Centenarul bâlbelor

Mai e puţin şi trecem de jumătatea anu­lui care marchează centenarul Unirii, şi ni­mic memorabil, cât de cât pe măsura celor care s-au jertfit pentru marele proiect naţional, nu va rămâne de pe urma României lui 2018.

E foarte posibil ca nici măcar Monumentul Marii Uniri de la Alba Iulia să nu fie gata până pe 1 Decembrie. "Cel mai trist este să ai banii, dar să nu existe interes şi dragoste faţă de ţară. Parcă nu se îm­pli­nesc, în 1 Decembrie, 100 de ani! I-am scris o scrisoare doamnei prim-ministru, am so­li­citat o audienţă, stăm 2-3 zile în greva foamei, dacă aşa trebuie să lucrăm! Oricum, aşa milog nu m-am simţit în viaţa mea - să mă duc să cer ceva pentru suta de ani a României!", s-a plâns presei, zilele trecute, primarul din Alba Iulia, Mir­cea Hava. Bani la bugetul de stat ar fi, pro­iectul e gata, dar nici măcar un mo­nument nu e sigur că va fi ridicat la Alba Iulia. Vorbim de un monument - dar care unora li se poate părea potrivit sau nu, altora le va plăcea sau nu - nu despre vreun proiect de mare viziune pentru ce înseamnă România de ieri, de azi sau de mâine!
În schimb, în lipsa unor iniţiative palpa­bile de celebrare a întregirii României, Pri­mă­ria Municipiului Bucureşti şi primăriile de sector s-au apucat să facă ce ştiu ele mai bine: să arunce bani pe tot felul de colante şi bannere cu citate inspiraţionale din părin­ţii Marii Uniri. Inutil să punem în discuţie carenţele de bun gust ale tipăriturilor şi lipsa oricărei coerenţe vizuale, între diferitele iniţiative. Ideea de bază transpare de la o poştă: bani învârtiţi clientelar, ca să pară că se face ceva cu ocazia evenimentului din decembrie. Dar de aici la greşeli grosolane, cum ar fi confundarea Cardinalului Iuliu Hossu cu alte personaje, sau scrierea ero­nată a numelui celui care a citit Rezoluţia Marii Uniri, e, totuşi, cale lungă! De ingno­ranţa crasă a multora dintre cei care stau pe poziţii călduţe în administraţia publică eram de multă vreme convinşi - semnalele care vin zilnic dinspre Palatul Victoria sunt cel mai limpede barometru al stării de fapt. Dar să nu fii în stare în ziua de azi, cu infor­maţia existentă, să scrii corect un nume, când nici nu mai trebuie să te deranjezi să mergi la bibliotecă, poţi verifica pe tele­fo­nul de serviciu, plătit din bani publici, e prea de tot! Cu toate astea, primăriile din Bucu­reşti s-au întrecut pe ele în a-l "boteza" pe ma­rele patriot ardelean. Într-una dintre ima­ginile expoziţiei de istorie organizate în pa­sajul de la Universitate, episcopul Iuliu Hossu era confundat cu actorul Emil Hossu. Este vorba despre "o regretabilă greşeală de teh­noredactare", spunea Primăria Capitalei, care promitea să refacă panoul pentru ex­pu­nerile viitoare ale proiectului. N-au trecut câ­teva zile, că pe un banner din centrul Bucu­reştiului, acelaşi episcop era numit Iu­lian Hossu... În puţine domenii ne putem lăuda că i-am depăşit, după 100 de ani, pe predecesorii noştri. La bâlbe, însă, am ajuns să concurăm, de-o vreme, până şi cele mai caricaturale personaje ale lui Caragiale!