În tradiţia magică a multor ţări, stejarul este considerat un copac sacru, legat de energia masculină, un copac-călăuză care leagă oamenii cu Universul. Cercetătorii canadieni, în urma unor măsurători făcute cu aparate moderne, au descoperit că o pădurice în care cresc mai mult de 300 de stejari este un receptor de energie cosmică şi acţionează pozitiv asupra activităţii creierului, conferă o putere fizică suplimentară şi stimulează gânduri pozitive. Contactul direct al corpului uman cu tulpina stejarului oferă maximum posibil de energie, longevitate, vindecă sufletul oamenilor vârstnici, dacă aceştia îmbrăţişează trunchiul unui stejar, începând de la ora 18, dar cel mai eficient, după ora 21. O legătură deosebită cu stejarul au femeile născute în zodia Săgetătorului. Lor li se recomandă ca măcar o dată pe an, în preajma sau chiar în ziua de naştere, să stea aproape de un stejar, să comunice în gând cu el despre planurile de viitor. Orice om poate să devină mai sănătos şi mai puternic dacă se plimbă periodic printre stejari, dacă foloseşte obiecte confecţionate din lemnul copacului. Cele mai eficiente sunt casele cu grinzi sau duşumele din scânduri de stejar. Dar ce coniac aromat se obţine dacă este păstrat 3-5 ani în butoiaş de stejar! Din moşi-strămoşi, bătrânii basarabeni adaugă frunzele stejarului la murături. Numai 20 de grame de frunze la un borcan de 3 kg oferă castraveţilor un gust deosebit şi o perioadă de păstrare mai lungă. Şi tot bătrânii noştri, "doftorii satelor", ne-au lăsat multe reţete de folosire a scoarţei, frunzelor şi a fructelor de stejar în fitoterapie. În rândurile care urmează vă ofer câteva dintre cele mai eficiente reţete.
Se taie câteva crenguţe de stejar de lungimea braţului, de la vârful degetelor până la cot. Se leagă precum un buchet şi se atârnă pe perete în dormitor, deasupra capului, la o distanţă de 40-50 cm de pernă. Când frunzele se usucă parţial, crengile se schimbă.
* Inflamarea tractului gastro-intestinal, dizenterie, diaree
O lingură cu scoarţă de stejar tocată mărunt, 7 floricele de vetrice şi o linguriţă plină cu ceai negru se macerează în 400 ml de apă rece, fiartă în prealabil timp de 8 ore. Lichidul strecurat se bea cu înghiţituri mici, în timpul zilei. Pentru copii preparatul este interzis.
* Transpiraţie abundentă, mătreaţă, căderea părului
Dacă tălpile şi palmele transpiră permanent, chiar şi în perioada rece a anului, se fierb 350 g de scoarţă de stejar în 5 litri de apă, timp de 20 de minute. Se lasă să se răcească la 30-35 de grade. Un litru de ceai se toarnă într-un recipient mai mic şi se pune pe masă, iar lichidul rămas se toarnă într-un lighean şi se pune sub masă. Se fac băi pentru tălpi şi în acelaşi timp pentru palme. Decoctul nu se aruncă, se păstrează la rece (de ex. pe balcon) şi se foloseşte de mai multe ori. Fiertura din scoarţă de stejar se foloseşte şi pentru spălarea părului cu probleme.
Remedii cu GHINDĂ
Ghindele se culeg de la sfârşitul lunii septembrie până în noiembrie. Culegătorii cu experienţă înlătură de sub stejarul ales la mijlocul lunii septembrie sau octombrie, în funcţie de timp, seminţele deja căzute şi buruienile. După culegerea cantităţilor necesare, ghindele se curaţă de coajă, se taie în 4 felii şi se pun într-un vas cu apă rece, care se schimbă de 3 ori pe zi, timp de 2 zile. Acum, ghindele se pun pe foc în apă curată (la un kg de plante, 2 litri de apă), se aduc până la fierbere şi se ţin pe foc mediu 10-15 minute. După răcire, ghindele se toacă mărunt şi se pun la uscat într-un strat subţire, la temperatura camerei, apoi se râşnesc şi se păstrează în saci de hârtie sau în borcane.
Cafea terapeutică
* Vezică urinară şi potenţă
Sucul stors din ghinde verzi întăreşte vezica urinară, favorizează potenţa. Se amestecă în cantităţi egale cu miere de albine. Se consumă câte 3 linguri, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.
* Diabet
În tratarea diabetului se folosesc mai multe reţete pe bază de ghindă.
* Câte o linguriţă de pulbere din ghinde uscate şi râşnite se consumă cu o oră înainte de mese, dimineaţa şi seara.
* Dacă ghindele sunt verzi, proaspăt culese, se curăţă şi se rad pe răzătoarea cu orificii mici. O linguriţă de răzătură se consumă pe stomacul gol, dimineaţa, cu 30 de minute sau cu o oră înainte de masă, şi seara, cu o oră după masă. Puteţi bea apă, dar nu se mai mănâncă nimic. Tratamentul se efectuează astfel: o săptămână se consumă pulbere, o săptămână se face pauză. În această săptămână se face şi o analiză de sânge. După 3 tratamente, zahărul din sânge se normalizează.
* Jumătate de pahar cu ghinde coapte, uscate şi zdrobite, se amestecă cu 2 pahare cu frunze de nuc tăiate mărunt. Se toarnă deasupra 1,5 litri de ţuică bună şi se lasă la macerat 14 zile. Periodic se agită (de 3 ori pe zi), apoi se strecoară lichidul. Se bea câte o lingură, de 3-4 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Tratamentul se face în cure de o lună, cu pauze de 2 săptămâni între cure. Se repetă de 3 ori, cu controlul glicemiei. Efectul creşte dacă maceratul se bea cu un ceai preparat dintr-un pahar cu membrane despărţitoare din interiorul nucilor, care se fierb timp de 10-15 minute, în 600 ml de apă. Ceaiul se infuzează până la răcire, se strecoară şi se bea în 3 reprize, amestecat cu maceratul din ghinde.
* Constipaţie
O ceaşcă cu ghinde râşnite se macerează într-un litru de ţuică sau vodcă, timp de 2 săptămâni, agitând periodic. Se bea câte o lingură, de 3 ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.
* Pancreatită
De pe ghindele proaspăt culese şi zvântate o zi la umbră se scot căciuliţele şi se zdrobesc puţin. O lingură cu căciuliţe sfărâmate se infuzează 3 ore în termos, se strecoară şi se bea începând cu o linguriţă, apoi doza creşte treptat până la 70 ml pe zi.
Contraindicaţii
Ghindele crude, neprelucrate termic, sunt dăunătoare pentru vezica urinară bolnavă. Cereţi sfatul medicului dacă vreţi să le folosiţi în terapii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
