Va lua timp până să ne reobișnuim cu dorita responsabilitate și sobrietate pe care le cer rangul de ministru și cel de premier, mai mult ca oricând la anul, când vom deține președinția Consiliului Uniunii Europene. Până una-alta, ca instituție, guvernul e total compromis, iar Occidentul e înspăimântat la propriu - apar tot mai des analize în presa serioasă europeană - de perspectiva ca actualii titulari din Piața Victoriei să stea în capul mesei la negocierile dure programate în 2019 pe agenda UE.
Actul legislativ a ajuns și el, în ultimul mandat parlamentar, o simplă defilare în forță a majorității parlamentare. Tot ce vine din partea opoziției e din start prost și aruncat la tocătorul de hârtie, tot ce vine din partea puterii trece prin comisiile de specialitate "pe repede înainte", fără a se mima măcar dezbaterea parlamentară. Parlamentul a devenit simbolul suprem al corupției și greu se va schimba această imagine a unei instituții-cheie a democrației. Până una-alta, instituția Parlamentului e, și ea, total compromisă.
Guvernul și parlamentul sunt, în definitiv, instituții politizate. Când se schimbă componența lor ori când se schimbă puterea, noii veniți vor avea legitimitatea să pretindă că sunt altfel decât predecesorii lor și să ceară o reviziuire a imaginii instituțiilor pe care le reprezintă în acord cu propriile fapte. Dar ce te faci când în acest malaxor perfid de interese personale, de direcții partinice, de incompetență și rea-voință, intră instituții-tampon, instituții depolitizate, care, în orice democrație normală, apără legea și cetățeanul? Pe acestea, odată compromise, cine și în cât timp le mai poate ridica la nivelul de încredere și de respectabilitate pe care le impun funcțiunea lor publică?
În toți acești ani, a fost un atac fără precedent la serviciile secrete, acuzate, cu sau fără probe - de fapt, mai mult fără - că fac jocurile unora sau ale altora. Și imaginea lor e, azi, compromisă. În toți acești ani, magistrații au fost trecuți și ei prin tăvălug, actul de justiție a fost atacat fără milă, iar condamnații penal au ieșit din închisori mai porniți ca înainte. Compromiterea justiției servea tocmai interesele celor ce se simțeau - sau au fost prinși - cu musca pe căciulă. S-a reușit și asta, compromiterea judecătorilor și a procurorilor!
Acum, a venit rândul Poliției și Jandarmeriei. Polițiștii s-au făcut singuri de râs, prin obediența crasă față de putere, în cazul plăcuțelor de înmatriculare suedeze, cu mesaj obscen în limba română. S-au învârtit mai bine de o săptămână în jurul cozii, căutând o infracțiune, au șicanat omul, l-au oprit de cinci ori, l-au filat, l-au săltat în zori de zi, i-au luat talonul și carnetul, ca apoi să recunoască faptul că nu au ce să-i facă. Încă o instituție decredibilizată! Iar dacă polițiștii au picat de proști, jandarmii au picat de mercenari, pe 10 august, după atacul violent și gratuit împotriva demonstranților din Piața Victoriei. Încă o instituție decredibilizată!
În ritmul acesta, în curând, vorba unui prieten, singura autoritate recunoscută în România o să fie cea a controlorului de bilete de pe autobuz...