Unul dintre simbolurile acestui semn cardinal de pământ este capra neagră, care-și croiește drumul în susul muntelui, pe cărări greu accesibile. Nu se simte bine cu mulți prin preajmă, ci mai degrabă o încurcă cei cu care se intersectează pe calea cea îngustă și adeseori abruptă pe care o urmează. Preferă să se concentreze asupra urcușului, decât să pască mulțumită în mijlocul unui grup. Pornind de la această simbolistică, e destul de limpede că nativii din Capricorn se găsesc în jumătatea de jos a topului sociabilității.
Din cele de mai sus ar fi ușor de tras concluzia potrivit căreia Capricornul este departe de-a fi ceea ce se numește un "animal social", doar că ar fi o concluzie greșită. Capricornul se simte legat de ceea ce se întâmplă în societate și nu de puține ori se implică activ în rezolvarea unor probleme sociale. Poate organiza, de exemplu, chete pentru cumpărarea rechizitelor școlare, dedicate copiilor din orfelinate. Se îngrijește să trimită o echipă de muncitori să repare acoperișul azilului de bătrâni. Nu e genul lui să doneze câțiva euro printr-un apel telefonic. Preferă să verifice că treaba se face și nu-i e totuna cum anume. Dar se implică de multe ori anonim sau acționează printr-un intermediar.
Există o diferență semnificativă între Capricornii născuți pe final de decembrie, la sfârșitul anului calendaristic, și cei născuți la începutul anului. Cei născuți în primul decan (primele zece zile ale zodiei) sunt firi mai vesele, mai deschise, dar și mai timide, deși asta nu se observă prea ușor, fiindcă par dezinvolți. Cei născuți în următoarele două decane sunt sobri, pot părea intimidanți sau autoritari. Ceea ce au însă în comun e discreția cu privire la viața lor personală, motiv pentru care evită grupurile (chiar și cele de pe rețelele de socializare), unde simt că ar putea fi supuși unor întrebări indiscrete. În schimb, sunt buni ascultători, care își dau realmente silința să rețină ce le povestește unul sau altul. Poate și acesta este un motiv pentru care preferă să aibă un număr redus de contacte directe, pentru că știe că nu poate face față expunerii unui număr nelimitat de probleme.
Înfățișarea
Capricornul tipic e mult mai preocupat să observe, decât să iasă în față. Are însă o expresie de persoană responsabilă, care știe ce face (ceea ce de cele mai multe ori, este adevărat), de aceea se întâmplă deseori ca oamenii să îi ceară o informație sau o recomandare. E genul care nu sare în ochi de la început, deși, la o privire mai apropiată, putem descoperi un chip plăcut, cu trăsături armonioase. Expresia e însă una impersonală, mimica redusă, gesturile sunt măsurate, minimaliste. Privirea este atentă, concentrată și, pentru un observator fin, e evidentă și sclipirea inteligentă și amuzată a ochilor săi.
Gustul în materie de îmbrăcăminte este conservator. El preferă materialele scumpe, cu croială clasică la costum, în locul unor linii fanteziste (nu-l prea interesează trendurile, știe că ceea ce e clasic se cheamă așa pentru că nu se demodează). Are un simț rafinat al culorilor și texturilor care se potrivesc cu el. Femeile zodiei fac parte dintre puținele cărora le stă cu adevărat bine în negru (da, această culoare nu avantajează pe oricine, indiferent ce ar vrea să ne facă să credem creatorii de modă). Cine poartă negru trebuie să aibă o anumită carnație, o anumită ținută și o anumită expresie corporală, cu care femeia Capricorn este, de regulă, înzestrată din naștere. Nu întâmplător, negrul este culoarea asociată Capricornului.
În ciuda faptului că majoritatea nativilor zodiei sunt subțiri, cu osatură fină, ei transmit o senzație de robustețe, reală de altfel. Femeia Capricorn de 50 de kg e capabilă să împingă, cu un gest scurt și elegant, un fotoliu masiv care cântărește mai mult decât ea. Mai puțini la număr sunt Capricornii cu o "caroserie" grea, solizi și cu oase mari.
Comportamentul Capricornului e menit să creeze o impresie bună. Deși există și Capricorni care au crescut cu manualul de bune maniere la capul patului, cei mai mulți le-au dobândit pe parcurs, din două motive. Primul este teama lor profundă de a comite gafe, cel de-al doilea, pentru că un comportament care respectă întru totul eticheta este un mijloc de protecție al timidității lor.
Când este singur
Pentru că lumea mare reprezintă pentru Capricorn o sumă de terenuri sportive, fiecare cu regulile sale de urmat (pe unele se poate să le fi inventat chiar el), venitul acasă reprezintă un fel de eliberare, o decorsetare de rigiditățile autoimpuse. Dacă l-ar urmări cineva cu o cameră ascunsă, s-ar putea să creadă că nu privește același om. Evident că se va descălța disciplinat pe hol și își va schimba costumul clasic cu ceva confortabil. Dar apoi nu e deloc exclus să îl vedem țopăind prin casă, în sunetele unei melodii ritmate, în timp ce-și pregătește ceva de mâncare. Capricorn fiind, nu va mânca lungit pe canapea, ci stând pe clasicul scaun la clasica masă, dar pe care stă lungită pisica deja ghiftuită. E posibil să-i adreseze animalului de companie câteva observații apropo de mâncare, vreme sau alte subiecte potrivite la o cină tihnită alături de un patruped.
Dacă intră pe o rețea de socializare, Capricornul postează, probabil, comentarii infuzate cu acel umor englezesc care-i este propriu. Nu degeaba Marea Britanie e guvernată de această zodie. Pe scurt, acasă la el, când este singur, Capricornul este mai mult haios decât serios. Dar pe o perioadă limitată de timp. După ce și-a dat frâu liber copilărismelor și umorului, tot el se disciplinează la loc, într-o manieră care-i face plăcere. Pentru că nu e fanul expunerii publice a bicepșilor, tricepșilor și altor categorii de mușchi, dar e conștient de nevoia de a se menține în formă - între noi fie vorba, îi face chiar plăcere - va evita sala de sport, exersând de preferință acasă. Poate avea câteva aparate sportive într-un colț sau își întinde salteluța și face exerciții de flexibilitate, de care are mare nevoie.
Până și felul în care este decorată și mobilată casa poate fi o surpriză pentru cei care cunosc Capricornul de la distanță. Cu toate că poate fi compusă din linii severe, esențializate, ca într-o casă tradițională japoneză sau chilia unui eremit, există întotdeauna elemente calde, care transmit o senzație de liniște, centrare și confort.
Cu cei din familie
Indiferent de vârstă, rolul Capricornului în familie este să fie "cineva". În sensul că cineva trebuie să strângă lucrurile lăsate vraiște. Cineva tebuie să plimbe câinele. Cineva trebuie să spele vasele... Acel cineva este Capricornul. De multe ori, nici nu trebuie să i se atragă atenția că ceva trebuie făcut, deoarece el conține un aparat misterios, setat să-i șoptească, atunci când este cazul: "Alertă! Alertă! Există o responsabilitate disponibilă". Nu se va plânge decât în rare ocazii. În schimb, poate fi radical atunci când nu i se cere părerea și nu este invitat să participe la luarea unei decizii. Pentru că același dispozitiv secret îi spune fără greș când ar trebui luată o decizie și cam care ar trebui să fie aceea.
La fel ca semnul lui opus, Racul, Capricornul se simte custodele tradițiilor și al omogenității familiei. Este mereu conștient atât de trebuințele fiecărui membru al nucleului familial, cât și de strategia de ansamblu pe care familia lui ar trebui să o urmeze, nu doar pentru a se constitui într-un etalon de respectabilitate, dar și pentru a promova activ anumite valori. Oricât ar fi de legat de familie și de ai săi, simte, însă, din când în când, nevoia de-a se izola de ceilalți, de-a petrece timp singur. Decantarea care se petrece în sufletul lui în aceste momente (sau zile) îl ajută să-și adune forțele și să fie din nou disponibil pentru cei dragi. În primii 30 de ani de viață, Capricornul e mai închis, mai împovărat de griji, de probleme despre care simte că doar el trebuie să le rezolve. Dar pe măsură ce înaintează în vârstă, atitudinea i se schimbă, se relaxează. Mai ales atunci când ajunge la vârsta senectuții, Capricornul reușește să-i adune în jurul său pe acei membri ai familiei care știu că au de profitat în urma experiențelor pe care acesta le-a trăit asumat și față de care a câștigat distanța necesară, pentru ca ele să le fie de folos.
Ca frate
Ca frate mai mare, Capricornul se simte în largul lui. Fără să o știe, se antrenează pentru responsabilitățile, din ce în ce mai mari, pe care le va prelua mai târziu. Se poate să fie mai autoritar față de frații săi mai mici decât părinții, dar aceștia se vor simți în siguranță sub oblăduirea lui. Sigur, vor cârti uneori față de măsurile de austeritate pe care le impune primul-născut. Dar se obișnuiesc cu ideea că, atunci când acesta spune "mai mult de trei pătrățele de ciocolată nu aveți voie", nici un fel de rugăminți, vaiete sau șantaje emoționale nu îl vor face să cedeze. Nu va impune reguli de capul lui, decât când apar situații fără precedent, dar și atunci se va ghida imaginându-și ce ar face părinții.
Atunci când este în postura mezinului, Capricornul e liniștit și disciplinat, până când își dă seama de faptul că există o ierarhie și ce loc ocupă în ea. Apoi va încerca diversele metode folosite de ceilalți frați pentru a se impune și se va debarasa rapid de cele nefolositoare sau care nu îl exprimă.
Dacă e singurul copil din familie, va putea ridica o problemă părinților, pentru că are o manieră neobișnuită de a le contesta autoritatea, în sensul că se poate întâmpla să vină el la părinți, întrebându-i de ce fac un anumit lucru sau de ce procedează într-un anumit fel. Uneori poate fi atât de serios, în felul în care pune problema, încât îi face pe părinți să se simtă ca niște copii.
Cum se poartă față de colegii de școală
Câștigă ușor titulatura de elev-model. Însă aceasta i se potrivește și nu prea. Sigur, e atent la ore, nu deranjează, nu obișnuiește să vină nepregătit, și ținuta sa se înscrie mereu în normele admise de școala pe care o frecventează. Dar nu este vreun obedient sau vreun tocilar, cum s-ar putea să-l catalogheze colegii mai rebeli sau cei noncoformiști. În esență, își vede de treaba lui. Acest tip de izolaționism nu-i atrage, totuși, antipatii, pentru că e politicos cu toată lumea și nu încearcă să se sustragă îndatoririlor care decurg din faptul că e membru al unei comunități școlare. Știe însă să se extragă abil din ecuație atunci când se pune la cale vreo șotie care îi poate pune în pericol dosarul școlar în cazul în care ar participa la ea. Fiind un semn cardinal, nu simte neapărat nevoia de-a face parte dintr-un grup la modă sau din vreo gașcă. Dat fiind că se numără printre semnele cardinale, poate fi el inițiatorul unui grup care ar putea prea bine să fie un club de șah sau să aibă de a face, sub o formă sau alta, cu științele exacte, la care excelează destui Capricorni. În această calitate, poate câștiga o bună reputație printre profesori și printre unii dintre colegi. Dar cei puși în primul rând pe distracție s-ar putea să-l ia peste picior din pricina acestor preocupări, pe care le consideră prea serioase pentru specificul vârstei. Capricornul nu este imun la asemenea înțepături, dar preferă să fie catalogat drept plictisitor sau nesărat, decât să-și piardă timpul în distracții care pentru el nu înseamnă mare lucru. Își spune - și așa se și întâmplă, de multe ori - că va veni un moment în care cel care l-a ridiculizat va avea nevoie de el, sub o formă sau alta. Și vine o lucrare la matematică sau la fizică, în care colegul intră în încurcătură și, ce să vezi, cui i se adresează, pentru a primi ajutor? Ați ghicit.
Să nu vă imaginați că un Capricorn tânăr nu știe să se distreze, dar el va alege petrecerile la care distracția să fie ceva mai mult decât dans, muzică și băutură, unde să poată lega prietenii cu tineri apropiați de preocupările lui. Acelea, da, sunt distracții pe gustul lui și în acest caz va fi, nu de puține ori, sufletul petrecerii.
Cum se poartă față de colegii de serviciu
Pentru început, comportamenul lui va fi, așa cum l-am cunoscut deja, unul protocolar. Unii colegi îi vor reproșa faptul că e prea exigent, prea meticulos sau că ridică ștacheta prea sus. Dar asta Capricornul o face în primul rând pentru el, sunt repere pe care și le-a fixat singur și pe care le respectă. Desigur, îl nemulțumește când vede că alții fac treabă de mântuială, dar va trebui să învețe că asta e alegerea fiecăruia și că nu este oportun să intervină. Va mai avea o lecție de învățat. Când vreun coleg nu ajunge să termine o însărcinare la timp, reflexul Capricornului e să sară să ajute nu neapărat de dragul colegului, ci, din nou, al lucrului bine și la timp făcut. Și pentru că are încredere în legile colegialității. Dar dacă în timp se lămurește că unii se folosesc de această disponibilitate a lui, va deveni distant și nu se va mai implica față de cei oportuniști. Pe ceilalți îi va sprijini însă cu plăcere.
Oricât de sus se găsește pe scara ierarhică, Capricornul va rămâne, ca fond, un timid și o persoană responsabilă, dincolo de prevederile profesionale. În cazul în care află, de exemplu, de boala unui subaltern pe care-l apreciază, îi va căuta personal un doctor capabil ori se va ocupa să fie internat într-o clinică bună. De cele mai multe ori, nu va face nici asta direct, ci probabil prin intermediul altcuiva, pentru că nu se simte confortabil când trebuie să se confrunte cu scene cu o puternică încărcătură emoțională.
Ca vecin
E greu de găsit un vecin mai silențios decât Capricornul. Nu-i place să fie deranjat, deci nu deranjează. În ciuda felului său prevenitor de-a fi, mai ales în situații practice, nu invită la un comportament familiar. Dacă vede o mămică venită cu copilul de la școală și cu portbagajul plin de cumpărături, i le va duce până în casă, dar va refuza să stea la o ceașcă de cafea. Dacă va găsi un animal de companie al vreunui vecin, scăpat din curte, îl va lua și se va îngriji de el, până îl va putea restitui proprietarului, chiar dacă acesta lipsește câteva zile. Nu va accepta nici bani în schimb, decât la mari insistențe, pentru că toate acestea fac parte, pentru el, din codul nescris al bunei vecinătăți. Dar interacțiunile sociale (deja știm cât e de selectiv) nu vor fi numeroase și rareori îi va invita pe vecini acasă la el. Dacă în timp (probabil în ani de zile) se împrietenește cu unul sau altul dintre vecini, situația se schimbă și, pe măsură ce Capricornul iese din rezervă, întâlnirile vor deveni tot mai plăcute. Capricornul știe să cultive relațiile cu cei pe care îi apreciază, așa că, peste alți câțiva ani, bineînțeles, vecinii deveniți și prieteni vor ajunge să fie pentru el parte a familiei extinse. Dar numărul lor va fi mic.
Ca amic
Noțiunea asta de amic nu prea există în dicționarul social al Capricornului. El are împărțite relațiile sociale pe categorii clar etichetate, unde această noțiune probabil nu figurează. În schimb, sunt clar precizate alte tipuri de relații: dacă te întâlnești în repetate rânduri la frizer cu o persoană cu care intri în conversație și aceasta ți se pare utilă sau instructivă, se cheamă că este o prietenie de circumstanță. Greu de presupus că va dori să extindă felul sau locul interacțiunii. Dacă faci parte dintr-un club, sau o asociație, ceea ce presupune să ai mai des de a face cu anumite persoane, în cazul în care se adaugă și o simpatie, întărite de proiecte comune, la care cei doi participă, aceea este, pentru Capricorn, o relație de încredere. După cum vedeți, definițiile sunt pe cât de precise, pe atât de nuanțate. Dar ce înțelege oare Capricornul nostru prin "amiciție"? În micul său dicționar pentru relații sociale, definiția ar putea suna cam așa: să te întâlnești cu oameni pe care nu-i cunoști destul de bine, într-un cadru informal, în care au loc discuții la întâmplare și, în general, se pierde timpul. A se evita.
Ca dușman
Nicio persoană cu mintea zdravănă nu-și dorește un inamic născut sub semnul Capricornului. Nu pentru că ar fi cineva răzbunător sau agresiv. Însă e genul care ține minte ofensele și deși reușește să ierte (dar cu greu și nu întotdeauna), nu reușește să uite. În memoria sa afectivă există două șiruri de înscrisuri, cam cum sunt cele de tipul "sosiri" și "plecări" din gări și aeroporturi, doar că una conține binele care i s-a făcut - nici pe acela nu îl uită - iar cealaltă, răul. Capricornul nu este o fire conflictuală, încearcă să se facă înțeles cu ajutorul considerentelor practice și argumentelor. Se pricepe să-și păstreze calmul - cel puțin în exterior. E greu de scos din fire, dar când cineva reușește să-l antagonizeze cu adevărat, nu va fi dispus să treacă ușor peste asta. Semnul că a devenit dușmanul cuiva e că abordează o politețe rece, impecabilă și implacabilă. E o formă mai subtilă de-a ignora persoana, respectând conveniențele. Răzbunarea supremă a Capricornului e similară cu versurile lui Bogdan Petriceicu Hașdeu: "Cea mai cruntă răzbunare este când dușmanul tău/ E silit a recunoaște că ești bun și dânsu-i rău".
Ca prieten apropiat
Pe cât de puțin este de dorit Capricornul ca dușman, pe atât de dezirabil este ca prieten. Greu de ajuns la acest nivel cu el, din mai multe motive. O dată, pentru că poate crea aparența unei persoane încrezute - e o mască la îndemână pentru a ascunde timiditatea. Cei care nu se lasă înșelați de aparențe și simt sentimentalismul (bine ascuns) al acestui personaj atât de compus și de puțin spontan, se pot lovi de precauția sa. Capricornul știe că dacă își permite să lase la vedere profunzimea sentimentelor sale, ar fi victima sigură a unora care s-ar folosi de asta. E o lecție pe care cei mai mulți o învață în copilăria mică, de obicei nu prea fericită. Și o țin minte. Dar sentimentalismul este acolo și caută persoane asupra cărora să se reverse. Se lasă atins sufletește de oamenii autentici, profunzi, care își asumă și punctele forte, dar și slăbiciunile. Se apropie de cei care-i gustă umorul savuros, dar sec. Se atașează de cei care-i trezesc mai întâi încrederea, apoi respectul și, în fine, devotamentul. Din momentul în care Capricornul îți acordă statutul de "prieten apropiat", va fi de o loialitate neclintită și, adesea, de o generozitate nebănuită.