Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Mark Forsyth,"Scurtă istorie a beției. Cum, de ce, unde și când s-au îmbătat oamenii din Epoca de Piatră până în prezent", traducere de Cristian Fulaș, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 262 p.

Iată o carte pe cât de distractivă, pe atât de surprinzătoare ca informație istorică, scrisă cu umor englezesc irezistibil deși serios docu­men­tată. Istoria, se știe, nu e doar o succesiune de fap­te și evenimente care îndreaptă comunitățile umane într-o direcție sau alta. Evoluția diverselor populații e marcată și de resursele spațiilor în care trăiesc, de modul cum le consumă. După unii cercetători, există trei mari lea­găne ale ci­vi­li­zațiilor: aria cultivării grâului, cea a po­rum­bului și cea a orezului, prima în Europa, a doua spe­cifică Americilor și a treia, defi­nitorie pentru Asia sud-estică. Toate comunitățile au fost nevoite să gă­sească soluții de sto­­care și conser­va­re a recoltelor, mai ales în condițiile precare ale în­ceputurilor Istoriei. Astfel, în funcție de mediul de păs­trare și de climă, oamenii au ob­ser­vat că cerealele, ca și fructele, fer­men­tează. Așa au des­coperit al­coolul, un produs pe placul tuturor, consumat în diferite forme și împre­jurări, de la ritualuri religioase la mijloc de convivialitate. Tânărul jur­nalist și scriitor britanic Mark Forsyth și-a propus să scrie o istorie ne­convențională a consumului de alcool, urmă­rind în cheie umo­ristică impactul pe care desco­perirea și folosirea băuturilor l-a avut în modul de funcționare a comunităților, asupra conducătorilor acestora și a deciziilor luate de ei. Comentariile lui cu haz (de mult n-am mai râs atâta citind) nu exclud însă o documentare se­rioasă, fiind puse la bătaie surse arheologice, fol­clorice, iconografice, mitologie, texte scrise. Aflăm astfel o mulțime de informații despre obi­ceiurile legate de consu­mul de alcool, despre îm­prejurările în care se îm­bătau oamenii de-a lungul seco­lelor, despre motivațiile ce jus­tificau bețiile. Mark Forsyth fa­ce o savuroasă trecere în re­vistă a "evoluției alcoolice" a nea­mu­rilor din variate arii geo­gra­fice, cu agriculturile, tra­dițiile și credințele lor spe­cifice (unele generate chiar de băuturile pro­duse de ei). Povestea începe în lăcașurile su­me­riene, unde încă de la 3200 î.Hr. meso­po­ta­mie­nii beau și comercializau bere nefil­trată de orz: "Berea se găsea peste tot. Ea te făcea om, ea te ci­viliza. Exista chiar un proverb sume­rian: «E fricos ca un om care nu cunoaște berea»". Con­tinuă cu Egiptul antic unde, de la muncitorii care cons­tru­iau piramide, plătite parțial cu bere și până la fa­raoni (care preferau vinul, mult mai scump), toa­tă lumea bea cu scopul precis de a se ameți și erau mândri de bețiile lor, do­vadă că le-au și imortalizat în fresce. Nu­meroase dovezi iconografice și lite­rare celebre există despre "simpo­zioa­nele" grecești și "convivium"-urile ro­mane du­se până la orgii, dar nu sunt uitați nici be­țivii din Orientul Mijlociu, China an­tică, aztecii și vikingii. Suntem purtați prin hanurile medievale, prin taverne și câr­ciumi, din Europa până în Vestul Săl­batic și din Aus­tralia până în Rusia și Scoția, împăr­tășindu-ni-se tot felul de informații nos­ti­me despre cum și de ce au băut și beau semenii noștri de pe ma­pamond. Nu sunt ig­norate nici autoritățile politice și reli­gioase care au încercat să regle­men­teze con­sumul de alcool ("prohibiția" în SUA, Gorbaciov în URSS), fără alt rezultat decât o piață neagră pros­­peră. Corect politic, simpaticul nostru autor nu ocolește nici subiectul femeilor băutoare, care azi au devenit competitoare cu bărbații, con­si­derați mult timp principalii beneficiari ai pro­duselor bahice. Forsyth cunoaște bine subiectul, știut fiind că englezoaicele excelează în acest domeniu.