deces, un divorţ, un şoc psihologic... De aceea, este bine ca mereu să fie implicat şi un psiholog în echipa terapeutică!
- Cauzele afecţiunii par foarte clare... Diagnosticarea este facilă?
- Vitiligo are o manifestare specifică, nu prea e loc de interpretări! Desigur, facem şi o serie de teste, să vedem dacă nu cumva pigmentul e distrus de o ciupercă sau de altceva, să nu plecăm pe o direcţie greşită. Dacă trebuie neapărat, putem face şi o biopsie. După evaluarea extrem de atentă a fiecărui pacient, după ce eliminăm toate cauzele posibile care pot crea depigmentarea, abia atunci stabilim tratamentul.
"Un truc necesar: fotografii după fiecare şedinţă"
- Din fericire, avem metode naturale de pigmentare, iar soarele este cel mai important! Dar şi în cazul expunerii la soare, diferenţa rămâne vizibilă... Cele mai bune efecte se obţin cu laserul Excilite, care are o putere foarte mare şi reuşeşte să repigmenteze zonele afectate. Rezultatele sunt extraordinare, impresionante chiar! După prima şedinţă, apar mici insule de pigment - pacientul le vede cu ochii lui, ceea ce-l motivează să fie consecvent în tratament. După ce a încercat multe alte terapii care n-au dat randament, are satisfacţia să vadă o schimbare în bine... Chiar dacă diametrul zonei depigmentate este mare, lucrăm pe fiecare centimetru în parte, ca să-i redăm tegumentului aceeaşi nuanţă de culoare. Ne ajută foarte mult şi aparatura pe care o folosim: în computerul laserului introducem o fotografie de mare rezoluţie a tegumentului normal pigmentat al pacientului, care e folosită ca "valoare de referinţă" în timpul terapiei, pentru ca pigmentarea să se facă ulterior fără nicio diferenţă, nici măcar pe margini. Şi mai avem un "truc" pentru pacienţi: facem poze după fiecare şedinţă. Uneori, bolnavul nu sesizează diferenţa, ne zice: "Pare că-i la fel ca data trecută!". Atunci comparăm pozele, iar diferenţa e vizibilă de fiecare dată! Documentul fotografic este esenţial pentru pacientul dermatologic, pentru că trebuie să discutăm obiectiv, nu subiectiv. Nu cu formule gen "Arăţi mai bine"! Pun imaginile în faţa pacientului şi-l întreb: "Cum vi se pare?". 99% dintre pacienţi spun: "Ooo, văd că-i mult mai bine!". Aşadar, fotografia este dovada clară a eficacităţii tratamentului!
- În paralel, se folosesc şi medicamente de uz intern?
- S-au folosit în trecut, însă aveau destul de multe efecte adverse şi nici nu prea dădeau rezultate, aşa că nu le-am recomandat niciodată. Bolnavii trebuie să înţeleagă că este vorba de o simplă depigmentare, care cu puţină răbdare se rezolvă perfect. Desigur, există şi limite! Dacă, de exemplu, pata depigmentată este în unghiul intern al ochiului, e periculos să-i facem pacientului procedura laser şi ne gândim la alte opţiuni terapeutice, cum ar fi soluţiile chimice care accelerează pigmentarea. Din fericire, cei mai mulţi dintre pacienţii noştri cu vitiligo prezentau depigmentări în zone abordabile de către laser.
- Odată terminată terapia laser, rezultatele sunt permanente?
- Rezultatele se păstrează, cu condiţia să nu existe vreun şoc psihologic major sau alt stres puternic, de orice altă natură.
D-l dr. LUCIAN RUSSU poate fi contactat la Clinica BIO-MEDICA Nord, Şoseaua Pipera-Tunari nr. 44, Voluntari, tel. 021.311.77.93-96, 031.9101
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
