Restul promisiunilor electorale, cu excepția creșterilor de salarii și pensii (și acestea cu accent pe cele "speciale"), s-au vădit a fi praf în ochii alegătorilor. De doi ani, în România, nu se mai investește nimic. Spitalele și școlile se prăbușesc în paragină, căile ferate ruginesc, iar șoselele se umplu de gropi. Despre autostrăzi nu se poate spune nimic, pentru că, pur și simplu, ele există, ca un vis tot mai îndepărtat, pe hârtie. La o sută de ani de la constituirea statului său unitar, provinciile istorice ale României sunt, în continuare, slab legate între ele și diferențele în dezvoltare, în loc să se atenueze, cresc. Nu e de mirare că, pe lângă cumplitul fenomen al depopulării țării, ca urmare a migrației la care sunt obligați, din lipsă de orizont civilizațional, cetățenii ei, în unele provincii apar tendințe centrifuge. De doi ani, gruparea PSD-ALDE, ajunsă la guvernare, nu a făcut nimic pentru integrarea mai rapidă a României în structurile UE și NATO (primele organizații internaționale din istorie care îi garantează integral existența stabilă), ba chiar a inițiat un proces obscur de desprindere. Țara este grav îndatorată - aproape 100 miliarde de euro - dar fondurile de dezvoltare nerambursabile, oferite de UE, nu sunt folosite, creșterea economică, bazată în principal pe stimularea consumului, putând să ajungă oricând la scadență. O criză cât de ușoară a economiei mondiale va zdrobi dur fragila situație economică a României. Preocuparea guvernării PSD-ALDE pentru administrarea coerentă și eficientă a resurselor țării nu se regăsește, practic, în niciun act al unui executiv de o incompetență singulară istorică, esența întregului "joc politic" reducându-se, în spatele perdelei propagandistice a puterii, la tentativa continuă de capturare totală a statului pentru asigurarea imunității șefilor grupării față de Justiție.
Cum s-a ajuns, în anul în care România modernă trebuia să-și serbeze Centenarul, la această stare tragică? Istoricii și sociologii dau nenumărate explicații ce trimit de la reflexele de supunere și resemnare, dobândite de poporul român în secolele de dominare străină, până la dedublarea ipocrită indusă în deceniile de național-comunism cetățenilor-asistați, lipsiți de posibilitatea oricărei inițiative individuale. Nu voi intra în analiza acestei interpretări. Cert este că, după victoria lor în ultimele alegeri parlamentare, pe baza unui "program de guvernare" extrem de generos, PSD și ALDE s-au lansat imediat într-o bătălie fără limite împotriva independenței Justiției, adică împotriva uneia dintre puterile statului ce-i asigură echilibrul, veghind la respectarea contractului social. Atacul asupra Justiției a fost declanșat de situația liderilor celor două formațiuni, ambii cu probleme penale. Dragnea și Tăriceanu nu ar fi reușit începerea acestor ostilități, dacă nu ar fi avut alături "echipe" de locotenenți zeloși, ei înșiși cu probleme penale, și unități mediatice fidele, bine "sponsorizate" din bani publici. Cum s-a ajuns la "ocuparea" conducerii acestor partide de indivizi certați cu Justiția este o chestiune discutată cu alte prilejuri. Cert este că, imediat ce s-au instalat la guvernare, gruparea PSD-ALDE a încercat, dintr-o lovitură, mutilarea Justiției. OUG 13, adoptată pe furiș ("Noaptea ca hoții"!) trebuia să rezolve "albirea" lui Dragnea și Tăriceanu, pentru ca ei să poată prelua direct atributele statului. Revolta societății civile (contrazicând astfel teoriile pesimiste privind pasivitatea și resemnarea românilor) și reacțiile internaționale dure au împiedicat procedeul gangsteresc, obligând tandemul Dragnea-Tăriceanu să aleagă calea lentă a schimbării legilor Justiției în Parlament. Dragnea și-a pierdut visul de a-și asuma rapid șefia administrației, dominația Parlamentului neputând, totuși - și în ciuda slăbiciunii Opoziției -, să rezolve cu celeritate problema. Liderul penal a reușit însă impunerea unor comisii alcătuite din slujitorii săi fideli (care au modificat urgent codurile juridice) și a schimbat două guverne pentru a selecta cele mai obediente și oarbe unelte ale voinței sale. Așa s-a ajuns la cabinetul de crasă incompetență Dăncilă, așa a fost posibilă reprimarea fără scrupul (juridic și moral) a manifestațiilor societății civile (cu acea "culme" din 10 august a.c.). Distrugerea sistemului juridic al unui stat membru al UE și balansarea echilibrului puterilor acestuia nu a scăpat neobservată în afara țării, toate statele democratice și organismele internaționale la care România a aderat protestând energic alături de cetățenii români afectați.
Dragnea și gașca lui organizată au încercat mai multe diversiuni pentru acoperirea scopurilor lor reale. De la mitinguri de susținere plătite, la un referendum inutil (pentru "familia tradițională"); de la implicarea "serviciilor" (prin falsa problemă a "faimoaselor" protocoale), până la exaltarea sentimentelor naționaliste (prin susținerea "neamestecului în treburile interne", deși aderarea la UE presupune acceptarea regulilor acesteia), totul a fost pus în mișcare pentru abaterea atenției de la primul beneficiar al modificării legislației juridice, Liviu Dragnea. Uneltele sale, dintre care se remarcă prin "subtilitate" față de primitivii parlamentari-juriști ai PSD-ului lunecosul Tudorel Toader, au ajuns să mintă pe față, că aceste modificări reprezintă armonizări cu legislația UE. Că sunt modernizări necesare ale "sistemului" etc. Presat de timp (și de apropierea termenelor judecării altor dosare ale inculpatului Dragnea), ministrul Toader a forțat (în 15 octombrie a.c.) o nouă OUG, prin care principalele instituții anticorupție care îl "blochează" pe liderul PSD-ist (DNA și DIICOT), sunt - practic - desființate. PSD-iștii s-au asigurat (după ce Toader a redus treptat atribuțiile în domeniu ale președintelui țării, și a făcut inutil rolul CSM-ului) de "colaborarea" Avocatului Poporului, singurul care ar fi putut opri abuzul din această OUG. Îndatoritor (și îndatorat), V. Ciorbea, cândva o speranță a democrației, a plecat în concediu tocmai în acest moment fierbinte. "Subtilul și rafinatul" Tudorel Toader a primit însă o lovitură devastatoare de la Comisia de la Veneția, organismul consultativ în sistemul de drept european. Comisia a arătat că "armonizările" lui Toader încalcă brutal standardele statului de drept și sacrifică România pentru interesele unui singur om, Liviu Dragnea. Bătălia continuă. România își serbezează Centenarul în cea mai dificilă cumpănă a istoriei sale contemporane.