Restul promisiunilor electorale, cu excepţia creşterilor de salarii şi pensii (şi acestea cu accent pe cele "speciale"), s-au vădit a fi praf în ochii alegătorilor. De doi ani, în România, nu se mai investeşte nimic. Spitalele şi şcolile se prăbuşesc în paragină, căile ferate ruginesc, iar şoselele se umplu de gropi. Despre autostrăzi nu se poate spune nimic, pentru că, pur şi simplu, ele există, ca un vis tot mai îndepărtat, pe hârtie. La o sută de ani de la constituirea statului său unitar, provinciile istorice ale României sunt, în continuare, slab legate între ele şi diferenţele în dezvoltare, în loc să se atenueze, cresc. Nu e de mirare că, pe lângă cumplitul fenomen al depopulării ţării, ca urmare a migraţiei la care sunt obligaţi, din lipsă de orizont civilizaţional, cetăţenii ei, în unele provincii apar tendinţe centrifuge. De doi ani, gruparea PSD-ALDE, ajunsă la guvernare, nu a făcut nimic pentru integrarea mai rapidă a României în structurile UE şi NATO (primele organizaţii internaţionale din istorie care îi garantează integral existenţa stabilă), ba chiar a iniţiat un proces obscur de desprindere. Ţara este grav îndatorată - aproape 100 miliarde de euro - dar fondurile de dezvoltare nerambursabile, oferite de UE, nu sunt folosite, creşterea economică, bazată în principal pe stimularea consumului, putând să ajungă oricând la scadenţă. O criză cât de uşoară a economiei mondiale va zdrobi dur fragila situaţie economică a României. Preocuparea guvernării PSD-ALDE pentru administrarea coerentă şi eficientă a resurselor ţării nu se regăseşte, practic, în niciun act al unui executiv de o incompetenţă singulară istorică, esenţa întregului "joc politic" reducându-se, în spatele perdelei propagandistice a puterii, la tentativa continuă de capturare totală a statului pentru asigurarea imunităţii şefilor grupării faţă de Justiţie.
Cum s-a ajuns, în anul în care România modernă trebuia să-şi serbeze Centenarul, la această stare tragică? Istoricii şi sociologii dau nenumărate explicaţii ce trimit de la reflexele de supunere şi resemnare, dobândite de poporul român în secolele de dominare străină, până la dedublarea ipocrită indusă în deceniile de naţional-comunism cetăţenilor-asistaţi, lipsiţi de posibilitatea oricărei iniţiative individuale. Nu voi intra în analiza acestei interpretări. Cert este că, după victoria lor în ultimele alegeri parlamentare, pe baza unui "program de guvernare" extrem de generos, PSD şi ALDE s-au lansat imediat într-o bătălie fără limite împotriva independenţei Justiţiei, adică împotriva uneia dintre puterile statului ce-i asigură echilibrul, veghind la respectarea contractului social. Atacul asupra Justiţiei a fost declanşat de situaţia liderilor celor două formaţiuni, ambii cu probleme penale. Dragnea şi Tăriceanu nu ar fi reuşit începerea acestor ostilităţi, dacă nu ar fi avut alături "echipe" de locotenenţi zeloşi, ei înşişi cu probleme penale, şi unităţi mediatice fidele, bine "sponsorizate" din bani publici. Cum s-a ajuns la "ocuparea" conducerii acestor partide de indivizi certaţi cu Justiţia este o chestiune discutată cu alte prilejuri. Cert este că, imediat ce s-au instalat la guvernare, gruparea PSD-ALDE a încercat, dintr-o lovitură, mutilarea Justiţiei. OUG 13, adoptată pe furiş ("Noaptea ca hoţii"!) trebuia să rezolve "albirea" lui Dragnea şi Tăriceanu, pentru ca ei să poată prelua direct atributele statului. Revolta societăţii civile (contrazicând astfel teoriile pesimiste privind pasivitatea şi resemnarea românilor) şi reacţiile internaţionale dure au împiedicat procedeul gangsteresc, obligând tandemul Dragnea-Tăriceanu să aleagă calea lentă a schimbării legilor Justiţiei în Parlament. Dragnea şi-a pierdut visul de a-şi asuma rapid şefia administraţiei, dominaţia Parlamentului neputând, totuşi - şi în ciuda slăbiciunii Opoziţiei -, să rezolve cu celeritate problema. Liderul penal a reuşit însă impunerea unor comisii alcătuite din slujitorii săi fideli (care au modificat urgent codurile juridice) şi a schimbat două guverne pentru a selecta cele mai obediente şi oarbe unelte ale voinţei sale. Aşa s-a ajuns la cabinetul de crasă incompetenţă Dăncilă, aşa a fost posibilă reprimarea fără scrupul (juridic şi moral) a manifestaţiilor societăţii civile (cu acea "culme" din 10 august a.c.). Distrugerea sistemului juridic al unui stat membru al UE şi balansarea echilibrului puterilor acestuia nu a scăpat neobservată în afara ţării, toate statele democratice şi organismele internaţionale la care România a aderat protestând energic alături de cetăţenii români afectaţi.
Dragnea şi gaşca lui organizată au încercat mai multe diversiuni pentru acoperirea scopurilor lor reale. De la mitinguri de susţinere plătite, la un referendum inutil (pentru "familia tradiţională"); de la implicarea "serviciilor" (prin falsa problemă a "faimoaselor" protocoale), până la exaltarea sentimentelor naţionaliste (prin susţinerea "neamestecului în treburile interne", deşi aderarea la UE presupune acceptarea regulilor acesteia), totul a fost pus în mişcare pentru abaterea atenţiei de la primul beneficiar al modificării legislaţiei juridice, Liviu Dragnea. Uneltele sale, dintre care se remarcă prin "subtilitate" faţă de primitivii parlamentari-jurişti ai PSD-ului lunecosul Tudorel Toader, au ajuns să mintă pe faţă, că aceste modificări reprezintă armonizări cu legislaţia UE. Că sunt modernizări necesare ale "sistemului" etc. Presat de timp (şi de apropierea termenelor judecării altor dosare ale inculpatului Dragnea), ministrul Toader a forţat (în 15 octombrie a.c.) o nouă OUG, prin care principalele instituţii anticorupţie care îl "blochează" pe liderul PSD-ist (DNA şi DIICOT), sunt - practic - desfiinţate. PSD-iştii s-au asigurat (după ce Toader a redus treptat atribuţiile în domeniu ale preşedintelui ţării, şi a făcut inutil rolul CSM-ului) de "colaborarea" Avocatului Poporului, singurul care ar fi putut opri abuzul din această OUG. Îndatoritor (şi îndatorat), V. Ciorbea, cândva o speranţă a democraţiei, a plecat în concediu tocmai în acest moment fierbinte. "Subtilul şi rafinatul" Tudorel Toader a primit însă o lovitură devastatoare de la Comisia de la Veneţia, organismul consultativ în sistemul de drept european. Comisia a arătat că "armonizările" lui Toader încalcă brutal standardele statului de drept şi sacrifică România pentru interesele unui singur om, Liviu Dragnea. Bătălia continuă. România îşi serbezează Centenarul în cea mai dificilă cumpănă a istoriei sale contemporane.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
