Diabetul nu este o condiţie obligatorie pentru instalarea neuropatiei periferice, deşi boala diabetică reprezintă una dintre cele mai obişnuite cauze ale ei, alături de alcoolism, malnutriţie şi carenţă de vitamine. Leziunile traumatice, presiunile constante asupra unor nervi, bolile autoimune (lupus, poliartrită reumatoidă), bolile hepatice, renale sau tiroidiene pot constitui tot atâtea cauze determinante pentru deteriorarea nervilor periferici şi, implicit, întreruperea comunicării nervoase către aria deservită de acei nervi şi creier. Mai mult, şi unele microorganisme pot ataca direct nervii (rezultând o deteriorare nervoasă periferică), la fel de bine cum unele substanţe toxice, metale grele, monoxidul de carbon, solvenţii organici şi chiar anumite medicamente (antineoplazice) pot sta la baza deteriorării structurilor nervoase periferice.
Semnele şi simptomele neuropatiei periferice evoluează, de obicei, pe parcursul mai multor luni, dar, în situaţii speciale, cum ar fi intoxicaţia cu arsenic, debutul poate fi brutal. Sigur că, aşa cum aţi constatat şi dvs., tabloul clinic al neuropatiei periferice este complex, mergând de la senzaţii de parestezie (amorţire) la nivelul picioarelor, tălpilor, mâinilor, sensibilitate şi durere la atingere, până la slăbiciune musculară, senzaţii de arsură, paralizie şi hiperestezie pe faţa laterală a coapsei. Cu toate acestea, trebuie ştiut că, spre deosebire de nervii sistemului nervos central, cei ai sistemului nervos periferic se pot regenera, bineînţeles, numai în urma unor îngrijiri corecte. Şi când spun "îngrijiri corecte" mă refer la tratamentul adecvat al neuropatiei periferice, care trebuie să vizeze, obligatoriu, controlul mai bun al cauzelor subiacente (bolile determinante) enumerate anterior. Astfel, de la caz la caz, tratamentul poate include analgezice de tipul paracetamolului (Tylenol, Eferalgan), aspirinei şi ibuprofenului (Motrin, Nurofen). Antidepresivele triciclice de tipul amitriptilinei, nortriptilinei, desipraminei şi imipraminei pot ameliora durerile uşoare până la moderate, datorită efectului lor asupra proceselor chimice cerebrale care vă fac pe dvs. să simţiţi durerea. Medicamentele folosite pentru controlul crizelor epileptice (anticonvulsivante), de tipul gabapentinului, carbamazepinei şi fenitoinei, se pot utiliza pentru tratarea durerilor acute, arzătoare. Totodată, Mexiletina, un medicament folosit în tratamentul aritmiilor cardiace, poate fi uneori de folos pentru atenuarea crizelor acute. Din păcate, toate aceste medicamente destinate tratamentului neuropatiilor periferice au şi efecte secundare dintre cele mai neplăcute, care includ dureri şi sângerări gastrice, probleme renale, astenie, ameţeli, greaţă, vomă, tremor al membrelor, dificultăţi de mers etc. De aceea, poate ar fi indicat să încercaţi şi varianta naturistă de tratament, care utilizează următoarele remedii:
* Acidul gama-aminobutiric (GABA) - printre numeroasele proprietăţi ale acestui neurotransmiţător (ex. anticonvulsivant în epilepsie) se numără şi reducerea manifestărilor în neuropatia periferică şi postherpetică. Se administrează 1 tabletă pe zi, la masa de prânz.
* Omega 3 - stimulează eliberarea neurotransmiţătorilor (serotonina, dopamina, acetilcolina) implicaţi în propagarea impulsurilor nervoase şi contribuie la regenerarea structurilor nervoase periferice, prin menţinerea concentraţiei de fosfolipide în membrana celulelor nervoase şi a învelişului mielinic. Se administrează 2-3 capsule (1000 mg) pe zi, înainte de mese.
* Resveratrolul - are efecte protectoare asupra sistemului nervos central şi periferic, reduce tulburările circulatorii periferice, furnicăturile la nivelul membrelor inferioare, combate paresteziile şi procesele de demielinizare a fibrelor nervoase. Se administrează 1-2 tablete pe zi, în funcţie de severitatea manifestărilor.
* Lăptişorul de matcă - este, fără îndoială, cel mai important remediu pentru regenerarea sistemului nervos (central şi periferic). Recomand utilizarea produsului Fluxxtem (Herbagetica), în care acţiunea lăptişorului de matcă este susţinută şi de alte componente cu proprietăţi regenerante (algele AFA şi Chlorella).
* Se mai pot utiliza şi produse precum drojdia de bere (pentru aportul semnificativ de vitamine din complexul B), uleiul de luminiţa-nopţii (reduce furnicăturile şi senzaţiile de amorţeală) şi unguentele care au la bază extractul de ardei iute (capsaicin), pentru aplicaţii locale.
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Fac erizipel întruna şi iau multe antibiotice"
(Răspuns pentru G.S. - Bucureşti, F. AS nr. 1282)
Limfedemul este o tulburare cauzată de o acumulare excesivă a limfei, un lichid fără culoare, care înconjoară ţesuturile, conţine multe proteine şi celule albe şi intră în sistemul circulator prin căile limfatice. Intermediari în acest drum spre sistemul vascular sunt ganglionii limfatici, care funcţionează, în parte, ca nişte filtre, împiedicând trecerea microbilor (motivul pentru care aceşti ganglioni se inflamează atunci când sunt infectaţi). Drenarea finală este în venele mari din zona gâtului.
Limfedemul este mai des întâlnit la sexul feminin. El poate fi de două forme - primară sau secundară.
Limfedemul primar este rar, de regulă moştenit, şi este asociat cu unele tulburări genetice. Poate fi de trei feluri, după vârstă, anume:
1. Limfedemul congenital, care începe la vârsta de bebeluş şi se mai numeşte boala Milroy.
2. Limfedemul praecox, care începe în timpul sarcinii sau la vârsta adolescenţei, până la vârsta de 35 de ani. Se mai numeşte boala Meige.
Adesea, limfedemele sunt cauzate de o tulburare structurală a canalelor limfatice şi sunt moştenite.
Limfedemul secundar poate fi rezultatul unor tulburări, cum ar fi:
* Infecţii parazitare, în special filarioza, o boală cauzată de parazitul Wucheria bancrofti. Ea este întâlnită în zonele tropicale sau subtropicale. Indivizii infectaţi aduc boala cu ei.
* Infecţiile bacteriene repetate pot cauza şi limfedem, prin lezarea canalelor şi a ganglionilor limfatici.
* Cancerul poate invada canalele limfatice, precum şi ganglionii limfatici, producând blocaj şi limfedem.
* Tratamentul pentru cancer poate afecta canalele limfatice şi ganglionii limfatici, ducând la limfedem.
* Obezitatea masivă poate împiedica revenirea lichidelor limfatice, prin blocaj mecanic.
* Insuficienţa cardiacă este asociată, uneori, cu limfedemul.
Factorii de risc (deci factorii care pot predispune la limfedem) includ vârsta înaintată (cazul dumneavoastră), obezitatea şi artrita psoriazică.
Semne şi simptome ale bolii:
* Umflarea persistentă a unui membru (80% din cazuri afectează membrele inferioare).
* Febră, frisoane şi senzaţia de slăbiciune (ceea ce aţi acuzat şi dumneavoastră).
* Oboseală din cauza greutăţii extremităţii respective.
* Infecţii bacteriene şi fungice recidivante.
* Celulită, fisuri recidivante (cazul dumneavoastră).
* Dificultate în a face activităţi cotidiene obişnuite.
Din punct de vedere naturist, în afară de infecţiile şi blocajele mecanice discutate mai sus, limfedemul poate fi privit ca un deficit la nivelul splinei şi al stomacului energetice, care răspund de metabolizarea apei în organism. Următoarele sugestii ar putea fi de ajutor, din punct de vedere naturist.
Măsuri de tratament:
* Ridicaţi membrul afectat, mai ales cel inferior, deasupra nivelului inimii, pentru a facilita returul lichidelor spre inimă.
* Mişcarea fizică - ajută la pomparea lichidului limfatic spre inimă.
* Ciorapi compresivi.
* Masaj de drenare - ajută la drenarea limfei excesive.
* Slăbire - de evitat supraponderalitatea, pentru a nu împiedica drenarea limfei.
* Dietă - hrană mai bogată în legume şi fructe, mai puţine alimente foarte procesate (care declanşează inflamaţia). De asemenea, grăsimea şi alte alimente care îngraşă sunt de evitat.
* Acupunctură - echilibrează organele energetice afectate, creşte fluxul apei în organism, prin urmare, poate elimina limfedemul.
* Homeopatie - este un tratament excelent pentru limfedem. Trebuie căutat medicamentul care se potriveşte pacientului respectiv. Aceticum acidum şi Apocynum cannabinum sunt două medicamente utile.
Fiindcă limfedemul poate fi un semnal al unei tulburări grave, este bine să vă adresaţi medicului curant, pentru a fi sigur de diagnostic şi de posibilele cauze ale bolii.
Vă urez succes!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
