VINURI ROMÂNEŞTI: Domeniile Ciumbrud, podgoria cu migdali

BOGDAN MOGA - Somelier: "Investim ceea ce avem: dragoste şi grijă pentru viţa de vie, imaginaţie şi rafinament"

În inima Transilvaniei, la doi paşi de Aiud, există o podgorie specială în care pri­mă­vara înfloresc migdalii: Ciumbrud. Un nu­me cu rezonanţă în tradiţia viticulturii româ­neşti, ce continuă şi astăzi să ofere vinuri ex­cep­ţionale, cu o personalitate distinctă, medaliate în ţară şi străinătate. Am stat de vorbă cu Bogdan Moga, degustătorul Domeniilor Ciumbrud, pentru a afla câteva dintre secretele vinului făcut pe malul Mureşului.

Vinul lui Mihai Viteazul

- Astăzi avem foarte mulţi producători de vin în România, concurenţa este acerbă. Ce anume face ca vinul de Ciumbrud să fie o marcă cunos­cută şi apreciată?

- Zona Ciumbrud este specială pentru că în foarte puţine locuri din lume găseşti o pod­gorie amplasată într-o uriaşă seră naturală. În spatele viţei de vie este un deal cu pădure, iar în faţă este Mureşul. Imaginaţi-vă un versant prins între aceste două limite, unde râul for­mează o perdea de aer protectoare, iar pădurea păstrează efectul de seră. Se întâmplă de multe ori să fie o rupere de nori în Aiud, şi la Cium­brud să nu plouă. E neobişnuit pentru Transil­vania, dar datorită lo­cu­lui special, este un microclimat aparte, ce se formează în această uriaşă seră naturală. Asta este şi cauza pentru care în podgoria Ciumbrud există 27 de mig­dali! Căldura şi climatul medi­te­ranean în­seamnă pentru struguri o mai bună acu­mulare de zaharuri şi, în final, un vin cu per­so­nalitate. Zona muntoasă oferă şi o mineralitate deo­sebită, specifică. Datorită locului special, Cium­brudul are o foarte veche tradiţie a viti­cul­turii, fiind atestată încă de la 1220. Există do­cumente istorice prin care am aflat că însuşi Mihai Viteazul, în timpul şederii sale la Alba Iulia, cerea vin de Ciumbrud, pe care îl aprecia foarte mult. Şi trebuie spus că în 1867, a fost câştigată prima medalie de aur importantă de către Ro­mâ­nia, cu un Riesling de Rin de... Ciumbrud. Ries­lingul aces­ta este un vin neutral, un soi brut, trebuie să fii atent cu el şi să îl înţelegi. De multe ori eu glumesc şi spun că trebuie să fii pregătit psihic ca să deguşti un Riesling de Rin. E un soi foarte pretenţios şi dacă nu are ce îi trebuie, vinul poate să fie foarte uşor, un eşec. La noi, acestui soi îi merge foarte bine, Mureşul ţinând locul Rinului. În mare, cam acestea sunt avantajele zonei Ciumbrud, pentru care vinul nostru este apreciat.

"Extraordinar! Vreau 2 milioane de litri!"

- Ce vin i-aţi recomanda călătorului pornit la drum, căruia îi place să stea seara la o poveste şi un pahar de vin bun, dacă ar ajunge la Domeniile Ciumbrud?

- Că să descopere gusturile şi tradiţia zonei i-aş recomanda Rieslingul de Rin, sau un vin mai dulce, Traminerul. La Ciumbrud a existat în trecut nu doar o extraordinară şcoală viticolă, dar şi o extraordinară bază de cercetare a trandafirului. De aceea viţa de vie altoită pe butuc de trandafir de la noi oferă un Traminer extraordinar, în care se regăseşte nu doar un parfum de trandafir, ci şi amprente de flori de migdal. Un om de afaceri din Coreea de Sud a venit la noi şi a degustat acest Traminer, după ce căutase să îl cumpere din Franţa, şi a zis: "Extraordinar! Vreau două milioane de litri!". Iar pen­tru cine vrea nea­părat un vin roşu, deşi Transil­vania este cele­bră pentru vinurile albe, i-aş recomanda o Fetească nea­gră din 2013, ţinută la butoi de stejar timp de 16 luni, un vin ca­tifelat şi un pic sofisticat, încât tre­zeşte boieria din tine chiar dacă eşti în blugi şi în tricou. În total, avem zece soiuri de struguri albi şi două de struguri roşii, avem şi un chardonnay foarte bun, dar şi un pinot gris excelent.

"80 de autocare cu turişti veniţi la degustări"

- Se întâmplă să aveţi curioşi care vin să vă descopere vinul?

- Sigur că da. În această direcţie, a turismului vi­ticol, e uimitor ce se întâmplă în România! Cel pu­ţin în cazul nostru, am avut surpriza că, fără să ne facem niciun fel de reclamă, doar pe baza re­numelui, am avut anul trecut 80 de au­tocare cu turişti veniţi la degustări! Este motivul pentru care am construit şi o mică pensiune, unde se poate ră­mâ­ne pentru cei ce vor să deguste pe-ndelete. Es­te un fenomen ce ia am­ploare în România, şi singura expli­ca­ţie pe care am găsit-o este că românul, odată cu diversificarea ofertei de vinuri româneşti, vrea să experimenteze şi să se rafi­neze în materie de vinuri. Vremurile în care oamenii se mul­ţumeau cu un vin dulce, în care zahărul masca orice defect, sunt trecute. Acum vor să încerce un vin sec sau demisec, să înţeleagă de ce îi place un soi sau altul, să îşi îmbogăţească cultura, povestind despre zonă şi tradiţia ei, pornind de la un pahar cu vin.

- Cât de mult s-a diversificat oferta de vinuri româneşti? Concu­renţa vă obligă la eforturi supli­mentare?

- Eu am intrat în această branşă a so­melierilor în 2010. Ştiţi câte crame erau atunci în România? Erau 60 de produ­cători la nivel naţional. Astăzi sunt 274! Zona Dealu Mare, de exemplu, a crescut de la 3-4 producători la 80 de producători, în doar câţiva ani! În zona Aiud sunt mulţi, iar la noi, în zona Ciumbrud, dacă ajungeţi şi întrebaţi, aflaţi imediat cel puţin 30 de mici producători. Un lucru care ne bucură, pentru că în felul ăsta faima vinului de Ciumbrud merge mai departe, oamenii află că aceasta este o zonă viticolă importantă.În do­me­niul viticulturii, cred că a fost cea mai mare absorbţie de fonduri eu­ropene din agri­cultură, şi acesta este rezultatul. Şi globalizarea a permis o extraordinară dezvoltare a culturii vinului din România, exportul fiind o şansă pentru unii producători autohtoni. Faptul că au apărut mai mulţi producători români este un lu­cru foarte bun, şi pentru noi, şi pen­tru România, atât la nivel na­ţional, cât şi la nivel in­ter­na­ţional. Sigur că suntem obligaţi să ne străduim la o tot mai bună calitate, dar ne bucură con­curenţa, pentru că prin ea s-a dezvoltat încre­derea în producătorul român.

- V-aţi şcolit în occident ca somelier. Acolo cum este cultura vinului?

- Este o altă tradiţie, o cultură a vinului neîn­treruptă, ce s-a rafinat în timp. La englezi, ca să nu mai spun de francezi, dacă vrei să faci şpriţ din vin sau să apuci paharul de cupă, ospătarul poate să îţi facă observaţie. De multe generaţii ei au rafinat băutul unui pahar de vin şi, din acest punct de ve­dere noi, românii, avem o mică întârziere. Dar cred că noi compensăm la capitolul raport calitate-preţ, prin curiozitate şi prin înclinaţia noastră către poveste, întotdeauna însoţită de un strop de vin.

"Subvenţia pentru viticultură în România este de 5% din costul de producţie, şi în Franţa este de...72%"

- Vinul de Ciumbrud are şi multe medalii. Vă mândriţi cu una dintre ele în mod deosebit?

- Avem multe medalii, dar dintre cele obţinute în ultimul timp aş zice că mai tare străluceşte medalia de aur ob­ţinută la Berlin, cu Feteasca neagră din 2013, dar şi cele zece medalii in­ternaţionale obţinute cu pinot gris-ul din 2009, un vin de colecţie, ce se poate păstra şi 40-50 de ani. Ne bucurăm că, deja, vinul din 2017 are mai multe medalii naţionale şi inter­naţionale, ob­ţi­nute atât cu traminer-ul, cât şi cu chardonay-ul.

- Care este cea mai grea încercare a vinului, din podgorie până în paharul degustătorului?

- Aş zice că cea mai grea parte este cea eco­nomică. Domnul Dănoaie, unul dintre proprietarii Domeniilor Ciumbrud, a preluat această podgorie în 2005 şi de atunci a investit an de an, a accesat fonduri europene şi a replantat peste 40 de hectare de viţă de vie. Dar este o luptă inegală: subvenţia pentru viticultură în România este de 5% din costul de producţie şi în Franţa este de...72%, iar în Italia de 61%. Este greu să ţii piept unei astfel de concu­renţe la nivel european. Însă chiar şi aşa, ne descur­căm bine, investim ceea ce avem: dragoste şi grijă pentru viţa de vie, imaginaţie şi rafinament pentru crearea unui vin autentic.