România turcoaz

Ciprian Rus
Acum doi ani, când candida la Pri­mă­ria Capitalei, Gabriela Firea ne pro­mitea marea cu sarea în doar șase luni.

Povestea cu "fluidi­za­rea traficului" a făcut is­to­rie, pentru că, în afară de in­tersecții inun­date la cea mai mică scuturare de nori, ni­meni nu a văzut, în doi ani, nimic care să se­me­ne a "flu­i­­di­zare" în Bucu­rești. A­cum, în 2018, Gabriela Fi­rea vine și ne spune că de vină sunt, de fapt, bucu­­reș­tenii, care au avut așteptări prea ridicate în comparație cu realitatea. Nu s-a în­tâmplat nimic în București în timpul mandatului Firea. Nimic în afară de câ­te­va concursuri de balcoane, fes­tivaluri de tipul "Pasărea Măiastră" sau ouă uriașe și iepurași gigantici, numai buni să bage în sperieți copiii. Dar ur­mă­torii ani vor fi minunați, ne asigură primărița, no­ile autobuze, cumpărate la niște pre­țuri amețitoare de la turci, vor fi turcoaz, senzația de fluidizare a tra­fi­cului ne va urmări de-acum, că e ploaie, că e soare. Promisiune îndepli­ni­tă!
Tot la doi ani de mandat, primarul Clu­jului, Emil Boc, le-a pregătit lo­cui­to­rilor orașului o prezentare a ce s-a făcut din 2016 încoace. Comparația e pur și simplu flagrantă. Sunt multe de făcut și la Cluj, nu-i vorbă, orașul crește într-un ritm care nu are cum să nu ridice probleme de tot felul. Numai că, în loc de scuze și promisiuni rostogolite pentru ur­mătorii doi ani, Emil Boc umple un fil­muleț de opt minute cu lucruri punc­tuale, cu soluții care se văd cu ochiul li­ber: un pod peste Someș, primele au­to­buze electrice din România, un par­king cu câteva sute de locuri, platforme mo­­der­ne, subterane pentru colectarea de­șeu­rilor, panouri electronice care îți arată în timp real când vin mijloacele de trans­port în comun, plus evenimente pes­te evenimente, sprijinite transparent de Primărie, care au făcut din Cluj ca­pitala timpului liber și a culturii urbane din România.
Ce se întâmplă la Cluj e doar nor­malitatea. Așa se întâmplă peste tot în lumea civilizată, unde nimeni nu ridică statuie primarului pentru că își face treaba pentru care a fost pus acolo. Așa ar trebui să se întâmple peste tot în Ro­mânia. Anormală e situația din București și, extrapolând, din România aceea de dincolo de excepții, România aceea în care primarii taie și spânzură, în care primarii fac și dreg în nume propriu, ca și cum ar face ce fac din banii proprii, și nu din bugetul comunităților, România aceea care se bucură de veșnicele con­certe cu mici și bere, care înghit mili­oane de euro, bani ce puteau fi investiți în creșe, în școli, în drumuri, par­cări sau spitale civilizate.
În România aceea, de dincolo de excepțiile numite Cluj sau Oradea sau Si­biu, orice e posibil. Tocmai ne-a de­monstrat-o, la TV, la o oră de maximă au­­diență, Darius Vâlcov, eminența ce­nușie din spatele programului economic al Guvernului Dăncilă. "Licitație pentru canalul Dunăre - București, parteneriat public-privat pentru trei autostrăzi: Ploiești - Brașov, autostrada Sudului și Târgu Neamț - Iași - Ungheni, 160 de kilometri de pârtii în Munții Făgăraș, toate pensiile dublate în monedă euro, nicidecum în lei". La fel ca în cazul Bucu­­reștiului, guvernele fără număr ale PSD-ului nu au făcut nimic vreme de doi ani. Dar următorii doi ani vor fi mi­nunați, totul va frumos, ba chiar turcoaz.