Chiar la pagina "Spectator" din acest număr al revistei, publicăm o listă impresionantă cu numele principalelor personalități făptuitoare ale Marelui Vis românesc: o adevărată magmă fierbinte a istoriei. În mințile și sufletele unor Maniu, Vaida-Voievod sau Pop de Băsești, regăsim plânsul și tragediile suferite în secole de românii transilvăveni aflați sub ocupație străină. Ei par a fi adunat, de-a lungul unui întreg mileniu, tot ce-a fost mai frumos și mai bun în ființa națională. În bietul Ardeal ocupat, tradițiile românești au rămas intacte, cântecele și dansurile naționale n-au încetat să răsune, limba românească a fost transformată în icoană. Nu-i de mirare că, în 1918, când a răsărit și pentru români soarele, neamul românesc al Ardealului era neatins. Unindu-se cu Pământul strămoșesc, cu nobilul regat român, românii ardelenii au hotărât ștergerea pentru vecie a "veacurilor de avânt zdrobit și de speranțe împiedecate" (N.Iorga).
Și ce avem astăzi, după o sută de ani săvârșiți de la Marea Unire, după un centenar de regăsire națională? O țară aflată la coada Comunității Europene, măcinată de o mizerie politică poleită cu vorbe mari și minciuni, o țară condusă de lideri obsedați de cătușe, o Românie oprită să-și poată pune în frunte, oameni merituoși. După o sută de ani, nume domnești, nume de regi și regine, rămase ca niște lumini în istorie, au ajuns a fi înlocuite de indivizi imorali și needucați, scoși de la periferia societății. Amărâte clipe ne-au fost date spre viețuire! În loc să șteargă rușinea comunistă, punând la loc demnitatea interbelică a României Mari, mulți dintre politicienii actuali poartă culoarea roșie în triumf. În 1918, românii și liderii lor au fost "un popor vrednic de mari acte istorice". În 2018, românii sunt disprețuiți, izolați, plecați cu milioanele în lume, după o pâine mai albă, în vreme ce liderii lor politici fură de rup, siluesc justiția, promovează corupția la nivel de însușire națională, sfidează Europa cu obrăznicia și primitivismul lor. În 1918, politicienii români au pus bazele unui stat modern! După o sută de ani, temeliile lui sunt gata să se prăbușească. De-acum înainte, doar Dumnezeu ne mai poate ajuta.