Diabetul nu este o condiție obligatorie pentru instalarea neuropatiei periferice, deși boala diabetică reprezintă una dintre cele mai obișnuite cauze ale ei, alături de alcoolism, malnutriție și carență de vitamine. Leziunile traumatice, presiunile constante asupra unor nervi, bolile autoimune (lupus, poliartrită reumatoidă), bolile hepatice, renale sau tiroidiene pot constitui tot atâtea cauze determinante pentru deteriorarea nervilor periferici și, implicit, întreruperea comunicării nervoase către aria deservită de acei nervi și creier. Mai mult, și unele microorganisme pot ataca direct nervii (rezultând o deteriorare nervoasă periferică), la fel de bine cum unele substanțe toxice, metale grele, monoxidul de carbon, solvenții organici și chiar anumite medicamente (antineoplazice) pot sta la baza deteriorării structurilor nervoase periferice.
Semnele și simptomele neuropatiei periferice evoluează, de obicei, pe parcursul mai multor luni, dar, în situații speciale, cum ar fi intoxicația cu arsenic, debutul poate fi brutal. Sigur că, așa cum ați constatat și dvs., tabloul clinic al neuropatiei periferice este complex, mergând de la senzații de parestezie (amorțire) la nivelul picioarelor, tălpilor, mâinilor, sensibilitate și durere la atingere, până la slăbiciune musculară, senzații de arsură, paralizie și hiperestezie pe fața laterală a coapsei. Cu toate acestea, trebuie știut că, spre deosebire de nervii sistemului nervos central, cei ai sistemului nervos periferic se pot regenera, bineînțeles, numai în urma unor îngrijiri corecte. Și când spun "îngrijiri corecte" mă refer la tratamentul adecvat al neuropatiei periferice, care trebuie să vizeze, obligatoriu, controlul mai bun al cauzelor subiacente (bolile determinante) enumerate anterior. Astfel, de la caz la caz, tratamentul poate include analgezice de tipul paracetamolului (Tylenol, Eferalgan), aspirinei și ibuprofenului (Motrin, Nurofen). Antidepresivele triciclice de tipul amitriptilinei, nortriptilinei, desipraminei și imipraminei pot ameliora durerile ușoare până la moderate, datorită efectului lor asupra proceselor chimice cerebrale care vă fac pe dvs. să simțiți durerea. Medicamentele folosite pentru controlul crizelor epileptice (anticonvulsivante), de tipul gabapentinului, carbamazepinei și fenitoinei, se pot utiliza pentru tratarea durerilor acute, arzătoare. Totodată, Mexiletina, un medicament folosit în tratamentul aritmiilor cardiace, poate fi uneori de folos pentru atenuarea crizelor acute. Din păcate, toate aceste medicamente destinate tratamentului neuropatiilor periferice au și efecte secundare dintre cele mai neplăcute, care includ dureri și sângerări gastrice, probleme renale, astenie, amețeli, greață, vomă, tremor al membrelor, dificultăți de mers etc. De aceea, poate ar fi indicat să încercați și varianta naturistă de tratament, care utilizează următoarele remedii:
* Acidul gama-aminobutiric (GABA) - printre numeroasele proprietăți ale acestui neurotransmițător (ex. anticonvulsivant în epilepsie) se numără și reducerea manifestărilor în neuropatia periferică și postherpetică. Se administrează 1 tabletă pe zi, la masa de prânz.
* Omega 3 - stimulează eliberarea neurotransmițătorilor (serotonina, dopamina, acetilcolina) implicați în propagarea impulsurilor nervoase și contribuie la regenerarea structurilor nervoase periferice, prin menținerea concentrației de fosfolipide în membrana celulelor nervoase și a învelișului mielinic. Se administrează 2-3 capsule (1000 mg) pe zi, înainte de mese.
* Resveratrolul - are efecte protectoare asupra sistemului nervos central și periferic, reduce tulburările circulatorii periferice, furnicăturile la nivelul membrelor inferioare, combate paresteziile și procesele de demielinizare a fibrelor nervoase. Se administrează 1-2 tablete pe zi, în funcție de severitatea manifestărilor.
* Lăptișorul de matcă - este, fără îndoială, cel mai important remediu pentru regenerarea sistemului nervos (central și periferic). Recomand utilizarea produsului Fluxxtem (Herbagetica), în care acțiunea lăptișorului de matcă este susținută și de alte componente cu proprietăți regenerante (algele AFA și Chlorella).
* Se mai pot utiliza și produse precum drojdia de bere (pentru aportul semnificativ de vitamine din complexul B), uleiul de luminița-nopții (reduce furnicăturile și senzațiile de amorțeală) și unguentele care au la bază extractul de ardei iute (capsaicin), pentru aplicații locale.
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Fac erizipel întruna și iau multe antibiotice"
(Răspuns pentru G.S. - București, F. AS nr. 1282)
Întrebarea dumneavoastră este una foarte pertinentă, căci ridicați o problemă care afectează foarte multe persoane: limfedemul. Ar fi fost, totuși, foarte util să fi indicat și sexul și greutatea corporală aproximativă. Motivele le veți vedea mai jos.
Limfedemul este o tulburare cauzată de o acumulare excesivă a limfei, un lichid fără culoare, care înconjoară țesuturile, conține multe proteine și celule albe și intră în sistemul circulator prin căile limfatice. Intermediari în acest drum spre sistemul vascular sunt ganglionii limfatici, care funcționează, în parte, ca niște filtre, împiedicând trecerea microbilor (motivul pentru care acești ganglioni se inflamează atunci când sunt infectați). Drenarea finală este în venele mari din zona gâtului.
Limfedemul este mai des întâlnit la sexul feminin. El poate fi de două forme - primară sau secundară.
Limfedemul primar este rar, de regulă moștenit, și este asociat cu unele tulburări genetice. Poate fi de trei feluri, după vârstă, anume:
1. Limfedemul congenital, care începe la vârsta de bebeluș și se mai numește boala Milroy.
2. Limfedemul praecox, care începe în timpul sarcinii sau la vârsta adolescenței, până la vârsta de 35 de ani. Se mai numește boala Meige.
3. Limfedemul tardiv este mai rar și are loc după vârsta de 35 de ani.
Adesea, limfedemele sunt cauzate de o tulburare structurală a canalelor limfatice și sunt moștenite.
Limfedemul secundar poate fi rezultatul unor tulburări, cum ar fi:
* Infecții parazitare, în special filarioza, o boală cauzată de parazitul Wucheria bancrofti. Ea este întâlnită în zonele tropicale sau subtropicale. Indivizii infectați aduc boala cu ei.
* Infecțiile bacteriene repetate pot cauza și limfedem, prin lezarea canalelor și a ganglionilor limfatici.
* Cancerul poate invada canalele limfatice, precum și ganglionii limfatici, producând blocaj și limfedem.
* Tratamentul pentru cancer poate afecta canalele limfatice și ganglionii limfatici, ducând la limfedem.
* Obezitatea masivă poate împiedica revenirea lichidelor limfatice, prin blocaj mecanic.
* Insuficiența cardiacă este asociată, uneori, cu limfedemul.
Factorii de risc (deci factorii care pot predispune la limfedem) includ vârsta înaintată (cazul dumneavoastră), obezitatea și artrita psoriazică.
Semne și simptome ale bolii:
* Umflarea persistentă a unui membru (80% din cazuri afectează membrele inferioare).
* Febră, frisoane și senzația de slăbiciune (ceea ce ați acuzat și dumneavoastră).
* Oboseală din cauza greutății extremității respective.
* Infecții bacteriene și fungice recidivante.
* Celulită, fisuri recidivante (cazul dumneavoastră).
* Dificultate în a face activități cotidiene obișnuite.
Din punct de vedere naturist, în afară de infecțiile și blocajele mecanice discutate mai sus, limfedemul poate fi privit ca un deficit la nivelul splinei și al stomacului energetice, care răspund de metabolizarea apei în organism. Următoarele sugestii ar putea fi de ajutor, din punct de vedere naturist.
Măsuri de tratament:
* Ridicați membrul afectat, mai ales cel inferior, deasupra nivelului inimii, pentru a facilita returul lichidelor spre inimă.
* Mișcarea fizică - ajută la pomparea lichidului limfatic spre inimă.
* Ciorapi compresivi.
* Masaj de drenare - ajută la drenarea limfei excesive.
* Slăbire - de evitat supraponderalitatea, pentru a nu împiedica drenarea limfei.
* Dietă - hrană mai bogată în legume și fructe, mai puține alimente foarte procesate (care declanșează inflamația). De asemenea, grăsimea și alte alimente care îngrașă sunt de evitat.
* Acupunctură - echilibrează organele energetice afectate, crește fluxul apei în organism, prin urmare, poate elimina limfedemul.
* Homeopatie - este un tratament excelent pentru limfedem. Trebuie căutat medicamentul care se potrivește pacientului respectiv. Aceticum acidum și Apocynum cannabinum sunt două medicamente utile.
Fiindcă limfedemul poate fi un semnal al unei tulburări grave, este bine să vă adresați medicului curant, pentru a fi sigur de diagnostic și de posibilele cauze ale bolii.
Vă urez succes!