România este Transilvania! Transilvania este România! Atât!

Cum era de aşteptat, pe măsură ce se apropie data Marii Sărbători Naţionale, o serie de români rătăciţi între pa­ginile bolnave ale propagandei ungu­reşti îşi pun semnătura pe "declaraţii" pline de necuviinţă.

Nu mai puţin de 24 de analişti, psihologi şi jurnalişti, pur­tători ai unor nume compromise, aproa­pe uitaţi în ultimii doi-trei ani, au scos capul în lumină, de îndată ce PSD şi-a pus UDMR la butonieră. Ce doresc ei, sărmanii? "Autonomia culturală şi teritorială" a ma­ghia­rilor din România! Este o "declaraţie româno-ma­ghiară în anul Centenarului". Petiţionarii vor o "mai bună organizare". Asta ar aduce bine "şi pentru unguri, şi pentru români". Dacă va confunda cineva autonomia cu independenţa, nu e altceva decât manipulare. Dar iată, cine sunt "luptătorii" români care lăcrimează pe umărul săracilor unguri din Transilvania: Cristian Pârvulescu, preşedintele Asociaţiei Pro-Democraţia; Mircea Toma, preşedintele Asociaţiei "ActiveWatch"; Sabin Gherman (găzduit de publicaţia "Newsweek România"), un vechi susţinător al "independenţei" Transilvaniei; pro­fesorul ieşean Liviu Antonesei; revoluţionarul timişorean Flo­rian Mihalcea; jurnalista greco-catolică Ramona Bă­luţescu, o fostă apropiată a răposatului Mitropolit al Banatului, Nicolae Corneanu; Marius Tabacu, directorul Filarmonicii "Transilvania"; Cristian Sandache - istoric, fost deputat PSD; activistul secularist Gabriel Andreescu şi Radu Răileanu, coleg cu Mircea Toma la "ActiveWatch". De pe lista semnatarilor nu putea lipsi fostul pastor reformat Tokeş Laszlo. Ce doresc toţi aceşti "visători" de la Ro­mânia? Desprinderea treptată a Transilvaniei! În vi­ziunea lor, Marea Unire din 1918 nu a însemnat crea­rea României Mari, ci unirea unor provincii cu Tran­sil­­vania. Fără îndoială, spun ei, această unire a creat accente anti-maghiare. În materialele folosite, maghiarii şi sus­ţi­nătorii lor au dorit să vadă Transilvania nu ca o parte esen­ţială a statului român, ci ca "un spaţiu de com­ple­mentaritate", un model de pluralism cultural şi re­ligios. Ce doresc maghiarii? "Autonomie teritorială"! Even­tual, ca să se mascheze realitatea, se poate ajunge şi la "au­tonomie culturală". Nu mai contează drepturile maghia­rilor, atât de apreciate în Europa, România fiind un mo­del pentru toţi europenii. Contează "autonomia teri­to­rială". Şi să nu spună cineva "independenţă teri­to­rială", că e "manipulare". Vai de noi! Se pune o în­tre­bare: ce a însemnat veacul care a trecut, din perspectiva co­munităţii maghiare? Răspuns: "100 de ani de ne­îm­pliniri". Sem­natarii menţionaţi spun că Centenarul Unirii Transil­vaniei cu România oferă românilor şi maghiarilor ocazia de a resuscita idealul promis în anul 1918: "Să fim o patrie a românilor, maghiarilor şi a celorlalte minorităţi constitutive ale unui stat devotat împlinirii aspiraţiilor fiecărei comunităţi. Este un obiectiv care nu poate fi realizat peste noapte. Dar putem transforma acest ideal într-un proiect de ţară al anilor ce vin". Ex­traordinar! Dar asta am ajuns deja! Fiecare minoritate îşi are drepturile ei depline. În special cea maghiară. Sun­tem de acord cu refuzul incitării naţionaliste, nu do­rim niciun fel de conflict, sprijinim construcţia şi spe­ranţele pen­tru următoarea sută de ani, dar fără autonomie teri­to­rială, fără independenţă. România este Transil­va­nia! Transilvania e România! Atât!