Florile de soc
Socul este una dintre cele mai puternice plante depurative cunoscute la noi. Aproape oricine știe că floarea lui parfumată și albă ajută la eliminarea surplusului de apă din țesuturi și stimulează eliminarea toxinelor. Așa mărunțele și delicate cum par, florile de soc spulberă infecțiile de tot felul (în special guturaiul și gripele), domolesc nevralgiile (de trigemen, intercostale etc.), sunt un prețios ajutor în tratarea cistitelor și a infecțiilor renale, a rinitelor cronice și acute.
Recoltarea. Florile de soc se recoltează la începutul înfloririi (sfârșitul lui mai la câmpie și începutul-mijlocul lui iunie la munte ori în zonele nordice), pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Inflorescențele se taie cu totul și se transportă în saci de pânză sau de hârtie (nu de plastic!), cât mai repede, pentru a nu se încinge.
Prepararea. Florile proaspete se folosesc imediat după recoltare, la prepararea socatei sau a siropului de soc. Nu le lăsați să aștepte mai mult de 16-24 de ore în cameră, sau doar câteva ore afară, fiindcă se încing și mor.
Pentru ceai, pentru prepararea tincturilor și pentru cataplasme avem nevoie de flori uscate. Uscarea se face la soare, într-un singur strat, cu florile orientate în sus. După uscare, ele trebuie să aibă o culoare alb-crem, fără pete închise. Dintr-un kilogram de plantă proaspăt culeasă rămân doar 150-200 de grame de plantă uscată.
Socata
Mod de preparare: Florile proaspete de la 6-12 inflorescențe, separate de codițe, se pun într-un borcan de sticlă. Se adaugă 4,5 litri de apă. Se pune o lămâie întreagă, cu coajă, tăiată în felii subțiri. Se adaugă 600-800 ml de miere de albine. Se lasă amestecul la macerat timp de două zile, apoi timp de încă două zile se amestecă de trei ori pe zi cu o lingură de lemn. După aceasta perioadă de patru zile, lichidul se filtrează și se trage în sticle de un sfert sau de o jumătate de litru, închise la culoare. Sticlele cu socată vor fi bine înfundate și se vor păstra la rece (la frigider sau în beci).
Mod de administrare: Se iau trei păhărele (30-75 ml) pe zi, cu un sfert de oră înainte de masă.
Indicații terapeutice: Tratamentul cu soc este indicat în combaterea constipației, a retenției de apă în țesuturi, pentru persoanele care au frecvent infecții urinare sau renale. În cistită și nefrită, acest preparat favorizează regenerarea țesutului epitelial, reducând durerile și usturimea. Socata este indicată în special adulților care au nevoie de o stimulare suplimentară a digestiei și a proceselor de eliminare, precum și de un tonic general.
Contraindicații: Deși slab alcoolizată, socata le este contraindicată copiilor. În cazul lor se va folosi siropul sau dulceața medicinală de soc, care au aceleași efecte.
Siropul și dulceața medicinală din flori de soc
Mod de preparare: Se taie codițele, apoi se dau florile proaspete de soc prin mașina de tocat. Se pune într-un borcan un strat de miere lichidă gros de un deget, apoi se adaugă un strat subțire de flori tocate, cu sucul nescurs, apoi din nou un strat de miere gros de un deget, un strat de flori tocate și tot așa, până la umplerea borcanului. Ultimul strat va fi de miere, ceva mai gros decât celelalte (2-3 degete). Se lasă amestecul la rece (în cămară sau la beci - în nisip) timp de minimum două luni, apoi mierea se filtrează prin tifon și se obține siropul sau se consumă amestecul nefiltrat, ca o dulceață medicinală din flori de soc. Atât siropul cât și dulceața au - cu condiția să fie preparate corect, un termen de garanție de doi ani.
Mod de administrare: Siropul - se pun 1-2 lingurițe de sirop într-un pahar cu apă (200 ml), se adaugă eventual puțin suc de lămâie și se amestecă foarte bine. Se beau 1-3 pahare de sirop pe zi, pe stomacul gol. Se fac cure de câte o săptămână. * Dulceața medicinală - se iau două lingurițe pe stomacul gol, de trei ori pe zi, ținându-se sub limbă preparatul până se dizolvă. După administrare se bea puțină apă, la ultima înghițitură clătindu-se bine gura.
Indicatii terapeutice: Siropul și dulceața din flori de soc sunt indicate ca adjuvant în tratamentul guturaiului, al gripei și virozelor, în general. Se fac cure de două-trei săptămâni, pentru combaterea rinitei, a rinitei cronice, a infecțiilor urinare și pentru calmare în infecțiile renale. Datorită efectului laxativ și a celui depurativ, sunt indicate pentru tratamentul acneei și al altor boli de piele.
Contraindicații: Diabet.
Infuzii cu flori de soc
Mod de preparare: Se pun 1-2 lingurițe de soc uscat la o cană (250 ml) de apă clocotită, se lasă la infuzat timp de un sfert de oră, se adaugă sau nu miere și se consumă fierbinte. Pentru un gust mai bun și un efect mai puternic, se adaugă o dată cu socul și un vârf de linguriță de măghiran.
Indicații terapeutice: În debutul stărilor gripale, în guturai, rinită în fază acută se bea câte o cană de ceai din oră în oră sau chiar din jumătate în jumătate de oră. Ceaiul se bea pe stomacul gol, îndulcit cu miere. Scopul este ca în permanență să fie menținută căldura corpului și să se producă o eliminare puternică a toxinelor prin transpirație. O zi în care bem asemenea ceaiuri, fără a mânca nimic, evitând să facem eforturi, să ieșim prin curent ori în frig, duce la o vindecare rapidă și ne scutește de neplăcerile gripei, ale guturaiului sau a complicațiilor lor. Același tratament este valabil și în bronșită, tuse, infecții respiratorii în general.
Această infuzie este indicată pentru combaterea alergiei, a acneei și a bolilor de piele, fiind un depurativ puternic și cu acțiune rapidă. În tratamentul obezității și al celulitei, acest ceai este un ajutor prețios, permițându-ne să eliminăm mai rapid țesutul adipos în exces.
Florile de salcâm
Cu mirosul lor dulce și blând, florile de salcâm se recomandă de la sine ca având acțiune terapeutică. Ele au darul de a liniști, de a calma și de a tonifia. Sunt utilizate pentru combaterea stresului, a migrenelor pe fond de stres, a gastritei hiperacide și a ulcerului, pentru calmarea tusei și vindecarea unor boli respiratorii cum ar fi bronșita, bronșita astmatiformă sau astmul.
Recoltare. Se recoltează mănunchiurile de flori cu totul, manual, pe vreme uscată, în perioada de maximă dezvoltare, adică pe la sfârșitul lui mai și începutul lui iunie. Florile se pot folosi în stare proaspătă (la siropuri, dulceață, salate) sau uscate. Uscarea se face într-un singur strat, la soare sau în locuri bine aerisite și ventilate. Dintr-un kilogram de flori proaspăt culese rămân după uscare 125-150 de grame de plantă.
Salata de flori de salcâm
Mod de preparare: Se iau 10-12 mănunchiuri de flori proaspete, se spală și se pun într-un castron. Se adaugă apă și puțin suc de lămâie și se lasă să se marineze timp de două ore (complet scufundate în apă), după care se scot și se scutură puțin. Se desprind florile de pe tija verde și se pun din nou în castron. Se adaugă 1-2 linguri de miere, un grepfruit sau o portocală curățată și tăiată bucățele și - eventual - fructe uscate (curmale sau smochine tăiate foarte mărunt), pentru a-i da un plus de consistență. După ce se amestecă bine componentele, se mai lasă să se îmbibe timp de 5-10 minute, după care se poate consuma.
Durata tratamentului: Această salată are efecte terapeutice remarcabile, dacă este consumată cel puțin o dată pe zi, înainte de masa principală, timp de o săptămână. Se mănâncă pe stomacul gol, mestecând lent și cât mai bine, degustând atent aroma și gustul subtil al florilor. Următoarele alimente se consumă doar după un sfert de oră de la terminarea salatei. În curele de slăbire, salata de flori de salcâm înlocuiește masa de seară.
Indicații terapeutice: Această salată-medicament este recomandată în primul rând persoanelor care vor să elimine efectele nocive ale stresului și ale tensiunilor lăuntrice de tot felul. Este un remediu excelent într-o gamă foarte largă de afecțiuni produse sub acțiunea stresului: gastrita și arsurile la stomac, cefaleea, migrena, insomnia, bulimia, anorexia, tulburările de memorie, de văz și de echilibru, constipația etc. Florile proaspete au o puternică acțiune de curățire și regenerare, motive pentru care este indicată și în curele de întinerire, de dezintoxicare, precum și în tratamentul unor afecțiuni cronice, cum ar fi: colita de putrefacție, constipația cronică, astmul. Florile de salcâm au efecte fluidifiante ale secrețiilor bronșice, expectorante și calmante, fiind recomandate în tratamentul bronșitei cronice și al tusei cronicizate. Această salată are darul de a acționa în sens reglator asupra apetitului, fiind în plus și extrem de ușoară, motive pentru care este recomandată ca "remediu magic" în curele de slăbire.
Contraindicații: Colita de fermentație, gastrita care provoacă intoleranță la miere sau fructe.
Apa de flori de salcâm
Mod de preparare: O mână de flori uscate de salcâm se pun într-un vas, turnându-se deasupra un litru de apă curată de izvor sau de fântână. Se lasă să se macereze opt ore, de seara până dimineața, după care se filtrează și se pune într-o sticlă.
Indicații terapeutice: Aceasta "apă" se consumă în locul apei potabile sau al sucurilor în timpul zilei, doza de un litru fiind minimul pentru o zi. Apa de flori de salcâm este un remediu subtil, dar și eficient, pentru combaterea unor afecțiuni cum ar fi gastrita hiperacidă, ulcerul gastric, constipația (în forme ușoare), eczemele apărute pe fond nervos, dereglările de apetit etc. Acest lichid ușor dulceag are calitatea de a ne calma și de a ne limpezi stările emoționale, liniștindu-ne ca prin farmec atunci când îl savurăm. Pentru a ne convinge de efectele acestui remediu floral, va trebui să-l administrăm vreme de măcar o lună.