Va lua timp până să ne reobişnuim cu dorita responsabilitate şi sobrietate pe care le cer rangul de ministru şi cel de premier, mai mult ca oricând la anul, când vom deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Până una-alta, ca instituţie, guvernul e total compromis, iar Occidentul e înspăimântat la propriu - apar tot mai des analize în presa serioasă europeană - de perspectiva ca actualii titulari din Piaţa Victoriei să stea în capul mesei la negocierile dure programate în 2019 pe agenda UE.
Actul legislativ a ajuns şi el, în ultimul mandat parlamentar, o simplă defilare în forţă a majorităţii parlamentare. Tot ce vine din partea opoziţiei e din start prost şi aruncat la tocătorul de hârtie, tot ce vine din partea puterii trece prin comisiile de specialitate "pe repede înainte", fără a se mima măcar dezbaterea parlamentară. Parlamentul a devenit simbolul suprem al corupţiei şi greu se va schimba această imagine a unei instituţii-cheie a democraţiei. Până una-alta, instituţia Parlamentului e, şi ea, total compromisă.
Guvernul şi parlamentul sunt, în definitiv, instituţii politizate. Când se schimbă componenţa lor ori când se schimbă puterea, noii veniţi vor avea legitimitatea să pretindă că sunt altfel decât predecesorii lor şi să ceară o reviziuire a imaginii instituţiilor pe care le reprezintă în acord cu propriile fapte. Dar ce te faci când în acest malaxor perfid de interese personale, de direcţii partinice, de incompetenţă şi rea-voinţă, intră instituţii-tampon, instituţii depolitizate, care, în orice democraţie normală, apără legea şi cetăţeanul? Pe acestea, odată compromise, cine şi în cât timp le mai poate ridica la nivelul de încredere şi de respectabilitate pe care le impun funcţiunea lor publică?
În toţi aceşti ani, a fost un atac fără precedent la serviciile secrete, acuzate, cu sau fără probe - de fapt, mai mult fără - că fac jocurile unora sau ale altora. Şi imaginea lor e, azi, compromisă. În toţi aceşti ani, magistraţii au fost trecuţi şi ei prin tăvălug, actul de justiţie a fost atacat fără milă, iar condamnaţii penal au ieşit din închisori mai porniţi ca înainte. Compromiterea justiţiei servea tocmai interesele celor ce se simţeau - sau au fost prinşi - cu musca pe căciulă. S-a reuşit şi asta, compromiterea judecătorilor şi a procurorilor!
Acum, a venit rândul Poliţiei şi Jandarmeriei. Poliţiştii s-au făcut singuri de râs, prin obedienţa crasă faţă de putere, în cazul plăcuţelor de înmatriculare suedeze, cu mesaj obscen în limba română. S-au învârtit mai bine de o săptămână în jurul cozii, căutând o infracţiune, au şicanat omul, l-au oprit de cinci ori, l-au filat, l-au săltat în zori de zi, i-au luat talonul şi carnetul, ca apoi să recunoască faptul că nu au ce să-i facă. Încă o instituţie decredibilizată! Iar dacă poliţiştii au picat de proşti, jandarmii au picat de mercenari, pe 10 august, după atacul violent şi gratuit împotriva demonstranţilor din Piaţa Victoriei. Încă o instituţie decredibilizată!
În ritmul acesta, în curând, vorba unui prieten, singura autoritate recunoscută în România o să fie cea a controlorului de bilete de pe autobuz...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
