Povestea cu "fluidizarea traficului" a făcut istorie, pentru că, în afară de intersecţii inundate la cea mai mică scuturare de nori, nimeni nu a văzut, în doi ani, nimic care să semene a "fluidizare" în Bucureşti. Acum, în 2018, Gabriela Firea vine şi ne spune că de vină sunt, de fapt, bucureştenii, care au avut aşteptări prea ridicate în comparaţie cu realitatea. Nu s-a întâmplat nimic în Bucureşti în timpul mandatului Firea. Nimic în afară de câteva concursuri de balcoane, festivaluri de tipul "Pasărea Măiastră" sau ouă uriaşe şi iepuraşi gigantici, numai buni să bage în sperieţi copiii. Dar următorii ani vor fi minunaţi, ne asigură primăriţa, noile autobuze, cumpărate la nişte preţuri ameţitoare de la turci, vor fi turcoaz, senzaţia de fluidizare a traficului ne va urmări de-acum, că e ploaie, că e soare. Promisiune îndeplinită!
Tot la doi ani de mandat, primarul Clujului, Emil Boc, le-a pregătit locuitorilor oraşului o prezentare a ce s-a făcut din 2016 încoace. Comparaţia e pur şi simplu flagrantă. Sunt multe de făcut şi la Cluj, nu-i vorbă, oraşul creşte într-un ritm care nu are cum să nu ridice probleme de tot felul. Numai că, în loc de scuze şi promisiuni rostogolite pentru următorii doi ani, Emil Boc umple un filmuleţ de opt minute cu lucruri punctuale, cu soluţii care se văd cu ochiul liber: un pod peste Someş, primele autobuze electrice din România, un parking cu câteva sute de locuri, platforme moderne, subterane pentru colectarea deşeurilor, panouri electronice care îţi arată în timp real când vin mijloacele de transport în comun, plus evenimente peste evenimente, sprijinite transparent de Primărie, care au făcut din Cluj capitala timpului liber şi a culturii urbane din România.
Ce se întâmplă la Cluj e doar normalitatea. Aşa se întâmplă peste tot în lumea civilizată, unde nimeni nu ridică statuie primarului pentru că îşi face treaba pentru care a fost pus acolo. Aşa ar trebui să se întâmple peste tot în România. Anormală e situaţia din Bucureşti şi, extrapolând, din România aceea de dincolo de excepţii, România aceea în care primarii taie şi spânzură, în care primarii fac şi dreg în nume propriu, ca şi cum ar face ce fac din banii proprii, şi nu din bugetul comunităţilor, România aceea care se bucură de veşnicele concerte cu mici şi bere, care înghit milioane de euro, bani ce puteau fi investiţi în creşe, în şcoli, în drumuri, parcări sau spitale civilizate.
În România aceea, de dincolo de excepţiile numite Cluj sau Oradea sau Sibiu, orice e posibil. Tocmai ne-a demonstrat-o, la TV, la o oră de maximă audienţă, Darius Vâlcov, eminenţa cenuşie din spatele programului economic al Guvernului Dăncilă. "Licitaţie pentru canalul Dunăre - Bucureşti, parteneriat public-privat pentru trei autostrăzi: Ploieşti - Braşov, autostrada Sudului şi Târgu Neamţ - Iaşi - Ungheni, 160 de kilometri de pârtii în Munţii Făgăraş, toate pensiile dublate în monedă euro, nicidecum în lei". La fel ca în cazul Bucureştiului, guvernele fără număr ale PSD-ului nu au făcut nimic vreme de doi ani. Dar următorii doi ani vor fi minunaţi, totul va frumos, ba chiar turcoaz.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
