O prezentare mai bună a "politicii" şefului majorităţii parlamentare şi - în fapt - a deţinătorului puterii de pe malurile Dâmboviţei nici că se putea. Dragnea şi-a dezvăluit obiectivul principal al acţiunilor sale în coordonarea forului legislativ şi a administraţiei naţionale (executivul, prin "robotul" Dăncilă, aparţinându-i în totalitate). Pentru el este preferabilă o anticorupţie soft, restrânsă la micii funcţionari, personalul medical, lucrătorii din alimentaţie sau alte servicii publice. Înhăţarea demnitarilor statului, a înalţilor funcţionari puşi să administreze diviziunile teritoriale ale ţării, economia românească în ansamblu, este inadmisibilă. Parlamentarii, baronii locali din partidele la putere sunt însăşi esenţa reprezentativă a României, oamenii care-i îngrijesc (şi pregătesc) viitorul şi, în consecinţă, ei n-ar trebui vexaţi cu chestiuni mărunte, cum ar fi favorizarea infractorului, mărturia mincinoasă, foloasele necuvenite etc. Clasa politică nu trebuie să fie agasată cu măsuri "pentru căţei", misiunea sa fiind una mult prea înaltă pentru a se lăsa împiedicată (sau implicată) de banale şmecherii cotidiene, de mici hoţii sau chiar de "tunuri" care duc la dispariţia unor fonduri structurale în "găuri negre" cum ar fi Madagascar sau Costa Rica. Lupta împotriva marii corupţii ar trebui, aşadar, să înceteze, sau măcar să îşi reducă turaţia, pentru că "face rău ţării" şi obligă "elita" să o părăsească. Are dreptate, aşadar, "marele specialist", ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, să propună desfiinţarea prin OUG a instituţiei care "a denigrat România", DNA, dacă CCR nu aprobă cererea lui de demitere a şefei acesteia, Laura Codruţa Kovesi.
Liviu Dragnea a rezumat în propoziţia "Lupta anti-corupţie a mers prea departe, "magistrala" politicii majorităţii PSD-ALDE în anul şi jumătate de când se află la guvernare. Toată lumea ştie că "liderul maxim" - "tăticul", cum îi place să-şi spună - a imprimat această direcţie acţiunii parlamentare şi guvernamentale din cauza spaimei lui de puşcărie, mai ales că - în urma condamnării pentru fraudarea referendumului pentru demiterea fostului preşedinte T. Băsescu - a fost împiedicat să îşi asume direct puterea executivă. Obsesia şi frustrările lui au făcut ca o guvernare ce putea să-şi desfăşoare (datorită confortabilei majorităţi parlamentare) în linişte un program de reformare a statului şi de dezvoltare economică echilibrată (prin investiţii chibzuite în infrastructură, învăţământ şi sănătate), să evolueze spre haos, vulnerabilitate politică internă şi externă, amorsarea unei crize sociale de proporţii, ce nu va întârzia să se producă. Liviu Dragnea a sacrificat interesele întregii ţării pentru propriul său interes, acela de a deţine necontestat puterea absolută. A reuşit în această deloc onorabilă întreprindere supunându-şi total, în primul rând, propriul partid, PSD-ul. Niciodată până acum PSD-ul nu a fost atât de supus, de "strâns unit în jurul conducătorului suprem". Iliescu, Năstase, Geoană şi Ponta au condus un partid moştenitor, în spirit, al ierarhiei şi disciplinei PCR-iste, în care - totuşi - exista, cel puţin, în chestiunile de strategie politică, socială şi economică, posibilitatea dezbaterii unor păreri contrarii. Sub Dragnea, PSD-ul a devenit o grupare extrem de obedientă faţă de lider, căruia nu-i iese din cuvânt. Dragnea a ştiut să promoveze figuri de cel mai jos nivel profesional, pe care prostia şi lipsa de competenţă (dublate de "cointeresări" oneroase) le-a făcut cu totul maleabile la dorinţele şi sugestiile şefului. Degradarea calităţii "oamenilor de partid" a fost - şi este - foarte vizibilă în succesiunea vârfurilor administraţiei naţionale, pe care, în virtutea majorităţii parlamentare deţinute, PSD-ul a provocat-o. De la Grindeanu şi Tudose (numiţi premieri prin bunul plac al "şefului"), la Viorica Dăncilă (şi restul cabinetului ei ministerial) se poate observa cu ochiul liber agravarea constantă a incompetenţei, a lipsei de discernământ, a amatorismului jalnic. Dacă într-o construcţie privată, asemenea aberaţii ar mai fi fost acceptabile, la nivelul ţării, ele dovedesc o cruntă şi iresponsabilă nepăsare, un cinism egoist total.
Dragnea a continuat, cu "oastea lui de strânsură", asaltul, clasic deja pentru PSD, asupra instituţiilor statului. În urmărirea principalului scop, demolarea Justiţiei independente, Preşedinţia - cu excepţia momentului în care a fost deţinută de Iliescu - a fost mereu în vizorul partidului său. Pentru PSD, şi în special pentru liderul lui, nu contează persoana care o deţine (aleasă nominal prin votul direct al cetăţenilor), ci "marja de putere" care îi conferă dreptul (limitat constituţional) de a interveni în temperarea unor decizii şi măsuri generatoare de efecte politice şi sociale dezastruoase. După ce Băsescu a fost "oaia neagră" a PSD-ului şi a goarnelor sale mediatice, Iohannis - complet diferit de predecesorul său - s-a regăsit, practic, bombardat cu aceleaşi acuzaţii. Dragnea şi ai săi au demolat treptat instituţii pe care Preşedinţia se baza, inclusiv în îndeplinirea rolului ei de mediator social. DGPI (Direcţia Generală de Protecţie Internă), DGIA (Direcţia Generală de Informaţii a Apărării), ANCOM (Agenţia Naţională de Reglementare în Comunicaţii), INS (Institutul Naţional de Statistică), dar şi numirile şefilor ICCJ (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), DNA, DIICOT sau Parchetului General, au fost "smulse" tutelei prezidenţiale, pentru a fi trecute în subordinea Parlamentului sau Guvernului. Liviu Dragnea vrea să golească de orice putere funcţia prezidenţială (legitimată, repet, de votul cetăţenesc direct) pentru că, momentan, ea nu îi aparţine. Ar fi, desigur, o ironie a sorţii ca "tăticul" să se regăsească vreodată în această demnitate golită de atribute prin acţiunea lui, efecte perverse apărând, deseori, în urma propunerilor şi deciziilor PSD-iste. Până la "prezidenţiale", Dragnea îşi continuă demersurile de blocare a statului de drept şi de ştergere a separaţiei puterilor în stat, cu ajutorul slugilor sale oarbe şi surde la nemulţumirile interne sau externe, urmărind - cu ajutorul unei Curţi Constituţionale făcute preş în faţa lui - să-şi rezolve şi ultimele "obiective de etapă": numirea şefilor SRI şi SIE de către Parlament, schimbarea Legii securităţii naţionale, revocarea procurorilor-şefi ai PG, DNA, DIICOT. Abia atunci, după el, în România nu se va mai putea vorbi de marea corupţie!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
