O familie cu multe rude
Cu puţine decenii în urmă, varza încă era unul dintre alimentele cele mai importante - relativ ieftină şi, adeseori, singura legumă ce se găsea în pieţe, pe parcursul iernii. De aceea i se spunea, frecvent, "mâncarea săracilor".
În cazul verzei, este vorba de un nume colectiv pentru legumele din familia cruciferelor, din care fac parte varza albă, varza roşie, varza creaţă, varza de Bruxelles, conopida, broccoli (în variantă verde sau roşu-violet), varza de China, gulia... O variantă interesantă, mai puţin cunoscută la noi, este soiul de varză chinezească Pak-Choi, care nu formează căpăţâni şi aminteşte de frunzele de spanac, putând fi consumată atât crudă, cât şi călită. Varza de Bruxelles - o varză în miniatură - numită astfel din cauza originii ei, este o variantă deosebit de fină a acestei familii de legume. Cea mai neobişnuită specie de varză este, fără îndoială, gulia, o "tulpină îngroşată", comestibilă, care se mănâncă şi crudă şi fiartă. Şi - un lucru mai puţin cunoscut - frunzele de gulie se pot folosi, şi ele, în bucătărie, preparate exact ca varza. Broccoli, o legumă celebră, cu tradiţie, deja, şi în România, există în mai multe variante colorate şi este asemănat cu sparanghelul, pentru că pe lângă bucheţelele căpăţânii, se pot consuma şi tulpinile curăţate.
O specialitate cunoscută, specifică bucătăriei de iarnă, este varza acră, murată, care în România se conservă, prin tradiţie, acasă, judeţul de vârf al calităţii ei fiind Suceava. În Occident, varza acră (nu se compară la gust cu a noastră) se găseşte de vânzare, gata tăiată, în supermarket. Se mănâncă şi crudă, ca salată, dar se foloseşte şi la prepararea unor bucate variate şi foarte hrănitoare.
Carte de vizită
* Varza creaţă şi broccoli sunt campioane în ceea ce priveşte "densitatea" substanţelor nutritive, (raportul dintre vitamine, substanţele minerale şi numărul caloriilor unui aliment).
* Varza albă şi roşie ţin fruntea listei la bogăţia de vitamina C. Pentru a face o comparaţie: o lămâie de 100 g conţine aproximativ 53 mg de vitamina C, iar varza, tot 100 g, conţine 150 mg vitamina C. Este o variantă ideală pentru cei care nu suportă citricele. Varza conţine, de asemeni, multă vitamina A, necesară sistemului imunitar, şi vitamina B, un întăritor al nervilor, şi mult acid folic, necesar formării de celule noi şi grăbirii vindecării.
În plus, varza conţine o mulţime de minerale, mai ales calciu, potasiu, magneziu, fosfor şi fier, folosite ca prim-ajutor, ori de câte ori organismul o cere. Fenomenal este conţinutul calciului, anume 230 mg calciu la 100 g varză. O cantitate dublă faţă de calciul conţinut în lapte. Potasiul, prezent în proporţie de 500 mg la 100 g varză, este un puternic întăritor al organismului, grăbind vindecarea.
Varza murată este, şi ea, o bombă de sănătate. Pe lângă fibre, fermenţi de lapte şi acid lactic, substanţe vegetale secundare, ea conţine 200 mg de vitamina C la 100 g. Datorită acestei combinaţii impresionante de substanţe nutritive, varza acră stimulează funcţionarea intestinului şi întăreşte extrem de eficient flora intestinală şi imunitatea organismului.
Sucul de varză albă şi zeama de varză murată este apreciat de medicina populară, ca un remediu eficient pentru protejarea mucoasei intestinale şi, deci, împotriva ulcerului gastric şi duodenal.
Notă: Majoritatea speciilor de varză sunt bogate în fibre, astfel că, produc, adeseori, balonări. De aceea, la prepararea mâncărurilor, se recomandă folosirea chimenului. Cu cât sunt mai mărunţite seminţele, cu atât mai puternică e aroma lor.
Glucosinolate
"Minunea verde" este alimentul cu cel mai ridicat factor de protecţie contra cancerului. Conţine o serie întreagă de substanţe, care au o funcţie de protecţie în toate tipurile de cancer. Chiar dacă descrierea lor este plicticoasă e bine să ştiţi de ce varza nu trebuie niciodată să vă lipsească din farfurie. Din punct de vedere al sănătăţii, este important de ştiut ce anume produce gustul şi mirosul specifice verzei şi "rudelor" ei. Substanţele vegetale secundare speciale, sulfuroase, existente în varză, se numesc glucosinolate. Aceşti compuşi au un efect antibiotic şi de protecţie împotriva cancerului, deosebit de puternic, dar numai în varza crudă.
Pentru ca glucosinolatele din organism să poată deveni active, este necesar ca ele să fie activate prin mărunţirea verzei (tăiere, radere, stoarcere).
Sulforafanul
Această altă substanţă prezentă în varza crudă, nu numai că accelerează procesele de detoxifiere, ci poate declanşa chiar şi moartea programată a celulelor cancerigene. După cum se ştie, datorită apoptozei, organismul este capabil să elimine celulele care nu mai sunt funcţionale sau celulele moarte - un proces stopat în cazul celulelor cancerigene. O descoperire recentă arată că sulforafanul ar putea prezenta şi proprietăţi bactericide puternice vizavi de bacteria Helicobacter pylori, responsabilă pentru ulcerele gastrice. Astfel că riscul cancerului de stomac ar putea fi redus.
Indol-3-carbinol
Efectelor protectoare speciale ale glucosinolatelor verzei li se adaugă şi efectul protector al altui produs de descompunere, şi anume Indol-3-carbinol, cu influenţă asupra metabolismului estrogenilor. În consecinţă consumul regulat de varză ar putea micşora riscul apariţiei cancerului de sân.
Consumul corect al verzei
* Pentru ca glucosinolatele să poată fi descompuse, devenind adevărate substanţe protectoare, varza trebuie mâncată crudă, tăiată mărunt şi foarte bine mestecată. Substanţele anti-cancer din varză nu suportă căldura, deci, în scop profilactic, gătitul este exclus.
* Aproape toate soiurile de varză pot fi mâncate crude, sub formă de salate: gulia, varza albă şi roşie, varza de China, varza acră, chiar şi broccoli şi conopidă. Puse în salate, bucheţelele au un gust minunat - crocant şi proaspăt!