Ce abundență de culori și de parfumuri! În aceste zile, totul în jurul nostru înverzește și înflorește. Iar faptul că, prin bogăția de nuanțe și de forme, natura ne arată de ce e în stare, îi bucură nu doar pe grădinarii de ocazie și pe iubitorii de flori, ci și pe toți cei ce țin la sănătatea lor. Pentru că florile multor plante sălbatice sau de grădină conțin substanțe vegetale secundare, care - mai ales amestecate - ne pot ajuta să combatem o sumedenie de afecțiuni.
Multe remedii preparate în casă sau recomandate de medicina populară și-au confirmat eficiența de-a lungul generațiilor și sunt redescoperite astăzi, când grădinăritul este la mare modă.
Leacurile pe bază de plante se folosesc mai cu seamă în cazul unor simptome ușoare. Dar nu le subapreciați, și evitați supradozarea lor! Și dacă aveți îndoieli, cereți părerea unui medic, pentru a exclude posibile efecte secundare și interacțiuni nocive cu alte medicamente.
Panseluța de câmp (Trei-frați-pătați)
O floare mică, cu eficiență mare, pentru piele și tuse
Panseluțele de câmp sunt printre primele flori care apar primăvara: își ițesc căpșoarele lor ciudate spre soare deja în martie, și înfloresc, apoi, neobosite, până în toamnă. Sunt originare din Europa Centrală, le place penumbra și au flori colorate în fel și chip. Panseluța de câmp (Viola tricolor) măsoară circa 10 cm. Vindecătorii i-au descoperit calitățile de remediu natural multilateral în Evul Mediu.
Interesant din punct de vedere medical este conținutul în alcaloide și acid salicilic, ambele având un efect antiinflamator și calmant.
Se folosesc florile uscate. Ceaiurile preparate din ele stimulează metabolismul și curăță sângele. Datorită efectului său expectorant și antispasmodic, panseluța de câmp este recomandată ca un "medicament" de nădejde împotriva tusei. Iar datorită acțiunii ei asemănătoare cu cea a cortizonului, este folosită în cazul problemelor dermatologice (piele cu impurități, cu cruste etc.)
* MACERAT. Pentru o ceașcă, se toarnă apă rece peste 1 linguriță de flori uscate, se acoperă și se lasă să stea așa peste noapte. Se strecoară, se încălzește - eventual - la temperatura camerei și se ține rația pentru ziua respectivă într-un termos.
* BAIE. Se toarnă 1 l de apă clocotită peste 2-3 linguri de flori uscate, se lasă 15 minute să se infuzeze, se strecoară și se amestecă cu apa din cadă.
Recomandare: Folosiți, pe cât se poate, panseluțele sălbatice, numite și toporași, cam de mărimea viorelelor. Spre deosebire de panseluța de grădină cu flori mai mari, cea de câmp are o concentrație mai importantă de substanțe active.
Trandafirul
Regina florilor ne relaxează și ne fortifică
Trandafirul este simbolul iubirii și regele necontestat al tuturor florilor. Datorită parfumului și formelor sale fascinante, Rosa centifolia a fost considerată o floare cu totul deosebită încă din Antichitate. La început, oamenii au cultivat trandafirii ca plante decorative, dar de multe secole încoace, din petalele lor se distilează un ulei foarte valoros pentru parfumuri. În Orient, locul lor de origine, din cele peste 30.000 de soiuri de trandafiri, multe cresc și astăzi în sălbăticie, iar bucătarii le rup petalele pentru a le presăra peste deserturi.
Dar trandafirii - care înfloresc din mai până în octombrie - nu sunt apreciați doar pentru frumusețea lor: începând din Evul Mediu, importanța lor ca plante medicinale a sporit continuu, ei putând fi văzuți, practic, în toate grădinile mânăstirilor.
În medicina populară, petalele de trandafir sunt folosite în cazul afecțiunilor ginecologice, al problemelor stomacale și digestive și îndeobște pentru întărirea organismului. Aromoterapeuții recomandă petalele de trandafir pentru efectul lor decongestionant, de relaxare a musculaturii și pentru combaterea problemelor de somn.
* VIN DE TRANDAFIR. Se pune pe foc să se înfierbânte 1 l de vin alb, cu 100 g de zahăr candel și cu 2 crenguțe de cimbru. Se adaugă 10 flori de trandafir, se acoperă cu capac, se lasă să stea așa 2 ore, după care se strecoară vinul și se toarnă în sticle. Este un bun întăritor în caz de oboseală fizică și psihică. Se iau 1-2 linguri de 2-3 ori pe zi. O lingură de vin pentru gargară calmează inflamațiile gingiilor.
* TONIC. Se toarnă 200 ml de apă clocotită peste 1 lingură de petale uscate, se lasă să se infuzeze 5-10 minute și se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi, în caz de tulburări menstruale.
Recomandare: Pentru scopuri terapeutice, cele mai eficiente sunt soiurile mai vechi și trandafirii sălbatici. Dar - în principiu - puteți folosi orice fel de trandafiri, cu condiția să nu fi fost stropiți.
Părăluțele
Diuretice, tonice pentru ficat și piele
Practic, nu există plantă mai robustă decât părăluța (lat. Bellis perennis). Are flori albe gălbui și e una din cele mai cunoscute și mai îndrăgite flori sălbatice din Europa. Înflorește, neobosită, între martie și noiembrie, pune stăpânire pe orice teren, fie el îngrijit sau nu, dar mai ales pe izlazuri și fânețe.
Părăluțele sunt considerate de multă vreme drept leac universal, ce poate fi utilizat într-o paletă foarte largă de afecțiuni - de la tuse până la constipație sau insomnie.
Bine de știut:
Substanțele componente ale florilor și efectul acestora au fost studiate din plin. Mai ales co-acțiunea dintre substanțele vegetale secundare, vitamine și minerale stimulează metabolismul și curăță sângele.
Pentru terapie, se folosesc atât florile proaspăt culese, cât și cele uscate, care - sub formă de ceai - întăresc stomacul și ficatul, iar aplicate extern, stopează virusurile și calmează pielea.
* CEAI. Se opăresc 2 lingurițe de flori uscate cu 250 ml de apă clocotită și se lasă 10 minute să se infuzeze. Pentru cura de detoxifiere, se beau zilnic 2 căni de ceai: este diuretic și fortifică ficatul.
* BAIE. Se fierb 8 linguri de flori uscate în 250 ml de apă (doar cât să dea în clocot), se lasă să stea 30 de minute și se toarnă în apa de baie. Stopează inflamațiile în afecțiunile cronice ale pielii.
Recomandare: În cazul înțepăturilor de insecte, se mărunțesc (cu degetele) câteva petale de părăluță și se pun pe înțepături. Calmează rapid mâncărimea și inflamația.
Verbina
Puteri magice împotriva infecțiilor și a reumatismului
Verbina nu este o plantă decorativă în toată puterea cuvântului, pentru că florile ei mici trec adeseori neobservate. În schimb, i se atribuiau puteri magice încă din Antichitate și în ritualurile celtice.
La țară, se mai obișnuiește și astăzi să se afume clădirile și locuințele cu verbină, pentru alungarea spiritelor malefice și atragerea spiritelor protectoare. De aceea i se mai spune și iarbă fermecată. Vindecătorii folosesc puterea tămăduitoare a verbinei cel puțin din Antichitate, conform săpăturilor -, chiar din neolitic.
Medicina populară o recomandă împotriva răcelii și a reumatismului. Uleiurile sale eterice, substanțele amare și taninurile au efect antibacterian și antiinflamator. Ceaiul preparat din flori uscate de verbină calmează tusea și provoacă expectorația la nivelul căilor respiratorii. Conținutul ridicat de acid silicic are un efect pozitiv asupra metabolismului pielii.
* CEAI. Se opăresc 2 lingurițe de verbină uscată (flori) și 1/2 de linguriță de flori de soc cu 250 ml apă clocotită și se lasă să se infuzeze 10 minute. Se strecoară ceaiul și se beau zilnic 2-3 căni, cu înghițituri mici, în caz de infecții sau de tuse. Ceaiul rece (ca o esență), picurat pe o compresă, grăbește vindecarea rănilor superficiale.
Recomandare: Deși din flori se poate distila un ulei cu aromă proaspătă, verbina are mai degrabă un gust aspru. De aceea, pentru prepararea ceaiurilor, i se adaugă componente mai blânde, precum florile de soc sau cimbrul.