Cartea aceasta se citeşte ca un roman de spionaj din timpul războiului rece dar e cu atât mai captivantă cu cât subiectul ei e cât se poate de real. Stejărel Olaru, specialist, între altele, în istoria serviciilor secrete, îşi argumentează cu documente, pas cu pas, povestirea vieţii aventuroase a agentului dublu român Silviu Crăciunaş, pentru care a investigat la CNSAS, în arhiva Ion Raţiu şi în cea a Fundaţiei Academia Civică, a coroborat informaţii din jurnale intime, memorii, interviuri, a stat de vorbă cu persoane din emigraţia românească, ba chiar şi cu ofiţeri DIE care l-au cunoscut. O muncă în care rigoarea cercetătorului, efortul lui de a separa adevărul de mistificări sunt bine slujite de talentul de povestitor. "Agentul nostru Victor" e o carte cu atât mai senzaţională, cu cât Silviu Crăciunaş (1914-1998), considerat atât în Occident, unde volumul lui autobiografic "Urme pierdute" a fost, în anii '60, bestseller, cât şi în ţară, după 1989, un erou al rezistenţei anticomuniste, e dovedit ca spion al Securităţii din 1949 şi până în 1974. Legionar activ din 1936, din timpul studenţiei la Cluj, a devenit un apropiat al liderilor Mişcării, recompensat cu funcţia de comandant în 1940. A reuşit să se ascundă din 1945 până în 1948 când a fost arestat de comunişti şi dat pe mâna Serviciului Special de Informaţii (care din 1951 va intra în componenţa Securităţii). Atunci a făcut declaraţii amănunţite despre reţelele de trecere ilegală a frontierei, despre cei pe care-i ajutase să fugă, dar şi despre prieteni ce intenţionau să o facă, despre grupurile de rezistenţă şi legăturile lor cu Misiunea Americană. Apreciat pentru "sinceritate", i s-a propus colaborarea, a fost instruit în acest scop şi trimis în afară cu sarcina de a afla ce pune la cale emigraţia românească şi de a se infiltra în alte servicii secrete (franceze, engleze şi americane). Pentru a fi credibil în prima misiune din 1949 la Viena şi Paris, a fost trecut "ilegal" graniţa, astfel încât vechile cunoştinţe din exil, dar şi serviciile secrete pe care le-a contactat să poată verifica "legenda". Lipsit de scrupule, acţionând - pe bani - după scenarii de la Bucureşti, cel numit conspirativ Victor îşi începe viaţa de agent dublu, burduşită de minciuni. În firul principal al vieţii şi peripeţiilor lui Crăciunaş - "Victor", Stejărel Olaru împleteşte biografiile scandaloase sau dramatice ale altor personaje, fiecare un roman în sine. În primul rând, "femeile lui" - prima soţie, Eugenia, cu care are o fetiţă, amanta de la Viena, Greta, cu care are de asemenea un copil, cea de a doua soţie, inenarabila Sanda Stănescu - dar şi depravata şi escroaca prinţesă Alexandra Caragea, prof. universitar Virgil Veniamin de la Paris, fiul lui Armand Călinescu, Barbu, şi el agent DIE ş.a. Întors în ţară în 1950, deja recrutat şi de CIA, Crăciunaş e arestat sub suspiciunea de trădare, torturat şi condamnat la ani grei de închisoare dar, în 1954, dovedindu-şi devotamentul pentru regimul comunist şi posibilităţile, i se încredinţează o nouă misiune, pentru care i se înscenează o evadare din spitalul închisorii şi o nouă fugă peste graniţă. Deşi suspicioase în privinţa lui, CIA, MI5 şi MI6, precum şi prietenii din exil sfârşesc prin a-i înghiţi legenda. Rapoartele lui "Victor" către DIE conţin multe minciuni amestecate cu informaţii reale despre legăturile lui cu importante personalităţi britanice şi franceze, turnătorii despre prieteni - inclusiv despre binefăcătorul său Ion Raţiu sau despre Neagu Djuvara, sugestii despre românii din diaspora care pot fi recrutaţi pe bani, dar şi intoxicări fanteziste, precum pregătirea unor atentate împotriva lui Dej sau Hrusciov, în 1959-60. Faptul că face cu bunăştiinţă rău unor nevinovaţi dându-i pe mâna Securităţii nu-l opreşte din a-şi arăta zelul şi a stoarce bani. Bani pe care îi investeşte în imobiliare şi devine un om bogat în Anglia. Aşa că, atunci când Securitatea, nemulţumită de prestaţia lui, îl cheamă în ţară, refuză, iar după "defecţiunea" maiorului DIE cu care lucra, bănuindu-se că acesta îşi va demasca agenţii, "Victor" e dezafectat. Îşi lichidează afacerile şi se mută în Spania, unde se consacră meditaţiilor yoga şi are relevaţia "legilor care guvernează Universul", ba chiar elaborează un "Plan Global de acţiune" pe care-l trimite lui Nixon şi Reagan. Bătrânul agent securist se ţăcănise. Aşa a mai trăit până la 84 de ani.
Selecţia "Formula AS"
* Stejărel Olaru, "Agentul nostru Victor", prefaţă de Marius Oprea, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 312 p.
Cartea aceasta se citeşte ca un roman de spionaj din timpul războiului rece dar e cu atât mai captivantă cu cât subiectul ei e cât se poate de real. Stejărel Olaru, specialist, între altele, în istoria serviciilor secrete, îşi argumentează cu documente, pas cu pas, povestirea vieţii aventuroase a agentului dublu român Silviu Crăciunaş, pentru care a investigat la CNSAS, în arhiva Ion Raţiu şi în cea a Fundaţiei Academia Civică, a coroborat informaţii din jurnale intime, memorii, interviuri, a stat de vorbă cu persoane din emigraţia românească, ba chiar şi cu ofiţeri DIE care l-au cunoscut. O muncă în care rigoarea cercetătorului, efortul lui de a separa adevărul de mistificări sunt bine slujite de talentul de povestitor. "Agentul nostru Victor" e o carte cu atât mai senzaţională, cu cât Silviu Crăciunaş (1914-1998), considerat atât în Occident, unde volumul lui autobiografic "Urme pierdute" a fost, în anii '60, bestseller, cât şi în ţară, după 1989, un erou al rezistenţei anticomuniste, e dovedit ca spion al Securităţii din 1949 şi până în 1974. Legionar activ din 1936, din timpul studenţiei la Cluj, a devenit un apropiat al liderilor Mişcării, recompensat cu funcţia de comandant în 1940. A reuşit să se ascundă din 1945 până în 1948 când a fost arestat de comunişti şi dat pe mâna Serviciului Special de Informaţii (care din 1951 va intra în componenţa Securităţii). Atunci a făcut declaraţii amănunţite despre reţelele de trecere ilegală a frontierei, despre cei pe care-i ajutase să fugă, dar şi despre prieteni ce intenţionau să o facă, despre grupurile de rezistenţă şi legăturile lor cu Misiunea Americană. Apreciat pentru "sinceritate", i s-a propus colaborarea, a fost instruit în acest scop şi trimis în afară cu sarcina de a afla ce pune la cale emigraţia românească şi de a se infiltra în alte servicii secrete (franceze, engleze şi americane). Pentru a fi credibil în prima misiune din 1949 la Viena şi Paris, a fost trecut "ilegal" graniţa, astfel încât vechile cunoştinţe din exil, dar şi serviciile secrete pe care le-a contactat să poată verifica "legenda". Lipsit de scrupule, acţionând - pe bani - după scenarii de la Bucureşti, cel numit conspirativ Victor îşi începe viaţa de agent dublu, burduşită de minciuni. În firul principal al vieţii şi peripeţiilor lui Crăciunaş - "Victor", Stejărel Olaru împleteşte biografiile scandaloase sau dramatice ale altor personaje, fiecare un roman în sine. În primul rând, "femeile lui" - prima soţie, Eugenia, cu care are o fetiţă, amanta de la Viena, Greta, cu care are de asemenea un copil, cea de a doua soţie, inenarabila Sanda Stănescu - dar şi depravata şi escroaca prinţesă Alexandra Caragea, prof. universitar Virgil Veniamin de la Paris, fiul lui Armand Călinescu, Barbu, şi el agent DIE ş.a. Întors în ţară în 1950, deja recrutat şi de CIA, Crăciunaş e arestat sub suspiciunea de trădare, torturat şi condamnat la ani grei de închisoare dar, în 1954, dovedindu-şi devotamentul pentru regimul comunist şi posibilităţile, i se încredinţează o nouă misiune, pentru care i se înscenează o evadare din spitalul închisorii şi o nouă fugă peste graniţă. Deşi suspicioase în privinţa lui, CIA, MI5 şi MI6, precum şi prietenii din exil sfârşesc prin a-i înghiţi legenda. Rapoartele lui "Victor" către DIE conţin multe minciuni amestecate cu informaţii reale despre legăturile lui cu importante personalităţi britanice şi franceze, turnătorii despre prieteni - inclusiv despre binefăcătorul său Ion Raţiu sau despre Neagu Djuvara, sugestii despre românii din diaspora care pot fi recrutaţi pe bani, dar şi intoxicări fanteziste, precum pregătirea unor atentate împotriva lui Dej sau Hrusciov, în 1959-60. Faptul că face cu bunăştiinţă rău unor nevinovaţi dându-i pe mâna Securităţii nu-l opreşte din a-şi arăta zelul şi a stoarce bani. Bani pe care îi investeşte în imobiliare şi devine un om bogat în Anglia. Aşa că, atunci când Securitatea, nemulţumită de prestaţia lui, îl cheamă în ţară, refuză, iar după "defecţiunea" maiorului DIE cu care lucra, bănuindu-se că acesta îşi va demasca agenţii, "Victor" e dezafectat. Îşi lichidează afacerile şi se mută în Spania, unde se consacră meditaţiilor yoga şi are relevaţia "legilor care guvernează Universul", ba chiar elaborează un "Plan Global de acţiune" pe care-l trimite lui Nixon şi Reagan. Bătrânul agent securist se ţăcănise. Aşa a mai trăit până la 84 de ani.
Cartea aceasta se citeşte ca un roman de spionaj din timpul războiului rece dar e cu atât mai captivantă cu cât subiectul ei e cât se poate de real. Stejărel Olaru, specialist, între altele, în istoria serviciilor secrete, îşi argumentează cu documente, pas cu pas, povestirea vieţii aventuroase a agentului dublu român Silviu Crăciunaş, pentru care a investigat la CNSAS, în arhiva Ion Raţiu şi în cea a Fundaţiei Academia Civică, a coroborat informaţii din jurnale intime, memorii, interviuri, a stat de vorbă cu persoane din emigraţia românească, ba chiar şi cu ofiţeri DIE care l-au cunoscut. O muncă în care rigoarea cercetătorului, efortul lui de a separa adevărul de mistificări sunt bine slujite de talentul de povestitor. "Agentul nostru Victor" e o carte cu atât mai senzaţională, cu cât Silviu Crăciunaş (1914-1998), considerat atât în Occident, unde volumul lui autobiografic "Urme pierdute" a fost, în anii '60, bestseller, cât şi în ţară, după 1989, un erou al rezistenţei anticomuniste, e dovedit ca spion al Securităţii din 1949 şi până în 1974. Legionar activ din 1936, din timpul studenţiei la Cluj, a devenit un apropiat al liderilor Mişcării, recompensat cu funcţia de comandant în 1940. A reuşit să se ascundă din 1945 până în 1948 când a fost arestat de comunişti şi dat pe mâna Serviciului Special de Informaţii (care din 1951 va intra în componenţa Securităţii). Atunci a făcut declaraţii amănunţite despre reţelele de trecere ilegală a frontierei, despre cei pe care-i ajutase să fugă, dar şi despre prieteni ce intenţionau să o facă, despre grupurile de rezistenţă şi legăturile lor cu Misiunea Americană. Apreciat pentru "sinceritate", i s-a propus colaborarea, a fost instruit în acest scop şi trimis în afară cu sarcina de a afla ce pune la cale emigraţia românească şi de a se infiltra în alte servicii secrete (franceze, engleze şi americane). Pentru a fi credibil în prima misiune din 1949 la Viena şi Paris, a fost trecut "ilegal" graniţa, astfel încât vechile cunoştinţe din exil, dar şi serviciile secrete pe care le-a contactat să poată verifica "legenda". Lipsit de scrupule, acţionând - pe bani - după scenarii de la Bucureşti, cel numit conspirativ Victor îşi începe viaţa de agent dublu, burduşită de minciuni. În firul principal al vieţii şi peripeţiilor lui Crăciunaş - "Victor", Stejărel Olaru împleteşte biografiile scandaloase sau dramatice ale altor personaje, fiecare un roman în sine. În primul rând, "femeile lui" - prima soţie, Eugenia, cu care are o fetiţă, amanta de la Viena, Greta, cu care are de asemenea un copil, cea de a doua soţie, inenarabila Sanda Stănescu - dar şi depravata şi escroaca prinţesă Alexandra Caragea, prof. universitar Virgil Veniamin de la Paris, fiul lui Armand Călinescu, Barbu, şi el agent DIE ş.a. Întors în ţară în 1950, deja recrutat şi de CIA, Crăciunaş e arestat sub suspiciunea de trădare, torturat şi condamnat la ani grei de închisoare dar, în 1954, dovedindu-şi devotamentul pentru regimul comunist şi posibilităţile, i se încredinţează o nouă misiune, pentru care i se înscenează o evadare din spitalul închisorii şi o nouă fugă peste graniţă. Deşi suspicioase în privinţa lui, CIA, MI5 şi MI6, precum şi prietenii din exil sfârşesc prin a-i înghiţi legenda. Rapoartele lui "Victor" către DIE conţin multe minciuni amestecate cu informaţii reale despre legăturile lui cu importante personalităţi britanice şi franceze, turnătorii despre prieteni - inclusiv despre binefăcătorul său Ion Raţiu sau despre Neagu Djuvara, sugestii despre românii din diaspora care pot fi recrutaţi pe bani, dar şi intoxicări fanteziste, precum pregătirea unor atentate împotriva lui Dej sau Hrusciov, în 1959-60. Faptul că face cu bunăştiinţă rău unor nevinovaţi dându-i pe mâna Securităţii nu-l opreşte din a-şi arăta zelul şi a stoarce bani. Bani pe care îi investeşte în imobiliare şi devine un om bogat în Anglia. Aşa că, atunci când Securitatea, nemulţumită de prestaţia lui, îl cheamă în ţară, refuză, iar după "defecţiunea" maiorului DIE cu care lucra, bănuindu-se că acesta îşi va demasca agenţii, "Victor" e dezafectat. Îşi lichidează afacerile şi se mută în Spania, unde se consacră meditaţiilor yoga şi are relevaţia "legilor care guvernează Universul", ba chiar elaborează un "Plan Global de acţiune" pe care-l trimite lui Nixon şi Reagan. Bătrânul agent securist se ţăcănise. Aşa a mai trăit până la 84 de ani.
Alte articole din acest numar
- Anchetă "Formula AS" - Sună clopoţelul!
- IRINA SÂRBU - "Jazz-ul are mare legătură cu copilăria din noi"
- Cu părintele Ciprian Popica din Întorsura Buzăului, despre iubirea de Dumnezeu şi oameni
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
