Inspirăm şi expirăm continuu: prin plămânii noştri circulă zilnic aproximativ 12.000 de litri de aer (cam de 60 de ori volumul unei căzi de baie!). Respiraţia ne aduce în sânge oxigenul vital pentru supravieţuire şi, totodată, elimină dioxidul de carbon, care este toxic. Cei mai mulţi dintre noi percepem acest proces ca pe unul firesc şi de la sine înţeles - dar ştiaţi că diversele afecţiuni respiratorii se plasează, ca frecvenţă, printre primele zece cauze de deces pe plan mondial? Un "top ten" care ne dă fiori...
Mereu mai prezente pretutindeni în lume, patologiile căilor respiratorii inferioare, ca de pildă astmul, bronşita şi pneumonia, ocupă locul 3 pe lista celor mai frecvente cauze de deces, imediat după bolile vaselor coronariene şi accidentul vascular cerebral. Potrivit statisticilor întocmite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ele au provocat moartea a circa 3,2 milioane de oameni în cursul anului 2016. Puţin mai jos, în aceeaşi listă, mai exact pe locul 5, se situează o afecţiune mai puţin cunoscută: BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică). La rândul ei, aceasta a făcut în jur de 3 milioane de victime. "Este vorba de o inflamaţie cronică a căilor respiratorii, care provoacă îngustarea bronhiilor", explică medicii. În 90% dintre cazuri, BPOC se declanşează în urma inhalării fumului de ţigară: "Tusea fumătorului evoluează mai întâi către bronşită, iar în final către BPOC." Ceva mai departe în listă, pe locul 7, se regăseşte cancerul pulmonar şi de trahee, cu 1,5 milioane de decese. "Aici, rata de supravieţuire continuă să fie redusă, totuşi terapiile de ultimă oră, cum este cea imuno-oncologică, ne dau motive de optimism", precizează pneumologii. La apariţia bolilor de plămâni contribuie moştenirea genetică, influenţele mediului şi stilul de viaţă.
Catastrofa fumatului
Cel mai important factor de risc care poate fi evitat este fumatul. Din păcate, aproape o treime din europeni fumează regulat, căci nicotina conţinută în tutun, care este o neurotoxină extrem de puternică, dă naştere foarte curând dependenţei. Ea trece din plămâni în circuitul sangvin şi, în final, ajunge în creier, unde stimulează producţia unuia dintre "hormonii fericirii", dopamina. Îndată ce efectul se diminuează, organismul cere insistent o nouă "recompensă". Pe lângă numeroase alte prejudicii aduse sănătăţii, fumatul provoacă inflamaţii în zona căilor respiratorii. Când fumul de ţigară pătrunde în bronhii şi plămâni, odată cu aerul inspirat, celulele endoteliului pulmonar secretă o cantitate sporită de mucus. O consecinţă frecventă a acestui fenomen o reprezintă simptomele de bronşită cu tuse productivă. De asemenea, fumul atacă cilii din plămâni, a căror misiune este să îndepărteze particulele intrate acolo. Apoi se inflamează şi se îngustează bronhiolele, ceea ce face ca, la fiecare expiraţie, să mai rămână puţin aer în alveole. Drept urmare, ele se dilată progresiv, până când pereţii lor se distrug, iar cavităţile, până atunci separate, se unesc între ele (emfizem). Şi, fiindcă alveolele mai mari dar mai puţine totalizează o suprafaţă mai redusă decât a celor multe şi mici, sângele va fi acum mai slab oxigenat, ceea ce duce la o scădere a capacităţii de efort fizic.
O păcăleală: ţigările electronice
Un duşman invizibil: PULBERILE
Tradiţionale sau electronice, ţigările constituie, cu siguranţă, un mare pericol pentru sănătatea plămânilor noştri, însă n-ar trebui să ignorăm nici profesiile care îi expun, în mod regulat, pe cei ce le exercită, la emisii de pulberi organice şi anorganice, aşa cum se întâmplă cu tâmplarii, sudorii sau fermierii. "Cei ce suferă de o afecţiune a căilor respiratorii ori au asemenea antecedente familiale ar trebui să ţină seama, în momentul alegerii profesiei, de riscul expunerii la noxe", avertizează pneumologii. Dar nici la ei acasă, oamenii nu sunt întotdeauna feriţi de contactul cu substanţe capabile să le irite căile respiratorii (cum ar fi detergenţii agresivi, mucegaiul, deodorantele, spray-urile fixative sau de impregnare etc.). Grătarele cu mangan, focurile de tabără şi lumânările pot avea şi ele o influenţă negativă asupra sănătăţii plămânilor.
Din ce în ce mai multă atenţie s-a acordat în ultimii ani discuţiei despre efectul nociv al pulberilor fine rezultate din traficul rutier. Acestea sunt particule ce nu se văd cu ochiul liber şi care pot să se depună în alveolele pulmonare. După cum arată un studiu efectuat de oamenii de ştiinţă chinezi, la persoanele care vin în contact cu cantităţi apreciabile de pulberi fine, probabilitatea de a dezvolta o bronhopneumopatie obstructivă cronică este sensibil mai ridicată. Dincolo de orice dubiu este, oricum, constatarea că oamenii care suferă de boli ale căilor respiratorii au o speranţă de viaţă mai redusă dacă sunt expuşi sistematic la pulberi fine. "Asupra unor plămâni sănătoşi, efectul nu este atât de dramatic", ne încredinţează medicii. În schimb, deoarece particulele minuscule trec din alveole în sânge şi astfel se răspândesc în organism, se suspectează că ele ar favoriza afecţiunile cardiovasculare.
Un duşman implacabil: vârsta
Decisiv în sănătatea plămânilor: stilul de viaţă
Pneumologii ne sfătuiesc să nu privim cu uşurinţă simptomele respiratorii: "Dacă o tuse nu dispare complet după şase săptămâni, putem considera că avem de-a face deja cu o bronşită cronică." De aceea, în cazul când constatăm că tusea persistă, e bine să ne prezentăm la medic cel mai târziu după două săptămâni. Şi dificultăţile de respiraţie (în limbaj medical: dispneea), cum ar fi sezaţia lipsei de aer în momentul când urcăm scările, reprezintă un semnal de alarmă, dându-ne de înţeles că ar putea fi ceva în neregulă cu plămânii. Medicul de familie va face o examinare cu stetoscopul, controlând astfel funcţionarea bronhiilor. Tot cu ajutorul stetoscopului pot fi localizate eventualele inflamaţii şi cicatrizări. În scopul măsurării capacităţii pulmonare şi a fluxului de aer respirat (cu alte cuvinte, a rezistenţei opuse de căile respiratorii) se efectuează o spirometrie. Iar dacă rezultatul se abate de la valorile normale, pacientul va fi trimis să facă o radiografie. Aceasta va pune în evidenţă cu claritate modificările intervenite în ţesuturi, acumulările de lichid şi starea inimii.
Persoanele care suferă frecvent de infecţii ale căilor respiratorii ar trebui să se adreseze unui medic specialist, pentru a verifica dacă nu cumva o alergie deschide agenţilor patogeni poarta de intrare în plămâni. Deoarece aerul uscat din încăperi poate favoriza răcelile, unii medici recomandă utilizarea umidificatoarelor, însă pneumologii le consideră contraproductive: "În aparatele care difuzează o ceaţă umedă există condiţii favorabile pentru proliferarea rapidă a bacteriilor patogene."
Suferinzii de BPOC, astm sau cancer pulmonar au posibilitatea să-şi îmbunătăţească activ calitatea vieţii, învăţând şi practicând consecvent anumite tehnici speciale de respiraţie.
Sănătatea plămânilor în cifre
* ... plămânii continuă să crească până la vârsta de 25 de ani?
* ... la 3,5% dintre oameni, plămânii nu ajung în final la dimensiunea normală?
* ... 41,7% dintre (foştii) fumători şi 25,7% dintre fumătorii pasivi au probleme respiratorii?
* ... BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică) este o boală invalidantă, ignorată cu imprudenţă de persoanele sub 40 de ani?
* ... femeile care fumează au un risc de BPOC de 4 ori mai mare decât bărbaţii fumători?
* ... un adult sănătos posedă circa 300 milioane de alveole pulmonare şi că acestea, desfăşurate, ar totaliza o suprafaţă egală cu cea a unui teren de tenis?
* ... după numai 3 zile de la ultima ţigară fumată începe să se îmbunătăţească funcţionalitatea căilor respiratorii?
* ... 120 milioane de copii de pe continentul european inspiră zilnic un aer poluat, deosebit de periculos pentru organismele aflate în creştere, deoarece respiraţia lor este mai rapidă, ceea ce înseamnă că ei preiau un volum de aer mai mare, raportat la greutatea corporală, iar plămânii lor încă nu au ajuns la maturitate?
Principalele afecţiuni pulmonare
1. Bronşita cronică
O inflamaţie persistentă a bronhiilor, manifestată prin tuse cu expectoraţii. Ea nu reduce speranţa de viaţă a pacienţilor, dar în 20% din cazuri evoluează spre BPOC.
2. BPOC
Este o bronşită obstructivă cronică, ce are un caracter progresiv. Agravându-se în timp, ea poate declanşa la un moment dat un emfizem pulmonar. Medicaţia atenuează simptomele, însă o vindecare completă este deocamdată imposibil de obţinut.
3. Astmul bronşic
Afecţiune inflamatorie a căilor respiratorii, care provoacă accese de tuse şi dificultate în respiraţie. Presupune o sensibilitate crescută a bronhiilor faţă de diverşi factori iritanţi, din care cauză tratamentul este adesea prescris de un medic alergolog.
4. Cancerul pulmonar
În nouă cazuri din zece, el se dezvoltă sub forma unei tumori maligne, de regulă plasată în zona superioară a plămânilor. Este al doilea tip de cancer ca frecvenţă la bărbaţi, iar la femei, al treilea.
Exerciţiu de respiraţie:
Metoda "4-6-8"
Tratamente la domiciliu pentru inflamaţiile căilor respiratorii
* Beţi, beţi şi iar beţi - Consumul mare de lichide este cel mai bun leac pentru o tuse acută, deoarece contribuie la fluidizarea şi eliminarea rapidă a mucusului din bronhii. Ceaiurile de plante au totodată şi acţiune terapeutică. Iată câteva, pe care vă sfătuim în mod special să le folosiţi:
* Plămânărica - O recomandă chiar numele: are efect calmant, analgezic, antispastic şi expectorant. Datorită conţinutului de acid salicilic şi vitamină C, acţionează eficient contra tusei, chiar şi după cronicizarea ei. 3 linguriţe de plantă la 1 cană de apă, se infuzează 15 minute, 3 căni pe zi.
* Isopul - Datorită calităţilor sale bronhodilatatoare, este indicat îndeosebi pentru combaterea tusei productive. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi, iar infuzia se prepară în acelaşi mod ca mai sus, cu 2 linguriţe la 1 cană.
* Roua cerului (Drosera rotundifolia) - Pe lângă efectul calmant, ea are şi proprietăţi bactericide, de aceea se întrebuinţează la bronşite, tuse convulsivă şi astm. Se pun 2 linguriţe de plantă la o cană de apă clocotită. Se bea un ceai dimineaţa şi altul seara.
* Împachetări reci sau calde la gât, respectiv la piept - Se pot face cu cimbru, lămâie sau brânză de vaci. Combat durerile de gât şi tusea persistentă, atenuează accesele de tuse.
* Uleiuri eterice - Uleiurile de eucalipt, pin, lavandă sau cimbrişor sunt un aliat de nădejde în bronşită şi sinuzită, căci pot elibera de secreţii bronhiile şi sinusurile. Se folosesc în diverse moduri: 4-5 picături puse într-o lampă de aromaterapie, inhalaţii sau masaj local (în acest caz, înainte de a-l aplica pe piele, se diluează cu ulei de măsline sau cocos).
* Sirop de tuse preparat în casă - Faptul că îl pregătiţi cu mâna dvs. vă oferă garanţia că nu va conţine adaosuri chimice. Ingrediente: 250 ml apă, câte 1 linguriţă de salvie şi cimbru, 100 g de ceapă tăiată mărunt şi 100 g de zahăr candel brun. Se dă într-un clocot, se lasă zahărul să se dizolve complet şi apoi se strecoară.
* Aerosoli - Este nu numai igienic, dar şi foarte comod să aveţi propriul dvs. aparat pentru aerosoli. Astfel puteţi să vă umeziţi oricând căile respiratorii cu soluţii saline ori să vă trataţi cu amestecul de medicamente prescris de medic. La tuse, dar şi la sinuzită, sunt de mare ajutor aerosolii cu soluţie apoasă de propolis, diluată cu ser fiziologic (atenţie: întrucât propolisul este foarte aderent, aparatul trebuie curăţat cu alcool după fiecare întrebuinţare).
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
