Iată o carte pe cât de distractivă, pe atât de surprinzătoare ca informație istorică, scrisă cu umor englezesc irezistibil deși serios documentată. Istoria, se știe, nu e doar o succesiune de fapte și evenimente care îndreaptă comunitățile umane într-o direcție sau alta. Evoluția diverselor populații e marcată și de resursele spațiilor în care trăiesc, de modul cum le consumă. După unii cercetători, există trei mari leagăne ale civilizațiilor: aria cultivării grâului, cea a porumbului și cea a orezului, prima în Europa, a doua specifică Americilor și a treia, definitorie pentru Asia sud-estică. Toate comunitățile au fost nevoite să găsească soluții de stocare și conservare a recoltelor, mai ales în condițiile precare ale începuturilor Istoriei. Astfel, în funcție de mediul de păstrare și de climă, oamenii au observat că cerealele, ca și fructele, fermentează. Așa au descoperit alcoolul, un produs pe placul tuturor, consumat în diferite forme și împrejurări, de la ritualuri religioase la mijloc de convivialitate. Tânărul jurnalist și scriitor britanic Mark Forsyth și-a propus să scrie o istorie neconvențională a consumului de alcool, urmărind în cheie umoristică impactul pe care descoperirea și folosirea băuturilor l-a avut în modul de funcționare a comunităților, asupra conducătorilor acestora și a deciziilor luate de ei. Comentariile lui cu haz (de mult n-am mai râs atâta citind) nu exclud însă o documentare serioasă, fiind puse la bătaie surse arheologice, folclorice, iconografice, mitologie, texte scrise. Aflăm astfel o mulțime de informații despre obiceiurile legate de consumul de alcool, despre împrejurările în care se îmbătau oamenii de-a lungul secolelor, despre motivațiile ce justificau bețiile. Mark Forsyth face o savuroasă trecere în revistă a "evoluției alcoolice" a neamurilor din variate arii geografice, cu agriculturile, tradițiile și credințele lor specifice (unele generate chiar de băuturile produse de ei). Povestea începe în lăcașurile sumeriene, unde încă de la 3200 î.Hr. mesopotamienii beau și comercializau bere nefiltrată de orz: "Berea se găsea peste tot. Ea te făcea om, ea te civiliza. Exista chiar un proverb sumerian: «E fricos ca un om care nu cunoaște berea»". Continuă cu Egiptul antic unde, de la muncitorii care construiau piramide, plătite parțial cu bere și până la faraoni (care preferau vinul, mult mai scump), toată lumea bea cu scopul precis de a se ameți și erau mândri de bețiile lor, dovadă că le-au și imortalizat în fresce. Numeroase dovezi iconografice și literare celebre există despre "simpozioanele" grecești și "convivium"-urile romane duse până la orgii, dar nu sunt uitați nici bețivii din Orientul Mijlociu, China antică, aztecii și vikingii. Suntem purtați prin hanurile medievale, prin taverne și cârciumi, din Europa până în Vestul Sălbatic și din Australia până în Rusia și Scoția, împărtășindu-ni-se tot felul de informații nostime despre cum și de ce au băut și beau semenii noștri de pe mapamond. Nu sunt ignorate nici autoritățile politice și religioase care au încercat să reglementeze consumul de alcool ("prohibiția" în SUA, Gorbaciov în URSS), fără alt rezultat decât o piață neagră prosperă. Corect politic, simpaticul nostru autor nu ocolește nici subiectul femeilor băutoare, care azi au devenit competitoare cu bărbații, considerați mult timp principalii beneficiari ai produselor bahice. Forsyth cunoaște bine subiectul, știut fiind că englezoaicele excelează în acest domeniu.