Dificultăţile senzoriale pot face acest lucru imposibil. Sunt părinţi care "rezolvă" situaţia în somn. Este şi aceasta o soluţie, dar temporară. Copilul nu reuşeşte să-şi învingă teama sau disconfortul şi nici nu va reuşi să facă această operaţiune singur, la maturitate. Părinţii îşi vor ajuta copilul să înţeleagă faptul că tăiatul unghiilor nu este periculos sau dureros. Prin tolerarea acestei operaţiuni se înregistrează încă un succes notabil în viaţa lui - drumul spre independenţă.
Unghiera sau forfecuţa?
Fiecare copil este diferit. Ca atare, nu putem şti ce preferă. Totuşi, din mărturiile părinţilor şi chiar ale copiilor, forfecuţa este mult mai bine tolerată: nu pune presiune pe unghie şi nu este atât de zgomotoasă. În cazul ambelor instrumente, încercaţi să achiziţionaţi unele cât mai prietenoase, cu desene.
Reuşita programului în 4 paşi
(Carmen Hotar, psiholog clinician specialist)
Pasul 1. Dat fiind faptul că este vorba de desensibilizare, copilul trebuie să vadă unghiera sau forfecuţa în apropierea lui. Nu încercaţi să-l obligaţi să o atingă de prima dată. O ţineţi în mână şi îi explicaţi ce reprezintă (de exemplu: "Aceasta este o forfecuţă. O pun aici pe masă".). Numai după ce copilul s-a obişnuit cu prezenţa ei, o putem apropia fizic de el, dar nu într-atât încât să o ţină în mână sau să o atingă.
Pasul 2. Îndată ce copilul se obişnuieşte cu instrumentul şi îl acceptă (fără protest) în apropierea lui, puteţi trece la următorul pas. Luaţi forfecuţa într-o mână şi în cealaltă ţineţi mâna copilului. Încercaţi să o apropiaţi din ce în ce mai mult, până reuşiţi să îi atingeţi unghiera/forfecuţa de umăr sau cot. În cazul în care copilul acceptă această apropiere, puteţi încerca să-i atingeţi mâna sau să-i puneţi în palmă obiectul.
Pasul 3. După atingerea mâinii sau a palmei, încercaţi să îi atingeţi degetele sau unghiile, fără să începeţi tăierea lor.
Pasul 4. Încercaţi să tăiaţi o singură unghie şi, dacă vă reuşeşte, puteţi trece şi la celelalte degete.
Foarte important!
ANCA IUREA