Ce abundenţă de culori şi de parfumuri! În aceste zile, totul în jurul nostru înverzeşte şi înfloreşte. Iar faptul că, prin bogăţia de nuanţe şi de forme, natura ne arată de ce e în stare, îi bucură nu doar pe grădinarii de ocazie şi pe iubitorii de flori, ci şi pe toţi cei ce ţin la sănătatea lor. Pentru că florile multor plante sălbatice sau de grădină conţin substanţe vegetale secundare, care - mai ales amestecate - ne pot ajuta să combatem o sumedenie de afecţiuni.
Multe remedii preparate în casă sau recomandate de medicina populară şi-au confirmat eficienţa de-a lungul generaţiilor şi sunt redescoperite astăzi, când grădinăritul este la mare modă.
Leacurile pe bază de plante se folosesc mai cu seamă în cazul unor simptome uşoare. Dar nu le subapreciaţi, şi evitaţi supradozarea lor! Şi dacă aveţi îndoieli, cereţi părerea unui medic, pentru a exclude posibile efecte secundare şi interacţiuni nocive cu alte medicamente.
Panseluţa de câmp (Trei-fraţi-pătaţi)
O floare mică, cu eficienţă mare, pentru piele şi tuse
Interesant din punct de vedere medical este conţinutul în alcaloide şi acid salicilic, ambele având un efect antiinflamator şi calmant.
Se folosesc florile uscate. Ceaiurile preparate din ele stimulează metabolismul şi curăţă sângele. Datorită efectului său expectorant şi antispasmodic, panseluţa de câmp este recomandată ca un "medicament" de nădejde împotriva tusei. Iar datorită acţiunii ei asemănătoare cu cea a cortizonului, este folosită în cazul problemelor dermatologice (piele cu impurităţi, cu cruste etc.)
* MACERAT. Pentru o ceaşcă, se toarnă apă rece peste 1 linguriţă de flori uscate, se acoperă şi se lasă să stea aşa peste noapte. Se strecoară, se încălzeşte - eventual - la temperatura camerei şi se ţine raţia pentru ziua respectivă într-un termos.
* BAIE. Se toarnă 1 l de apă clocotită peste 2-3 linguri de flori uscate, se lasă 15 minute să se infuzeze, se strecoară şi se amestecă cu apa din cadă.
Recomandare: Folosiţi, pe cât se poate, panseluţele sălbatice, numite şi toporaşi, cam de mărimea viorelelor. Spre deosebire de panseluţa de grădină cu flori mai mari, cea de câmp are o concentraţie mai importantă de substanţe active.
Trandafirul
Regina florilor ne relaxează şi ne fortifică
În medicina populară, petalele de trandafir sunt folosite în cazul afecţiunilor ginecologice, al problemelor stomacale şi digestive şi îndeobşte pentru întărirea organismului. Aromoterapeuţii recomandă petalele de trandafir pentru efectul lor decongestionant, de relaxare a musculaturii şi pentru combaterea problemelor de somn.
* VIN DE TRANDAFIR. Se pune pe foc să se înfierbânte 1 l de vin alb, cu 100 g de zahăr candel şi cu 2 crenguţe de cimbru. Se adaugă 10 flori de trandafir, se acoperă cu capac, se lasă să stea aşa 2 ore, după care se strecoară vinul şi se toarnă în sticle. Este un bun întăritor în caz de oboseală fizică şi psihică. Se iau 1-2 linguri de 2-3 ori pe zi. O lingură de vin pentru gargară calmează inflamaţiile gingiilor.
* TONIC. Se toarnă 200 ml de apă clocotită peste 1 lingură de petale uscate, se lasă să se infuzeze 5-10 minute şi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi, în caz de tulburări menstruale.
Recomandare: Pentru scopuri terapeutice, cele mai eficiente sunt soiurile mai vechi şi trandafirii sălbatici. Dar - în principiu - puteţi folosi orice fel de trandafiri, cu condiţia să nu fi fost stropiţi.
Părăluţele
Diuretice, tonice pentru ficat şi piele
Părăluţele sunt considerate de multă vreme drept leac universal, ce poate fi utilizat într-o paletă foarte largă de afecţiuni - de la tuse până la constipaţie sau insomnie.
Bine de ştiut:
Substanţele componente ale florilor şi efectul acestora au fost studiate din plin. Mai ales co-acţiunea dintre substanţele vegetale secundare, vitamine şi minerale stimulează metabolismul şi curăţă sângele.
Pentru terapie, se folosesc atât florile proaspăt culese, cât şi cele uscate, care - sub formă de ceai - întăresc stomacul şi ficatul, iar aplicate extern, stopează virusurile şi calmează pielea.
* CEAI. Se opăresc 2 linguriţe de flori uscate cu 250 ml de apă clocotită şi se lasă 10 minute să se infuzeze. Pentru cura de detoxifiere, se beau zilnic 2 căni de ceai: este diuretic şi fortifică ficatul.
* BAIE. Se fierb 8 linguri de flori uscate în 250 ml de apă (doar cât să dea în clocot), se lasă să stea 30 de minute şi se toarnă în apa de baie. Stopează inflamaţiile în afecţiunile cronice ale pielii.
Recomandare: În cazul înţepăturilor de insecte, se mărunţesc (cu degetele) câteva petale de părăluţă şi se pun pe înţepături. Calmează rapid mâncărimea şi inflamaţia.
Verbina
Puteri magice împotriva infecţiilor şi a reumatismului
La ţară, se mai obişnuieşte şi astăzi să se afume clădirile şi locuinţele cu verbină, pentru alungarea spiritelor malefice şi atragerea spiritelor protectoare. De aceea i se mai spune şi iarbă fermecată. Vindecătorii folosesc puterea tămăduitoare a verbinei cel puţin din Antichitate, conform săpăturilor -, chiar din neolitic.
Medicina populară o recomandă împotriva răcelii şi a reumatismului. Uleiurile sale eterice, substanţele amare şi taninurile au efect antibacterian şi antiinflamator. Ceaiul preparat din flori uscate de verbină calmează tusea şi provoacă expectoraţia la nivelul căilor respiratorii. Conţinutul ridicat de acid silicic are un efect pozitiv asupra metabolismului pielii.
* CEAI. Se opăresc 2 linguriţe de verbină uscată (flori) şi 1/2 de linguriţă de flori de soc cu 250 ml apă clocotită şi se lasă să se infuzeze 10 minute. Se strecoară ceaiul şi se beau zilnic 2-3 căni, cu înghiţituri mici, în caz de infecţii sau de tuse. Ceaiul rece (ca o esenţă), picurat pe o compresă, grăbeşte vindecarea rănilor superficiale.
Recomandare: Deşi din flori se poate distila un ulei cu aromă proaspătă, verbina are mai degrabă un gust aspru. De aceea, pentru prepararea ceaiurilor, i se adaugă componente mai blânde, precum florile de soc sau cimbrul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
