Ce terapii utilizează medicina clasică
La ulcere gastrice şi inflamaţii grave ale esofagului au dat rezultate bune administrarea de blocanţi ai acidului gastric (inhibitori ai pompei de protoni) şi tratamentul cu antibiotice, pentru bacteria Helicobacter pylori, cantonată în stomac. Medicii germani avertizează, totuşi, că pretutindeni în lume inhibitorii secreţiei gastrice se numără în prezent printre medicamentele prescrise prea des şi pe perioade prea lungi, deşi avem motive să presupunem că, în peste jumătate din cazuri, utilizarea lor nu se justifică. Aceasta nu este o problemă lipsită de însemnătate, deoarece studiile realizate în ultima vreme au arătat că asemenea tratamente, urmate pe termen lung, duc la creşterea semnificativă a unor riscuri: de la demenţă şi afecţiuni cardiovasculare, până la osteoporoză. Nu arareori, ele provoacă şi o carenţă de vitamină B12, care la rândul ei se poate solda cu apariţia unei neuropatii. Totodată, se diminuează senzaţia de saţietate şi se pot declanşa crampe abdominale, greţuri şi diaree. O altă consecinţă negativă a blocării secreţiei gastrice este şi faptul că astfel se creează condiţii pentru dezvoltarea în tractul digestiv a unor bacterii nedorite, care pot afecta structura florei intestinale. Pentru toate motivele prezentate mai sus, preparatele de acest tip n-ar trebui administrate pe o perioadă mai lungă decât este strict necesar.
Numeroşi pacienţi sunt diagnosticaţi cu hernie hiatală - ceea ce înseamnă că muşchiul circular de la capătul inferior al esofagului nu mai închide corect orificiul de comunicare dintre esofag şi stomac. Însă acest diagnostic se pune adesea fără ca persoanele respective să sufere neapărat de un reflux, adică de neplăcerile trecerii sucurilor gastrice din stomac în esofag. De aceea, ele n-ar trebui să-şi formeze convingerea că sunt bolnave incurabil. Această aşa-numită "hernie" este cauzată, printre altele, de surplusul de greutate corporală, stres şi sedentarism, prin urmare, ea poate regresa.
Sindromul de colon iritabil afectează până la 15% din populaţia Europei. Cauza nu se cunoaşte cu exactitate. Un anumit rol îl joacă, cu siguranţă, stresul şi suprasolicitarea, probabil şi bacteriile din tubul digestiv. Până în clipa de faţă, medicina alopată nu dispune de terapii eficiente pentru combaterea sindromului de colon iritabil, în afară de o dietă numită FODMAP. Ea constă în eliminarea consecventă din alimentaţie a unor tipuri de glucide (şi anume: oligozaharide, dizaharide, monozaharide şi polioli), care fermentează şi provoacă balonări. După o perioadă de pauză ce permite intestinului să se calmeze, aceste glucide sunt reintroduse treptat.
Ce terapii utilizează medicina alternativă
La afecţiunile gastrointestinale, este foarte indicată includerea în tratament a metodelor complementare. Principalul domeniu de acţiune ar fi aici fitoterapia, susţinută însă şi de alte modalităţi terapeutice, ca: administrarea de probiotice, o alimentaţie adecvată, precum şi procedurile folosite de medicina mind-body, care studiază interacţiunile dintre starea clinică somatică şi starea psihică a pacienţilor. Pe lângă afecţiunile intestinale inflamatorii specifice, cum sunt colita ulcero-hemoragică şi boala Crohn, răspund bine la tratamentele naturale în special sindromul colonului iritabil şi inflamaţiile mai puţin grave ale stomacului şi esofagului.
Cele mai eficiente terapii pentru suferinţele gastrice şi intestinale
La sindromul de colon iritabil:
* Fitoterapia - Contra durerilor şi a spasmelor sunt de mare folos capsulele cu ulei de mentă, infuzia de roiniţă sau extractul de anghinare. Ceaiurile de fenicul, anason şi chimen (eventual întrebuinţate şi sub formă de comprese ori frecţii) ameliorează balonările. La diaree, vă poate ajuta smirna, iar la constipaţie, tărâţele de psyllium şi apele minerale care conţin sulfaţi. Curcuma este un remediu util pentru toate neplăcerile enumerate mai sus.
* Probioticele - Acţiunea benefică a preparatelor cu culturi bacteriene vii a fost atestată de o serie de studii preliminare. Se recomandă mai ales cele verificate în timp şi deja devenite "clasice": lactobacilii, bacteriile bifidus, escherichia coli nissle, enterococcus faecalis - şi, nu în ultimul rând, borşul.
* Alimentaţia - Terapeuţii obţin reacţii pozitive, uneori de-a dreptul surprinzătoare, la pacienţii care consimt să adopte o alimentaţie bazată pe vegetale şi graminee, însă aici va trebui să verificaţi dacă sistemul dvs. digestiv tolerează crudităţile. S-au înregistrat succese şi cu dieta FODMAP, care presupune evitarea anumitor grupe de alimente, de exemplu leguminoasele, cruciferele, fructele cu conţinut ridicat de fructoză, îndulcitorii şi aditivii alimentari, alcoolul, produsele de panificaţie din făină de grâu şi multe dintre lactate.
Pacienţilor cu colon iritabil li se recomandă mai întâi reducerea consumului de fructoză, iar apoi eliminarea pe o perioadă determinată a produselor preparate din făină de grâu sau doar a glutenului. Dacă după două săptămâni se observă o ameliorare importantă, balonările şi durerile scăzând în intensitate, se concluzionează că există, într-adevăr, o intoleranţă la gluten, respectiv la grâu, deci va fi necesar să se renunţe la ele în continuare. Însă după câteva săptămâni, glutenul poate fi testat din nou, deoarece este posibil ca unele persoane să aibă numai o sensibilitate temporară la el, determinată de stres, de o infecţie care le-a fragilizat organismul, de un tratament cu antibiotice sau un consum mai mare de alcool.
Diareea poate fi combătută cu argilă medicinală, cărbune activ, afine ori sucul proaspăt stors din ele.
* Acupunctura - Cu această metodă se poate realiza o ameliorare considerabilă a tuturor simptomelor sindromului de colon iritabil.
* Încălzirea zonei - Mecanismul prin care acţionează hipertermia nu a fost încă elucidat pe deplin de oamenii de ştiinţă, însă căldura pare să calmeze sistemul neurovegetativ de la nivelul tractului digestiv, ea fiind aşadar benefică pentru pacienţii cu colon iritabil (se aplică comprese calde pe zonele dureroase).
La arsuri şi reflux gastroesofagian:
* Principiile amare - Extractele de muşeţel şi de limbişoară (Iberis semperflorens) stimulează "propulsia", adică transportarea mai departe, în intestin, a hranei digerate în stomac. Totodată, ele ajută digestia prin activarea colecistului. Există şi preparate care combină extractul de bază cu alte plante medicinale, ce au rolul de a proteja mucoasele.
* Mucilagiile din seminţe de in - Calmează mucoasa iritată.
* Argila - Neutralizează aciditatea gastrică.
* Renunţarea la ceai de mentă, cafea şi alcool - Explicaţia: ele favorizează refluxul. Luaţi masa de seară mai devreme şi dormiţi cu trunchiul puţin ridicat de la orizontală. Există şi perne de forma unui plan înclinat, confecţionate din burete, care vă ajută să menţineţi această poziţie în pat, în tot timpul somnului.