Centenarul bâlbelor

Ciprian Rus
Mai e puțin și trecem de jumătatea anu­lui care marchează centenarul Unirii, și ni­mic memorabil, cât de cât pe măsura celor care s-au jertfit pentru marele proiect național, nu va rămâne de pe urma României lui 2018.

E foarte posibil ca nici măcar Monumentul Marii Uniri de la Alba Iulia să nu fie gata până pe 1 Decembrie. "Cel mai trist este să ai banii, dar să nu existe interes și dragoste față de țară. Parcă nu se îm­pli­nesc, în 1 Decembrie, 100 de ani! I-am scris o scrisoare doamnei prim-ministru, am so­li­citat o audiență, stăm 2-3 zile în greva foamei, dacă așa trebuie să lucrăm! Oricum, așa milog nu m-am simțit în viața mea - să mă duc să cer ceva pentru suta de ani a României!", s-a plâns presei, zilele trecute, primarul din Alba Iulia, Mir­cea Hava. Bani la bugetul de stat ar fi, pro­iectul e gata, dar nici măcar un mo­nument nu e sigur că va fi ridicat la Alba Iulia. Vorbim de un monument - dar care unora li se poate părea potrivit sau nu, altora le va plăcea sau nu - nu despre vreun proiect de mare viziune pentru ce înseamnă România de ieri, de azi sau de mâine!
În schimb, în lipsa unor inițiative palpa­bile de celebrare a întregirii României, Pri­mă­ria Municipiului București și primăriile de sector s-au apucat să facă ce știu ele mai bine: să arunce bani pe tot felul de colante și bannere cu citate inspiraționale din părin­ții Marii Uniri. Inutil să punem în discuție carențele de bun gust ale tipăriturilor și lipsa oricărei coerențe vizuale, între diferitele inițiative. Ideea de bază transpare de la o poștă: bani învârtiți clientelar, ca să pară că se face ceva cu ocazia evenimentului din decembrie. Dar de aici la greșeli grosolane, cum ar fi confundarea Cardinalului Iuliu Hossu cu alte personaje, sau scrierea ero­nată a numelui celui care a citit Rezoluția Marii Uniri, e, totuși, cale lungă! De ingno­ranța crasă a multora dintre cei care stau pe poziții călduțe în administrația publică eram de multă vreme convinși - semnalele care vin zilnic dinspre Palatul Victoria sunt cel mai limpede barometru al stării de fapt. Dar să nu fii în stare în ziua de azi, cu infor­mația existentă, să scrii corect un nume, când nici nu mai trebuie să te deranjezi să mergi la bibliotecă, poți verifica pe tele­fo­nul de serviciu, plătit din bani publici, e prea de tot! Cu toate astea, primăriile din Bucu­rești s-au întrecut pe ele în a-l "boteza" pe ma­rele patriot ardelean. Într-una dintre ima­ginile expoziției de istorie organizate în pa­sajul de la Universitate, episcopul Iuliu Hossu era confundat cu actorul Emil Hossu. Este vorba despre "o regretabilă greșeală de teh­noredactare", spunea Primăria Capitalei, care promitea să refacă panoul pentru ex­pu­nerile viitoare ale proiectului. N-au trecut câ­teva zile, că pe un banner din centrul Bucu­reștiului, același episcop era numit Iu­lian Hossu... În puține domenii ne putem lăuda că i-am depășit, după 100 de ani, pe predecesorii noștri. La bâlbe, însă, am ajuns să concurăm, de-o vreme, până și cele mai caricaturale personaje ale lui Caragiale!