Iată o carte pe cât de distractivă, pe atât de surprinzătoare ca informaţie istorică, scrisă cu umor englezesc irezistibil deşi serios documentată. Istoria, se ştie, nu e doar o succesiune de fapte şi evenimente care îndreaptă comunităţile umane într-o direcţie sau alta. Evoluţia diverselor populaţii e marcată şi de resursele spaţiilor în care trăiesc, de modul cum le consumă. După unii cercetători, există trei mari leagăne ale civilizaţiilor: aria cultivării grâului, cea a porumbului şi cea a orezului, prima în Europa, a doua specifică Americilor şi a treia, definitorie pentru Asia sud-estică. Toate comunităţile au fost nevoite să găsească soluţii de stocare şi conservare a recoltelor, mai ales în condiţiile precare ale începuturilor Istoriei. Astfel, în funcţie de mediul de păstrare şi de climă, oamenii au observat că cerealele, ca şi fructele, fermentează. Aşa au descoperit alcoolul, un produs pe placul tuturor, consumat în diferite forme şi împrejurări, de la ritualuri religioase la mijloc de convivialitate. Tânărul jurnalist şi scriitor britanic Mark Forsyth şi-a propus să scrie o istorie neconvenţională a consumului de alcool, urmărind în cheie umoristică impactul pe care descoperirea şi folosirea băuturilor l-a avut în modul de funcţionare a comunităţilor, asupra conducătorilor acestora şi a deciziilor luate de ei. Comentariile lui cu haz (de mult n-am mai râs atâta citind) nu exclud însă o documentare serioasă, fiind puse la bătaie surse arheologice, folclorice, iconografice, mitologie, texte scrise. Aflăm astfel o mulţime de informaţii despre obiceiurile legate de consumul de alcool, despre împrejurările în care se îmbătau oamenii de-a lungul secolelor, despre motivaţiile ce justificau beţiile. Mark Forsyth face o savuroasă trecere în revistă a "evoluţiei alcoolice" a neamurilor din variate arii geografice, cu agriculturile, tradiţiile şi credinţele lor specifice (unele generate chiar de băuturile produse de ei). Povestea începe în lăcaşurile sumeriene, unde încă de la 3200 î.Hr. mesopotamienii beau şi comercializau bere nefiltrată de orz: "Berea se găsea peste tot. Ea te făcea om, ea te civiliza. Exista chiar un proverb sumerian: «E fricos ca un om care nu cunoaşte berea»". Continuă cu Egiptul antic unde, de la muncitorii care construiau piramide, plătite parţial cu bere şi până la faraoni (care preferau vinul, mult mai scump), toată lumea bea cu scopul precis de a se ameţi şi erau mândri de beţiile lor, dovadă că le-au şi imortalizat în fresce. Numeroase dovezi iconografice şi literare celebre există despre "simpozioanele" greceşti şi "convivium"-urile romane duse până la orgii, dar nu sunt uitaţi nici beţivii din Orientul Mijlociu, China antică, aztecii şi vikingii. Suntem purtaţi prin hanurile medievale, prin taverne şi cârciumi, din Europa până în Vestul Sălbatic şi din Australia până în Rusia şi Scoţia, împărtăşindu-ni-se tot felul de informaţii nostime despre cum şi de ce au băut şi beau semenii noştri de pe mapamond. Nu sunt ignorate nici autorităţile politice şi religioase care au încercat să reglementeze consumul de alcool ("prohibiţia" în SUA, Gorbaciov în URSS), fără alt rezultat decât o piaţă neagră prosperă. Corect politic, simpaticul nostru autor nu ocoleşte nici subiectul femeilor băutoare, care azi au devenit competitoare cu bărbaţii, consideraţi mult timp principalii beneficiari ai produselor bahice. Forsyth cunoaşte bine subiectul, ştiut fiind că englezoaicele excelează în acest domeniu.
Selecţia "Formula AS"
* Mark Forsyth,"Scurtă istorie a beţiei. Cum, de ce, unde şi când s-au îmbătat oamenii din Epoca de Piatră până în prezent", traducere de Cristian Fulaş, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 262 p.
Iată o carte pe cât de distractivă, pe atât de surprinzătoare ca informaţie istorică, scrisă cu umor englezesc irezistibil deşi serios documentată. Istoria, se ştie, nu e doar o succesiune de fapte şi evenimente care îndreaptă comunităţile umane într-o direcţie sau alta. Evoluţia diverselor populaţii e marcată şi de resursele spaţiilor în care trăiesc, de modul cum le consumă. După unii cercetători, există trei mari leagăne ale civilizaţiilor: aria cultivării grâului, cea a porumbului şi cea a orezului, prima în Europa, a doua specifică Americilor şi a treia, definitorie pentru Asia sud-estică. Toate comunităţile au fost nevoite să găsească soluţii de stocare şi conservare a recoltelor, mai ales în condiţiile precare ale începuturilor Istoriei. Astfel, în funcţie de mediul de păstrare şi de climă, oamenii au observat că cerealele, ca şi fructele, fermentează. Aşa au descoperit alcoolul, un produs pe placul tuturor, consumat în diferite forme şi împrejurări, de la ritualuri religioase la mijloc de convivialitate. Tânărul jurnalist şi scriitor britanic Mark Forsyth şi-a propus să scrie o istorie neconvenţională a consumului de alcool, urmărind în cheie umoristică impactul pe care descoperirea şi folosirea băuturilor l-a avut în modul de funcţionare a comunităţilor, asupra conducătorilor acestora şi a deciziilor luate de ei. Comentariile lui cu haz (de mult n-am mai râs atâta citind) nu exclud însă o documentare serioasă, fiind puse la bătaie surse arheologice, folclorice, iconografice, mitologie, texte scrise. Aflăm astfel o mulţime de informaţii despre obiceiurile legate de consumul de alcool, despre împrejurările în care se îmbătau oamenii de-a lungul secolelor, despre motivaţiile ce justificau beţiile. Mark Forsyth face o savuroasă trecere în revistă a "evoluţiei alcoolice" a neamurilor din variate arii geografice, cu agriculturile, tradiţiile şi credinţele lor specifice (unele generate chiar de băuturile produse de ei). Povestea începe în lăcaşurile sumeriene, unde încă de la 3200 î.Hr. mesopotamienii beau şi comercializau bere nefiltrată de orz: "Berea se găsea peste tot. Ea te făcea om, ea te civiliza. Exista chiar un proverb sumerian: «E fricos ca un om care nu cunoaşte berea»". Continuă cu Egiptul antic unde, de la muncitorii care construiau piramide, plătite parţial cu bere şi până la faraoni (care preferau vinul, mult mai scump), toată lumea bea cu scopul precis de a se ameţi şi erau mândri de beţiile lor, dovadă că le-au şi imortalizat în fresce. Numeroase dovezi iconografice şi literare celebre există despre "simpozioanele" greceşti şi "convivium"-urile romane duse până la orgii, dar nu sunt uitaţi nici beţivii din Orientul Mijlociu, China antică, aztecii şi vikingii. Suntem purtaţi prin hanurile medievale, prin taverne şi cârciumi, din Europa până în Vestul Sălbatic şi din Australia până în Rusia şi Scoţia, împărtăşindu-ni-se tot felul de informaţii nostime despre cum şi de ce au băut şi beau semenii noştri de pe mapamond. Nu sunt ignorate nici autorităţile politice şi religioase care au încercat să reglementeze consumul de alcool ("prohibiţia" în SUA, Gorbaciov în URSS), fără alt rezultat decât o piaţă neagră prosperă. Corect politic, simpaticul nostru autor nu ocoleşte nici subiectul femeilor băutoare, care azi au devenit competitoare cu bărbaţii, consideraţi mult timp principalii beneficiari ai produselor bahice. Forsyth cunoaşte bine subiectul, ştiut fiind că englezoaicele excelează în acest domeniu.
Iată o carte pe cât de distractivă, pe atât de surprinzătoare ca informaţie istorică, scrisă cu umor englezesc irezistibil deşi serios documentată. Istoria, se ştie, nu e doar o succesiune de fapte şi evenimente care îndreaptă comunităţile umane într-o direcţie sau alta. Evoluţia diverselor populaţii e marcată şi de resursele spaţiilor în care trăiesc, de modul cum le consumă. După unii cercetători, există trei mari leagăne ale civilizaţiilor: aria cultivării grâului, cea a porumbului şi cea a orezului, prima în Europa, a doua specifică Americilor şi a treia, definitorie pentru Asia sud-estică. Toate comunităţile au fost nevoite să găsească soluţii de stocare şi conservare a recoltelor, mai ales în condiţiile precare ale începuturilor Istoriei. Astfel, în funcţie de mediul de păstrare şi de climă, oamenii au observat că cerealele, ca şi fructele, fermentează. Aşa au descoperit alcoolul, un produs pe placul tuturor, consumat în diferite forme şi împrejurări, de la ritualuri religioase la mijloc de convivialitate. Tânărul jurnalist şi scriitor britanic Mark Forsyth şi-a propus să scrie o istorie neconvenţională a consumului de alcool, urmărind în cheie umoristică impactul pe care descoperirea şi folosirea băuturilor l-a avut în modul de funcţionare a comunităţilor, asupra conducătorilor acestora şi a deciziilor luate de ei. Comentariile lui cu haz (de mult n-am mai râs atâta citind) nu exclud însă o documentare serioasă, fiind puse la bătaie surse arheologice, folclorice, iconografice, mitologie, texte scrise. Aflăm astfel o mulţime de informaţii despre obiceiurile legate de consumul de alcool, despre împrejurările în care se îmbătau oamenii de-a lungul secolelor, despre motivaţiile ce justificau beţiile. Mark Forsyth face o savuroasă trecere în revistă a "evoluţiei alcoolice" a neamurilor din variate arii geografice, cu agriculturile, tradiţiile şi credinţele lor specifice (unele generate chiar de băuturile produse de ei). Povestea începe în lăcaşurile sumeriene, unde încă de la 3200 î.Hr. mesopotamienii beau şi comercializau bere nefiltrată de orz: "Berea se găsea peste tot. Ea te făcea om, ea te civiliza. Exista chiar un proverb sumerian: «E fricos ca un om care nu cunoaşte berea»". Continuă cu Egiptul antic unde, de la muncitorii care construiau piramide, plătite parţial cu bere şi până la faraoni (care preferau vinul, mult mai scump), toată lumea bea cu scopul precis de a se ameţi şi erau mândri de beţiile lor, dovadă că le-au şi imortalizat în fresce. Numeroase dovezi iconografice şi literare celebre există despre "simpozioanele" greceşti şi "convivium"-urile romane duse până la orgii, dar nu sunt uitaţi nici beţivii din Orientul Mijlociu, China antică, aztecii şi vikingii. Suntem purtaţi prin hanurile medievale, prin taverne şi cârciumi, din Europa până în Vestul Sălbatic şi din Australia până în Rusia şi Scoţia, împărtăşindu-ni-se tot felul de informaţii nostime despre cum şi de ce au băut şi beau semenii noştri de pe mapamond. Nu sunt ignorate nici autorităţile politice şi religioase care au încercat să reglementeze consumul de alcool ("prohibiţia" în SUA, Gorbaciov în URSS), fără alt rezultat decât o piaţă neagră prosperă. Corect politic, simpaticul nostru autor nu ocoleşte nici subiectul femeilor băutoare, care azi au devenit competitoare cu bărbaţii, consideraţi mult timp principalii beneficiari ai produselor bahice. Forsyth cunoaşte bine subiectul, ştiut fiind că englezoaicele excelează în acest domeniu.
Alte articole din acest numar
- Selecţia "Formula AS"
- Anchetă "Formula AS" - Sună clopoţelul!
- IRINA SÂRBU - "Jazz-ul are mare legătură cu copilăria din noi"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
