Unul dintre simbolurile acestui semn cardinal de pământ este capra neagră, care-şi croieşte drumul în susul muntelui, pe cărări greu accesibile. Nu se simte bine cu mulţi prin preajmă, ci mai degrabă o încurcă cei cu care se intersectează pe calea cea îngustă şi adeseori abruptă pe care o urmează. Preferă să se concentreze asupra urcuşului, decât să pască mulţumită în mijlocul unui grup. Pornind de la această simbolistică, e destul de limpede că nativii din Capricorn se găsesc în jumătatea de jos a topului sociabilităţii.
Din cele de mai sus ar fi uşor de tras concluzia potrivit căreia Capricornul este departe de-a fi ceea ce se numeşte un "animal social", doar că ar fi o concluzie greşită. Capricornul se simte legat de ceea ce se întâmplă în societate şi nu de puţine ori se implică activ în rezolvarea unor probleme sociale. Poate organiza, de exemplu, chete pentru cumpărarea rechizitelor şcolare, dedicate copiilor din orfelinate. Se îngrijeşte să trimită o echipă de muncitori să repare acoperişul azilului de bătrâni. Nu e genul lui să doneze câţiva euro printr-un apel telefonic. Preferă să verifice că treaba se face şi nu-i e totuna cum anume. Dar se implică de multe ori anonim sau acţionează printr-un intermediar.
Există o diferenţă semnificativă între Capricornii născuţi pe final de decembrie, la sfârşitul anului calendaristic, şi cei născuţi la începutul anului. Cei născuţi în primul decan (primele zece zile ale zodiei) sunt firi mai vesele, mai deschise, dar şi mai timide, deşi asta nu se observă prea uşor, fiindcă par dezinvolţi. Cei născuţi în următoarele două decane sunt sobri, pot părea intimidanţi sau autoritari. Ceea ce au însă în comun e discreţia cu privire la viaţa lor personală, motiv pentru care evită grupurile (chiar şi cele de pe reţelele de socializare), unde simt că ar putea fi supuşi unor întrebări indiscrete. În schimb, sunt buni ascultători, care îşi dau realmente silinţa să reţină ce le povesteşte unul sau altul. Poate şi acesta este un motiv pentru care preferă să aibă un număr redus de contacte directe, pentru că ştie că nu poate face faţă expunerii unui număr nelimitat de probleme.
Înfăţişarea
Capricornul tipic e mult mai preocupat să observe, decât să iasă în faţă. Are însă o expresie de persoană responsabilă, care ştie ce face (ceea ce de cele mai multe ori, este adevărat), de aceea se întâmplă deseori ca oamenii să îi ceară o informaţie sau o recomandare. E genul care nu sare în ochi de la început, deşi, la o privire mai apropiată, putem descoperi un chip plăcut, cu trăsături armonioase. Expresia e însă una impersonală, mimica redusă, gesturile sunt măsurate, minimaliste. Privirea este atentă, concentrată şi, pentru un observator fin, e evidentă şi sclipirea inteligentă şi amuzată a ochilor săi.
Gustul în materie de îmbrăcăminte este conservator. El preferă materialele scumpe, cu croială clasică la costum, în locul unor linii fanteziste (nu-l prea interesează trendurile, ştie că ceea ce e clasic se cheamă aşa pentru că nu se demodează). Are un simţ rafinat al culorilor şi texturilor care se potrivesc cu el. Femeile zodiei fac parte dintre puţinele cărora le stă cu adevărat bine în negru (da, această culoare nu avantajează pe oricine, indiferent ce ar vrea să ne facă să credem creatorii de modă). Cine poartă negru trebuie să aibă o anumită carnaţie, o anumită ţinută şi o anumită expresie corporală, cu care femeia Capricorn este, de regulă, înzestrată din naştere. Nu întâmplător, negrul este culoarea asociată Capricornului.
În ciuda faptului că majoritatea nativilor zodiei sunt subţiri, cu osatură fină, ei transmit o senzaţie de robusteţe, reală de altfel. Femeia Capricorn de 50 de kg e capabilă să împingă, cu un gest scurt şi elegant, un fotoliu masiv care cântăreşte mai mult decât ea. Mai puţini la număr sunt Capricornii cu o "caroserie" grea, solizi şi cu oase mari.
Comportamentul Capricornului e menit să creeze o impresie bună. Deşi există şi Capricorni care au crescut cu manualul de bune maniere la capul patului, cei mai mulţi le-au dobândit pe parcurs, din două motive. Primul este teama lor profundă de a comite gafe, cel de-al doilea, pentru că un comportament care respectă întru totul eticheta este un mijloc de protecţie al timidităţii lor.
Când este singur
Pentru că lumea mare reprezintă pentru Capricorn o sumă de terenuri sportive, fiecare cu regulile sale de urmat (pe unele se poate să le fi inventat chiar el), venitul acasă reprezintă un fel de eliberare, o decorsetare de rigidităţile autoimpuse. Dacă l-ar urmări cineva cu o cameră ascunsă, s-ar putea să creadă că nu priveşte acelaşi om. Evident că se va descălţa disciplinat pe hol şi îşi va schimba costumul clasic cu ceva confortabil. Dar apoi nu e deloc exclus să îl vedem ţopăind prin casă, în sunetele unei melodii ritmate, în timp ce-şi pregăteşte ceva de mâncare. Capricorn fiind, nu va mânca lungit pe canapea, ci stând pe clasicul scaun la clasica masă, dar pe care stă lungită pisica deja ghiftuită. E posibil să-i adreseze animalului de companie câteva observaţii apropo de mâncare, vreme sau alte subiecte potrivite la o cină tihnită alături de un patruped.
Dacă intră pe o reţea de socializare, Capricornul postează, probabil, comentarii infuzate cu acel umor englezesc care-i este propriu. Nu degeaba Marea Britanie e guvernată de această zodie. Pe scurt, acasă la el, când este singur, Capricornul este mai mult haios decât serios. Dar pe o perioadă limitată de timp. După ce şi-a dat frâu liber copilărismelor şi umorului, tot el se disciplinează la loc, într-o manieră care-i face plăcere. Pentru că nu e fanul expunerii publice a bicepşilor, tricepşilor şi altor categorii de muşchi, dar e conştient de nevoia de a se menţine în formă - între noi fie vorba, îi face chiar plăcere - va evita sala de sport, exersând de preferinţă acasă. Poate avea câteva aparate sportive într-un colţ sau îşi întinde salteluţa şi face exerciţii de flexibilitate, de care are mare nevoie.
Până şi felul în care este decorată şi mobilată casa poate fi o surpriză pentru cei care cunosc Capricornul de la distanţă. Cu toate că poate fi compusă din linii severe, esenţializate, ca într-o casă tradiţională japoneză sau chilia unui eremit, există întotdeauna elemente calde, care transmit o senzaţie de linişte, centrare şi confort.
Cu cei din familie
Indiferent de vârstă, rolul Capricornului în familie este să fie "cineva". În sensul că cineva trebuie să strângă lucrurile lăsate vraişte. Cineva tebuie să plimbe câinele. Cineva trebuie să spele vasele... Acel cineva este Capricornul. De multe ori, nici nu trebuie să i se atragă atenţia că ceva trebuie făcut, deoarece el conţine un aparat misterios, setat să-i şoptească, atunci când este cazul: "Alertă! Alertă! Există o responsabilitate disponibilă". Nu se va plânge decât în rare ocazii. În schimb, poate fi radical atunci când nu i se cere părerea şi nu este invitat să participe la luarea unei decizii. Pentru că acelaşi dispozitiv secret îi spune fără greş când ar trebui luată o decizie şi cam care ar trebui să fie aceea.
La fel ca semnul lui opus, Racul, Capricornul se simte custodele tradiţiilor şi al omogenităţii familiei. Este mereu conştient atât de trebuinţele fiecărui membru al nucleului familial, cât şi de strategia de ansamblu pe care familia lui ar trebui să o urmeze, nu doar pentru a se constitui într-un etalon de respectabilitate, dar şi pentru a promova activ anumite valori. Oricât ar fi de legat de familie şi de ai săi, simte, însă, din când în când, nevoia de-a se izola de ceilalţi, de-a petrece timp singur. Decantarea care se petrece în sufletul lui în aceste momente (sau zile) îl ajută să-şi adune forţele şi să fie din nou disponibil pentru cei dragi. În primii 30 de ani de viaţă, Capricornul e mai închis, mai împovărat de griji, de probleme despre care simte că doar el trebuie să le rezolve. Dar pe măsură ce înaintează în vârstă, atitudinea i se schimbă, se relaxează. Mai ales atunci când ajunge la vârsta senectuţii, Capricornul reuşeşte să-i adune în jurul său pe acei membri ai familiei care ştiu că au de profitat în urma experienţelor pe care acesta le-a trăit asumat şi faţă de care a câştigat distanţa necesară, pentru ca ele să le fie de folos.
Ca frate
Ca frate mai mare, Capricornul se simte în largul lui. Fără să o ştie, se antrenează pentru responsabilităţile, din ce în ce mai mari, pe care le va prelua mai târziu. Se poate să fie mai autoritar faţă de fraţii săi mai mici decât părinţii, dar aceştia se vor simţi în siguranţă sub oblăduirea lui. Sigur, vor cârti uneori faţă de măsurile de austeritate pe care le impune primul-născut. Dar se obişnuiesc cu ideea că, atunci când acesta spune "mai mult de trei pătrăţele de ciocolată nu aveţi voie", nici un fel de rugăminţi, vaiete sau şantaje emoţionale nu îl vor face să cedeze. Nu va impune reguli de capul lui, decât când apar situaţii fără precedent, dar şi atunci se va ghida imaginându-şi ce ar face părinţii.
Atunci când este în postura mezinului, Capricornul e liniştit şi disciplinat, până când îşi dă seama de faptul că există o ierarhie şi ce loc ocupă în ea. Apoi va încerca diversele metode folosite de ceilalţi fraţi pentru a se impune şi se va debarasa rapid de cele nefolositoare sau care nu îl exprimă.
Dacă e singurul copil din familie, va putea ridica o problemă părinţilor, pentru că are o manieră neobişnuită de a le contesta autoritatea, în sensul că se poate întâmpla să vină el la părinţi, întrebându-i de ce fac un anumit lucru sau de ce procedează într-un anumit fel. Uneori poate fi atât de serios, în felul în care pune problema, încât îi face pe părinţi să se simtă ca nişte copii.
Cum se poartă faţă de colegii de şcoală
Câştigă uşor titulatura de elev-model. Însă aceasta i se potriveşte şi nu prea. Sigur, e atent la ore, nu deranjează, nu obişnuieşte să vină nepregătit, şi ţinuta sa se înscrie mereu în normele admise de şcoala pe care o frecventează. Dar nu este vreun obedient sau vreun tocilar, cum s-ar putea să-l catalogheze colegii mai rebeli sau cei noncoformişti. În esenţă, îşi vede de treaba lui. Acest tip de izolaţionism nu-i atrage, totuşi, antipatii, pentru că e politicos cu toată lumea şi nu încearcă să se sustragă îndatoririlor care decurg din faptul că e membru al unei comunităţi şcolare. Ştie însă să se extragă abil din ecuaţie atunci când se pune la cale vreo şotie care îi poate pune în pericol dosarul şcolar în cazul în care ar participa la ea. Fiind un semn cardinal, nu simte neapărat nevoia de-a face parte dintr-un grup la modă sau din vreo gaşcă. Dat fiind că se numără printre semnele cardinale, poate fi el iniţiatorul unui grup care ar putea prea bine să fie un club de şah sau să aibă de a face, sub o formă sau alta, cu ştiinţele exacte, la care excelează destui Capricorni. În această calitate, poate câştiga o bună reputaţie printre profesori şi printre unii dintre colegi. Dar cei puşi în primul rând pe distracţie s-ar putea să-l ia peste picior din pricina acestor preocupări, pe care le consideră prea serioase pentru specificul vârstei. Capricornul nu este imun la asemenea înţepături, dar preferă să fie catalogat drept plictisitor sau nesărat, decât să-şi piardă timpul în distracţii care pentru el nu înseamnă mare lucru. Îşi spune - şi aşa se şi întâmplă, de multe ori - că va veni un moment în care cel care l-a ridiculizat va avea nevoie de el, sub o formă sau alta. Şi vine o lucrare la matematică sau la fizică, în care colegul intră în încurcătură şi, ce să vezi, cui i se adresează, pentru a primi ajutor? Aţi ghicit.
Să nu vă imaginaţi că un Capricorn tânăr nu ştie să se distreze, dar el va alege petrecerile la care distracţia să fie ceva mai mult decât dans, muzică şi băutură, unde să poată lega prietenii cu tineri apropiaţi de preocupările lui. Acelea, da, sunt distracţii pe gustul lui şi în acest caz va fi, nu de puţine ori, sufletul petrecerii.
Cum se poartă faţă de colegii de serviciu
Oricât de sus se găseşte pe scara ierarhică, Capricornul va rămâne, ca fond, un timid şi o persoană responsabilă, dincolo de prevederile profesionale. În cazul în care află, de exemplu, de boala unui subaltern pe care-l apreciază, îi va căuta personal un doctor capabil ori se va ocupa să fie internat într-o clinică bună. De cele mai multe ori, nu va face nici asta direct, ci probabil prin intermediul altcuiva, pentru că nu se simte confortabil când trebuie să se confrunte cu scene cu o puternică încărcătură emoţională.
Ca vecin
E greu de găsit un vecin mai silenţios decât Capricornul. Nu-i place să fie deranjat, deci nu deranjează. În ciuda felului său prevenitor de-a fi, mai ales în situaţii practice, nu invită la un comportament familiar. Dacă vede o mămică venită cu copilul de la şcoală şi cu portbagajul plin de cumpărături, i le va duce până în casă, dar va refuza să stea la o ceaşcă de cafea. Dacă va găsi un animal de companie al vreunui vecin, scăpat din curte, îl va lua şi se va îngriji de el, până îl va putea restitui proprietarului, chiar dacă acesta lipseşte câteva zile. Nu va accepta nici bani în schimb, decât la mari insistenţe, pentru că toate acestea fac parte, pentru el, din codul nescris al bunei vecinătăţi. Dar interacţiunile sociale (deja ştim cât e de selectiv) nu vor fi numeroase şi rareori îi va invita pe vecini acasă la el. Dacă în timp (probabil în ani de zile) se împrieteneşte cu unul sau altul dintre vecini, situaţia se schimbă şi, pe măsură ce Capricornul iese din rezervă, întâlnirile vor deveni tot mai plăcute. Capricornul ştie să cultive relaţiile cu cei pe care îi apreciază, aşa că, peste alţi câţiva ani, bineînţeles, vecinii deveniţi şi prieteni vor ajunge să fie pentru el parte a familiei extinse. Dar numărul lor va fi mic.
Ca amic
Noţiunea asta de amic nu prea există în dicţionarul social al Capricornului. El are împărţite relaţiile sociale pe categorii clar etichetate, unde această noţiune probabil nu figurează. În schimb, sunt clar precizate alte tipuri de relaţii: dacă te întâlneşti în repetate rânduri la frizer cu o persoană cu care intri în conversaţie şi aceasta ţi se pare utilă sau instructivă, se cheamă că este o prietenie de circumstanţă. Greu de presupus că va dori să extindă felul sau locul interacţiunii. Dacă faci parte dintr-un club, sau o asociaţie, ceea ce presupune să ai mai des de a face cu anumite persoane, în cazul în care se adaugă şi o simpatie, întărite de proiecte comune, la care cei doi participă, aceea este, pentru Capricorn, o relaţie de încredere. După cum vedeţi, definiţiile sunt pe cât de precise, pe atât de nuanţate. Dar ce înţelege oare Capricornul nostru prin "amiciţie"? În micul său dicţionar pentru relaţii sociale, definiţia ar putea suna cam aşa: să te întâlneşti cu oameni pe care nu-i cunoşti destul de bine, într-un cadru informal, în care au loc discuţii la întâmplare şi, în general, se pierde timpul. A se evita.
Ca duşman
Nicio persoană cu mintea zdravănă nu-şi doreşte un inamic născut sub semnul Capricornului. Nu pentru că ar fi cineva răzbunător sau agresiv. Însă e genul care ţine minte ofensele şi deşi reuşeşte să ierte (dar cu greu şi nu întotdeauna), nu reuşeşte să uite. În memoria sa afectivă există două şiruri de înscrisuri, cam cum sunt cele de tipul "sosiri" şi "plecări" din gări şi aeroporturi, doar că una conţine binele care i s-a făcut - nici pe acela nu îl uită - iar cealaltă, răul. Capricornul nu este o fire conflictuală, încearcă să se facă înţeles cu ajutorul considerentelor practice şi argumentelor. Se pricepe să-şi păstreze calmul - cel puţin în exterior. E greu de scos din fire, dar când cineva reuşeşte să-l antagonizeze cu adevărat, nu va fi dispus să treacă uşor peste asta. Semnul că a devenit duşmanul cuiva e că abordează o politeţe rece, impecabilă şi implacabilă. E o formă mai subtilă de-a ignora persoana, respectând convenienţele. Răzbunarea supremă a Capricornului e similară cu versurile lui Bogdan Petriceicu Haşdeu: "Cea mai cruntă răzbunare este când duşmanul tău/ E silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău".
Ca prieten apropiat
Pe cât de puţin este de dorit Capricornul ca duşman, pe atât de dezirabil este ca prieten. Greu de ajuns la acest nivel cu el, din mai multe motive. O dată, pentru că poate crea aparenţa unei persoane încrezute - e o mască la îndemână pentru a ascunde timiditatea. Cei care nu se lasă înşelaţi de aparenţe şi simt sentimentalismul (bine ascuns) al acestui personaj atât de compus şi de puţin spontan, se pot lovi de precauţia sa. Capricornul ştie că dacă îşi permite să lase la vedere profunzimea sentimentelor sale, ar fi victima sigură a unora care s-ar folosi de asta. E o lecţie pe care cei mai mulţi o învaţă în copilăria mică, de obicei nu prea fericită. Şi o ţin minte. Dar sentimentalismul este acolo şi caută persoane asupra cărora să se reverse. Se lasă atins sufleteşte de oamenii autentici, profunzi, care îşi asumă şi punctele forte, dar şi slăbiciunile. Se apropie de cei care-i gustă umorul savuros, dar sec. Se ataşează de cei care-i trezesc mai întâi încrederea, apoi respectul şi, în fine, devotamentul. Din momentul în care Capricornul îţi acordă statutul de "prieten apropiat", va fi de o loialitate neclintită şi, adesea, de o generozitate nebănuită.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
