Recapitulări de toamnă - PLĂMÂNII

Gilda Fildan
- Știați că diversele afecțiuni respiratorii se plasează, ca frecvență, printre primele zece cauze de deces pe plan mon­dial? Un "top ten" care ne dă fiori... Iată de ce e bine să ne băgăm în seamă plămânii -

Inspirăm și expirăm continuu: prin plămânii noștri circulă zilnic aproximativ 12.000 de litri de aer (cam de 60 de ori volumul unei căzi de baie!). Respirația ne aduce în sânge oxige­nul vital pentru supraviețuire și, totodată, eli­mină dioxidul de carbon, care este toxic. Cei mai mulți dintre noi percepem acest proces ca pe unul firesc și de la sine înțeles - dar știați că diversele afecțiuni respi­ratorii se plasează, ca frecvență, printre pri­mele zece cauze de deces pe plan mondial? Un "top ten" care ne dă fiori...
Mereu mai prezente pretutin­deni în lume, pato­logiile căilor respiratorii in­fe­rioare, ca de pildă ast­mul, bronșita și pneumonia, ocu­pă locul 3 pe lista celor mai frecvente cauze de deces, imediat după bolile vaselor coronariene și accidentul vas­cular cere­bral. Potrivit sta­tisticilor în­tocmite de Organizația Mon­­dială a Sănătății, ele au pro­vocat moartea a circa 3,2 mi­lioane de oameni în cursul anului 2016. Puțin mai jos, în aceeași listă, mai exact pe locul 5, se situează o afec­țiune mai puțin cunoscută: BPOC (bronhopneumo­patia obstructivă cronică). La rân­dul ei, aceasta a făcut în jur de 3 milioane de victime. "Este vorba de o inflamație cronică a căilor respiratorii, care pro­voacă îngus­tarea bronhiilor", explică medicii. În 90% dintre cazuri, BPOC se de­clanșează în urma inhalării fumului de țigară: "Tusea fumătorului evo­luează mai întâi către bron­șită, iar în final către BPOC." Ceva mai departe în listă, pe locul 7, se re­găsește cancerul pulmonar și de trahee, cu 1,5 milioane de decese. "Aici, rata de supraviețuire continuă să fie redusă, totuși terapiile de ultimă oră, cum este cea imuno-oncologică, ne dau motive de optimism", pre­cizează pneumologii. La apariția bolilor de plă­mâni contribuie moștenirea genetică, influențele me­diului și stilul de viață.

Catastrofa fumatului

Cel mai important factor de risc care poate fi evi­tat este fumatul. Din păcate, aproape o treime din europeni fu­mează regulat, căci nicotina conți­nută în tutun, care este o neurotoxină extrem de puternică, dă naștere foarte curând dependenței. Ea trece din plămâni în circuitul sangvin și, în final, ajunge în creier, unde stimulează producția unuia dintre "hormonii fericirii", dopamina. Îndată ce efectul se diminuează, organis­mul cere insistent o nouă "re­compensă". Pe lângă numeroase alte pre­judicii adu­se sănătății, fumatul provoacă inflamații în zona căilor respiratorii. Când fumul de țigară pă­trunde în bron­hii și plămâni, odată cu aerul in­spi­rat, celulele endoteliului pul­monar secretă o can­titate sporită de mucus. O consecință frec­ventă a acestui fenomen o reprezintă simptomele de bron­șită cu tuse produc­tivă. De aseme­nea, fumul atacă cilii din plămâni, a căror misiune este să înde­părteze par­ticulele intrate acolo. Apoi se in­flamează și se îngustează bron­hio­lele, ceea ce face ca, la fiecare expirație, să mai rămână puțin aer în alveole. Drept urmare, ele se dilată progresiv, până când pereții lor se distrug, iar cavitățile, până atunci separate, se unesc între ele (em­fizem). Și, fiindcă alveolele mai mari dar mai puține totalizează o suprafață mai re­dusă decât a celor multe și mici, sângele va fi acum mai slab oxi­genat, ceea ce duce la o scădere a capa­cității de efort fizic.

O păcăleală: țigările electronice

Pe piață și-a făcut între timp apariția și țigara electro­nică, propusă ca alternativă "să­nătoasă" la cea clasică. Fu­mătorul inhalează aburii unui lichid încălzit într-un vapori­zator. Pe lângă faptul că, în majoritatea cazurilor, li­chi­dul respectiv conține și nicotină, în compoziția lui se regăsesc chimicale de­loc inofensive, ca de exem­plu propilenglicolul, un derivat de petrol, cunoscut ca fiind cancerigen. Cerce­tă­torii de la Universitatea Carolinei de Nord au ajuns la conclu­zia că inspirarea acestor vapori prejudiciază sute de gene importante pen­tru capacitatea naturală de apă­rare a căilor respira­torii - și și-au susținut afirma­țiile cu dovezi incontestabile. Iar dintr-un studiu realizat la Universitatea Ludwig-Maximilian din München reiese că inhalarea pasivă de vapori nu este mai puțin periculoasă decât fumatul pasiv obișnuit. Într-o încăpere unde se consumaseră țigări electronice vreme de două ore, specialiștii au des­coperit în aer formaldehidă (o substanță cance­ri­genă), alcool benzilic (un alergen) și nicotină. Ver­dictul nu putea fi decât unul singur: și țigara elec­tronică favorizează apariția BPOC.

Un dușman invizibil: PULBERILE

Tradiționale sau electronice, țigările constituie, cu siguranță, un mare pericol pentru sănătatea plă­mânilor noștri, însă n-ar trebui să ignorăm nici pro­fesiile care îi expun, în mod regulat, pe cei ce le exer­cită, la emisii de pulberi organice și anorganice, așa cum se întâmplă cu tâmplarii, sudorii sau fer­mie­rii. "Cei ce suferă de o afecțiune a căilor res­piratorii ori au asemenea antecedente familiale ar trebui să țină seama, în momentul alegerii profesiei, de riscul expunerii la noxe", avertizează pneumo­logii. Dar nici la ei acasă, oamenii nu sunt întotdea­una feriți de contactul cu substanțe capabile să le irite căile respiratorii (cum ar fi detergenții agresivi, mucegaiul, deodorantele, spray-urile fixative sau de impregnare etc.). Grătarele cu mangan, focurile de tabără și lumânările pot avea și ele o influență nega­tivă asupra sănătății plămânilor.
Din ce în ce mai multă atenție s-a acordat în ulti­mii ani discuției despre efectul nociv al pulberilor fine rezultate din traficul rutier. Acestea sunt par­ticule ce nu se văd cu ochiul liber și care pot să se depună în alveolele pulmonare. După cum arată un studiu efectuat de oamenii de știință chinezi, la per­soanele care vin în contact cu cantități aprecia­bile de pulberi fine, probabilitatea de a dezvolta o bron­hopneumopatie obstructivă cronică este sen­sibil mai ridicată. Dincolo de orice dubiu este, oricum, constatarea că oamenii care suferă de boli ale căilor respiratorii au o speranță de viață mai redusă dacă sunt expuși sistematic la pulberi fine. "Asupra unor plămâni sănătoși, efectul nu este atât de dramatic", ne încredințează medicii. În schimb, deoarece par­ticulele minuscule trec din alveole în sânge și astfel se răspândesc în organism, se suspec­tează că ele ar favoriza afecțiunile cardiovasculare.

Un dușman implacabil: vârsta

Vulnerabilitatea față de afecțiunile pulmonare crește odată cu vârsta. Numărul alveolelor și al ca­pilarelor se reduce pe măsura trecerii anilor, plă­mânii își pierd parțial elasticitatea, nu se mai pot di­lata și contracta optim. Factorii genetici și in­fluen­țele mediului pot accelera procesul. "Întrucât imu­ni­ta­tea la nivelul plămânilor scade, iar mecanismele de autoapărare ale organismului în ansamblu func­țio­nează mai puțin eficient, infecțiile căi­lor respiratorii se vindecă mai greu la per­soanele în vârstă", subliniază medi­cii. În medie, situația devine critică înce­pând de pe la 65 de ani. Acesta este și mo­tivul pentru care li se recomandă ce­lor trecuți de 60 de ani vaccinarea pre­ventivă împo­triva pneumococului (Strep­tococcus pne­u­­moniae) și a virusului gri­pal. Pneumo­cocii sunt răspunzători pen­tru aproape 50% dintre pneumoniile bac­teriene diag­nosticate la vârstnici, iar gripa se asocia­ză frecvent cu suprain­fec­tări severe ale căilor respiratorii.

Decisiv în sănătatea plămânilor: stilul de viață

Pneumologii ne sfătuiesc să nu pri­vim cu ușurință simptomele respiratorii: "Dacă o tuse nu dispare complet după șase săptămâni, putem considera că avem de-a face deja cu o bronșită cronică." De aceea, în cazul când constatăm că tusea persistă, e bine să ne prezentăm la medic cel mai târziu după două săptămâni. Și dificultățile de respirație (în limbaj medical: disp­neea), cum ar fi sezația lipsei de aer în momentul când urcăm scările, reprezintă un semnal de alarmă, dându-ne de înțeles că ar putea fi ceva în neregulă cu plămânii. Medicul de familie va face o exa­mi­nare cu stetoscopul, controlând astfel funcționarea bronhiilor. Tot cu ajutorul stetoscopului pot fi loca­lizate eventualele inflamații și cicatrizări. În scopul măsurării capacității pulmonare și a fluxului de aer respirat (cu alte cuvinte, a rezistenței opuse de căile respiratorii) se efectuează o spirometrie. Iar dacă rezultatul se abate de la valorile normale, pacientul va fi trimis să facă o radiografie. Aceasta va pune în evidență cu claritate modificările intervenite în țesuturi, acumulările de lichid și starea inimii.
Cei ce renunță la fumat și se află doar arareori în situația de a inhala pasiv fumul produs de țigările altora, își aerisesc des locuința, nu vin în contact cu substanțe dăunătoare și respectă regulile obișnuite de igienă, în scopul de a se proteja împotriva infec­țiilor (de exemplu, spălatul pe mâini) își reduc considerabil riscul de îmbolnăvire a căilor repira­torii. Un rol deosebit de important în prevenție îl are și stilul de viață, care trebuie să fie unul activ și echilibrat. Se recomandă multă mișcare în aer liber (antrenamente de rezistență) și o alimentație variată, bogată în nutrienți, compusă din ingrediente cât mai apropiate de starea lor naturală.
Persoanele care suferă frecvent de infecții ale căilor respiratorii ar trebui să se adreseze unui me­dic specialist, pentru a verifica dacă nu cumva o aler­gie deschide agenților patogeni poarta de intrare în plămâni. Deoarece aerul uscat din încăperi poate favoriza răcelile, unii medici recomandă utilizarea umidificatoarelor, însă pneumologii le consideră contraproductive: "În aparatele care difuzează o cea­ță umedă există condiții favorabile pentru proliferarea rapidă a bacteriilor patogene."
Suferinzii de BPOC, astm sau cancer pulmonar au posibilitatea să-și îmbunătățească activ calitatea vieții, învățând și practicând consecvent anumite tehnici speciale de respirație.


Sănătatea plămânilor în cifre

Știați că...
* ... plămânii continuă să crească până la vârsta de 25 de ani?
* ... la 3,5% dintre oameni, plămânii nu ajung în final la dimensiunea normală?
* ... 41,7% dintre (foștii) fumători și 25,7% dintre fumătorii pasivi au probleme respiratorii?
* ... BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică) este o boală invalidantă, ignorată cu imprudență de persoanele sub 40 de ani?
* ... femeile care fumează au un risc de BPOC de 4 ori mai mare decât bărbații fumători?
* ... un adult sănătos posedă circa 300 mili­oane de alveole pulmonare și că acestea, desfă­șurate, ar totaliza o suprafață egală cu cea a unui teren de tenis?
* ... după numai 3 zile de la ultima țigară fu­mată începe să se îmbunătățească funcționali­tatea căilor respiratorii?
* ... 120 milioane de copii de pe continentul european inspiră zilnic un aer poluat, deosebit de periculos pentru organismele aflate în creștere, deoarece respirația lor este mai rapidă, ceea ce în­seamnă că ei preiau un volum de aer mai mare, ra­portat la greutatea corporală, iar plămânii lor încă nu au ajuns la maturitate?


Principalele afecțiuni pulmonare

1. Bronșita cronică
O inflamație persistentă a bronhiilor, manifestată prin tuse cu expectorații. Ea nu re­duce speranța de viață a pa­cienților, dar în 20% din cazuri evoluează spre BPOC.

2. BPOC

Este o bronșită obstructivă cronică, ce are un caracter pro­gresiv. Agravându-se în timp, ea poate declanșa la un moment dat un emfizem pulmonar. Medicația atenuează simptomele, însă o vindecare completă este deocamdată imposibil de obținut.

3. Astmul bronșic
Afecțiune inflamatorie a căi­lor respiratorii, care provoacă ac­cese de tuse și dificultate în res­pirație. Presupune o sensibili­tate crescută a bronhiilor față de di­verși factori iritanți, din care cau­ză trata­mentul este adesea pre­scris de un medic alergolog.

4. Cancerul pulmonar
În nouă cazuri din zece, el se dezvoltă sub forma unei tumori maligne, de regu­lă plasată în zona superioară a plămânilor. Este al doilea tip de cancer ca frecvență la bărbați, iar la femei, al treilea.

Exercițiu de respirație:
Metoda "4-6-8"


Majoritatea oamenilor respiră scurt și superficial. Cei ce învață să aibă o altfel de respirație, mai lentă și mai profundă, și să conducă fluxul de aer după propria voință, reușesc să-și întărească atât plămânii, cât și organismul. Puteți face aceasta cu "metoda 4-6-8". Stați în picioare sau așezați pe un scaun, cu coloana dreaptă și puneți o mână pe abdomen, ca să-i simțiți mișcarea: încercați să respirați exact acolo! Apoi inspirați pe nas, încet și profund, numărând până la 4, rețineți aerul în plămâni, în timp ce numărați până la 6 și expirați lent pe gură, numărând de data aceasta până la 8. Exercițiul se repetă de cel puțin cinci ori.

Tratamente la domiciliu pentru inflamațiile căilor respiratorii

* Beți, beți și iar beți - Consumul mare de lichide este cel mai bun leac pentru o tuse acută, deoarece contribuie la fluidizarea și eliminarea rapidă a mucusului din bronhii. Ceaiu­rile de plante au totodată și acțiu­ne terapeutică. Iată câteva, pe care vă sfătuim în mod special să le folosiți:
* Teiul - Conține muci­lagii, care calmează mucoa­sele și reduc inflamația. Este un remediu tradițional, utilizat la tusea productivă și bronșită. Puneți 2 lingurițe de flori la 1 cană (250 ml) de apă cloco­tită și infuzați 15 minute. Se beau 2-3 ceaiuri căl­duțe pe zi.
* Plămânărica - O recomandă chiar numele: are efect calmant, analgezic, antispastic și expec­to­rant. Datorită conținutului de acid salicilic și vita­mină C, acționează eficient contra tusei, chiar și du­pă cronicizarea ei. 3 lingurițe de plantă la 1 cană de apă, se infuzează 15 minute, 3 căni pe zi.
* Isopul - Datorită calităților sale bronho­dila­tatoare, este indicat îndeosebi pentru combaterea tusei productive. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi, iar infu­zia se prepară în același mod ca mai sus, cu 2 lingu­rițe la 1 cană.
* Roua cerului (Drosera rotundifolia) - Pe lân­gă efectul calmant, ea are și proprietăți bactericide, de aceea se întrebuințează la bronșite, tuse convul­sivă și astm. Se pun 2 lingurițe de plantă la o cană de apă clocotită. Se bea un ceai dimineața și altul seara.
* Împachetări reci sau calde la gât, res­pectiv la piept - Se pot face cu cim­bru, lămâie sau brânză de vaci. Combat durerile de gât și tusea persistentă, atenuează ac­cesele de tuse.
* Uleiuri eterice - Ule­iurile de eucalipt, pin, lavandă sau cimbrișor sunt un aliat de nădejde în bronșită și sinuzită, căci pot elibera de secreții bronhiile și sinusurile. Se folosesc în diverse moduri: 4-5 picături puse într-o lampă de aromaterapie, inhalații sau masaj local (în acest caz, înainte de a-l aplica pe piele, se diluează cu ulei de măsline sau cocos).
* Sirop de tuse preparat în casă - Faptul că îl pregătiți cu mâna dvs. vă oferă garanția că nu va conține adaosuri chimice. Ingrediente: 250 ml apă, câte 1 linguriță de salvie și cimbru, 100 g de cea­pă tăiată mărunt și 100 g de zahăr candel brun. Se dă într-un clocot, se lasă zahărul să se dizolve complet și apoi se strecoară.
* Aerosoli - Este nu numai igienic, dar și foar­te comod să aveți propriul dvs. aparat pentru aero­soli. Astfel puteți să vă umeziți oricând căile res­pi­ra­torii cu soluții saline ori să vă tratați cu ames­tecul de medicamente prescris de medic. La tuse, dar și la sinuzită, sunt de mare ajutor aerosolii cu soluție apoasă de propolis, diluată cu ser fiziologic (atenție: întrucât propolisul este foarte aderent, apa­ratul tre­buie curățat cu alcool după fiecare întrebuințare).