Are puţin peste 40 de ani şi este, de loc, din Oradea. S-a căsătorit în comuna Tîrnava, în apropiere de Mediaş, şi spune că, încă de când a venit pentru prima oară, s-a simţit aici ca acasă. Asta se întâmpla în 1999. A avut răbdare timp de 13 ani, tot sperând că aspectul comunei se va schimba în bine. Când a văzut că nu se întâmplă nimic, a decis să candideze la funcţia de primar. Astăzi, se află deja la cel de-al doilea mandat şi sătenii au despre el cuvinte de laudă.
Ca în Austria
- Fără să fiţi fiu al satului, al comunei Tîrnava, aţi decis, totuşi, să candidaţi la funcţia de primar al comunei, în 2012. De ce?
- Eram deja de 13 ani în comună şi am tot sperat că voi vedea o schimbare în bine, dar nu se întâmpla nimic. Lucrurile nu mergeau cum trebuie şi atunci am decis să candidez. Adevărul e că, din exterior, totul se vede altfel, şi habar n-aveam în ce mă bag. Vroiam să fac multe, ştiam cam ce trebuie făcut, dar aşteptările oamenilor sunt mari, iar eu nu aveam deloc experienţă în administraţia locală. Nici familia n-a ştiut în ce mă bag, dar m-au susţinut. Şi apoi, ştiam că, dacă oamenii ţi-au dat votul de încredere, nu poţi da înapoi. Abia la al doilea mandat, lucrurile au început să intre într-o normalitate, cât ne permite sistemul şi legea. Când am candidat, am avut un vis pe care-l am încă pentru comuna Tîrnava: să arate ca un mic orăşel.
- Ce înseamnă asta, în viziunea dvs.?
- Fiind sportiv de performanţă, am avut ocazia să umblu peste tot în ţară şi în străinătate. La un moment dat, am ajuns în Austria, într-o comună care arăta exact ca un oraş. Iar când am venit pentru prima dată în Tîrnava, mi s-a părut că seamănă cu acea localitate austriacă şi am avut instantaneu acest gând, că nu se poate să nu se poată ca, la un moment dat, şi această comună să arate la fel de frumos.
"Încerc să aduc normalitatea în sat"
- Cât e de greu de dat viaţă unui astfel de vis?
- Teoretic, lucrurile merg simplu; practic ne împotmolim în birocraţie, în hârtii, în aprobări, şi totul ţine de bani. Bugetul local al comunei este foarte mic, comparativ cu al altor localităţi. Din bugetul propriu, din impozitele şi taxele locale nu putem face mai nimic, nici salariile nu le putem acoperi. Aşteptăm mereu bugetul mare, care vine de la guvern, dar care nu este nici el foarte consistent. Încercăm să accesăm, atât cât se poate, fonduri europene, dar sunt mulţi doritori. Am depus un proiect pentru asfaltarea drumurilor din comună. De asemenea, avem în lucru realizarea reţelei de apă-canal, sperăm că se vor rezolva ambele în acest mandat. Încerc să aduc normalitatea în comună: apă, canal, energie electrică, gaz, drumuri, tot ce e necesar vieţii de zi cu zi. Am grijă de banii comunei, mai mult decât de banii mei, negociez la sânge fiecare lucrare. Nu mă apuc de mai multe lucruri odată, maxim două-trei, ca să le pot verifica, supraveghea, să fie duse la bun sfârşit.
Un alt proiect în derulare e în parteneriat cu Consiliul Judeţean Sibiu şi cu Centrul European de Integrare a Romilor, cu o valoare maximă eligibilă de 6 milioane de euro. Asta, pentru că 20-30 la sută din populaţia comunei este formată din romi.
- Cu ce vă lăudaţi la "realizări"?
- Am reuşit să punem la punct Căminul cultural, dispensarul, şcoala generală şi grădiniţa. Încă nu am reuşit să facem investiţii la clădirea şcolii profesionale, dar e şi acesta un proiect pe care-l avem în vedere.
- De ce şcoală profesională în comună? În ce meserii sunt pregătiţi cei care urmează cursurile acesteia?
- "Şcoala de Arte şi Meserii" Tîrnava este singura din zonă care pregăteşte elevi în domeniul auto: mecanici auto şi tinichigii-vopsitori auto, care obţin şi permis de conducere categoriile B, C, CE şi este singura din ţară unde, la împlinirea vârstei de 18 ani, elevii pot urma cursurile de formare pentru adulţi, obţinând, în doar trei luni de pregătire teoretică şi practică, calificări în meseriile de: buldozerist, tractorist, stivuitorist, fochist, macaragiu. Deocamdată, însă, clădirea acestei instituţii e în paragină, nu sunt fonduri pentru reabilitarea ei.
"În fiecare an, câte ceva"
- De când sunt eu primar, au început să vină. La mine uşa e mereu deschisă, mai ales pentru cei care vin să facă o investiţie, fac angajări, iar cei angajaţi acolo au, la rândul lor, posibilitatea de a-şi întreţine familiile ş.a.m.d. E un cerc, dar nu unul vicios, ci unul benefic. Investitorii trebuie sprijiniţi, pentru că aduc un ban în plus la nivel local. Funcţionează în comună un abator, o carmangerie, două fabrici de mobilier, încet, încet, investitorii au început să vină. Deocamdată, bugetul e cum e, dar ne descurcăm să facem în fiecare an câte ceva.
- Aveţi mulţi beneficiari de ajutor social?
- Avem destui, deşi au început să se împuţineze, pentru că s-au înmulţit locurile de muncă în zonă, după cum v-am spus. Sperăm ca, încet, oamenii să-şi găsească locul. Cei care au beneficiat de ajutorul social şi acum au un loc de muncă au înţeles care e diferenţa între a-şi câştiga banii muncind şi a fi dependenţi de ceea ce le oferă sistemul. Iar ajutorul social nici nu este foarte mare.
- Comuna Tîrnava se află într-o zonă propice agriculturii, în Lunca Târnavei. Mai e agricultura o ocupaţie importantă în zonă?
- Da, dar nu la scară foarte mare. Localnicii îşi lucrează, de regulă, terenurile proprii, atât cât le permite timpul, celor care sunt angajaţi, sau vârsta, celor care s-au pensionat deja. Dar avem un investitor care deţine aproximativ 600 de hectare de teren agricol, unele în arendă, şi care, pentru valorificarea cerealelor pe care le cultivă aici, intenţionează să-şi înfiinţeze şi un depozit de cereale. Lucrează terenuri care nu au mai fost lucrate de mult timp sau la care oamenii au renunţat, din diverse motive.
"Când muncim, muncim, când stăm, stăm"
- Echipa din primărie e aceeaşi pe care aţi găsit-o aici în 2012?
- Când am venit, aveam viteza mea de lucru şi o altă mentalitate: când muncim, muncim, când stăm, stăm, când mergem la distracţie, ne distrăm. Nu facem mai multe lucruri deodată. Dacă am venit la lucru, lucrăm cât trebuie. Nu ne uităm la ceas, că au trecut opt ore, pe mine mă interesează dacă lucrul tău e făcut, pentru că nu face nimeni altcineva lucrul tău. La orice oră, dacă e ceva de rezolvat, oamenii vin la lucru şi facem ce e de făcut. Apoi, liber. Mulţi n-au fost de acord cu mentalitatea asta. Se uitau că e 15.30 şi, gata, plecăm acasă. Din primărie, mulţi au plecat sau s-au pensionat. Acum, sunt 20 de persoane angajate, iar media de vârstă este 35 de ani.
- Am observat că în calendarul primăriei există numeroase evenimente culturale şi sportive. Sunt oamenii interesaţi de aceste aspecte ale vieţii lor?
- Eu sunt convins că mentalitatea unui popor se poate schimba prin cultură şi sport. Orice ţară dezvoltată, civilizată, pune accent pe cultură, pe educaţie şi pe sport. Astea sunt prioritare şi finanţate, sunt sprijinite. La noi, nu sunt nici susţinute, nici finanţate. La început, în 2012, am avut mici probleme, dar încet, încet oamenii au înţeles ideea. Pe partea culturală, de exemplu, începând din 2016, am adus câte o piesă de teatru şi mergem în continuare la fel. Cultura te dezvoltă din toate punctele de vedere şi, la fel, sportul: e o disciplină, sunt reguli, e organizare. Investesc o parte din acel mic buget local în susţinerea evenimentelor sportive şi culturale. Şi mai e şi aspectul de socializare aici: sunt oameni care nu ies din casă sau din curte, dar pe care i-am văzut venind la aceste evenimente. Cred că trebuie investiţii importante şi constante în învăţământ şi în cultură.
"N-am de ce merge la Bucureşti, cărţile sunt, cel mai adesea, făcute cu mult înainte"
- Din punctul meu de vedere, sunt foarte mulţi bani cheltuiţi inutil. Ca primar, n-am să accesez fonduri guvernamentale. Sunt realist, nu mă îmbăt cu apă rece; dacă vreau să mă îmbăt, beau o bere sau un vin, nu promisiuni guvernamentale. Primăriile, mai ales cele de comună, primesc azi foarte puţini bani de la Guvern. Şi ca să revin la întrebarea dvs.: n-am de ce merge la Bucureşti, cărţile sunt, cel mai adesea, făcute cu mult înainte, iar drumul merită să-l baţi doar dacă ai un proiect pe fonduri guvernamentale. Dar, sub acest aspect, uitaţi ce s-a întâmplat cu reţeaua apă-canal în zona noastră, între 2006-2018. Şi au fost guverne şi PNL, şi PDL, şi PSD, iar problema nu s-a rezolvat nici acum.
Cu fonduri europene e mai sigur. Poate durează mai mult, dar, în momentul în care ai semnat şi ţi s-au alocat banii, te poţi apuca de treabă. Pentru bani de la Guvernul României, se semnează acordul de finanţare, dar nu există bani la buget. E ceea ce s-a întâmplat şi cu comuna noastră: încă din 2002, avem aprobaţi 9,8 km asfalt, din fonduri guvernamentale, alături de alte 60 de localităţi din ţară; s-a aprobat fără finanţare, că nu sunt bani. Înţelegeţi diferenţa? Şi-atunci, ce să caut la Bucureşti?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
