- Întâlnirea mea cu Georgeta Kari o pun sub semnul providenţei. Câteodată e bine să observi de ce îţi scoate viaţa în cale anumiţi oameni şi să nu îi laşi să treacă fără să faceţi "schimb de comori". Georgeta este dovada vie a visului împlinit, garanţia că orice lucru făcut cu pasiune se transformă în victorie. Sunt bucuroasă când aflu asemenea poveşti şi le pot spune mai departe. Mă bucur să cunosc oameni frumoşi şi liberi, care îşi dau voie să-şi asculte inima când vine vorba de alegeri de viaţă -
Are 44 de ani, dar pare cu zece mai puţin, iar sclipirea din privire arată un om împlinit. E la un eveniment cultural împreună cu Carmen Bunaciu, înotătoarea de excepţie a României, care aflu că i-a fost antrenoare. O rog să-mi acorde un interviu.
O VIAŢĂ ÎN BAZIN
Familie de înotători
- Mi se pare obligatoriu ca pe o fostă campioană la înot să o întrebi în ce relaţii se află cu apa, mediul ei de viaţă pe termen lung.
- Sunteţi o familie de înotători?
- Da, şi soţul meu înoată. Ne-am întâlnit la Braşov, în primul an de studenţie. Participam la campionatele naţionale universitare de înot şi, ca student la Academia Naţională de Sport, am reprezentat Bucureştiul la competiţia naţională. Soţul meu, fost înotător la Braşov, era arbitru la acea competiţie. M-a "remarcat" şi uite că suntem împreună de la 20 de ani, adică de 24 de ani. Aşa că în lumea apei mi-am aflat şi jumătatea. Şi fiul nostru, care are 18 ani acum şi care ne-a urmat hobby-ul, este în echipa de juniori 1 la polo şi joacă la C.S. Dinamo, la lotul naţional U19 (sub 19 ani), cu care va merge acum în Slovenia, la calificări pentru Campionatele Europene. Sper să fiu alături de el, pentru că în prezent eu lucrez ca kinetoterapeut la Federaţia Română de Polo şi însoţesc loturile la competiţii. Cea mai mare satisfacţie a mea este să-mi fac meseria şi să fiu şi alături de băiatul meu, în competiţii, unde se cântă imnul naţional şi, el alături de colegii lui, reprezintă ţara. Este o stare aparte, pe care sportivii o înţeleg în mod special. Nu există să se cânte imnul şi în starea de emoţie care te cuprinde să nu-ţi doreşti, cu ardoare, victoria.
Un dar de Crăciun
- Decizia s-a luat în urma unei plimbări. Era iarnă, în pragul Crăciunului, şi părinţii mei aveau liber de la serviciu. Ne-au luat pe mine şi pe sora mea, mai mică decât mine, şi ne-am plimbat prin parcul 23 August (actualul Lia Manoliu), unde erau mai multe săli de sport, în care am intrat şi am asistat puţin la antrenamente: atletism, bazin de înot, patinoar, terenuri de tenis... Când am ajuns seara acasă, ne-au întrebat: "Ce v-a plăcut cel mai mult din ce aţi văzut? Ce sport v-ar plăcea să faceţi şi voi?". Amândouă, într-un glas, am răspuns: "Vrem să mergem la bazin". Şi, uite că sunt 37 de ani de când eu şi sora mea nu am trădat dragostea pentru apă.
Aşadar, am început să merg la înot. Aveam şase ani şi, fiind la cursul de iniţiere de la 23 August, ne-a remarcat o antrenoare de la clubul Dinamo, care ne-a selecţionat pentru performanţă. Am perseverat, am avansat de la o etapă la alta, copii, juniori, până la competiţii. Sunt mulţi copii care încep înotul la vârsta de 6 ani, dar puţini sunt cei care ajung să înoate până la vârsta de seniori. Amintirile mele cele mai frumoase din acea perioadă sunt legate de antrenoarea mea, Carmen Bunaciu, cu care am avut şi cele mai bune rezultate ale mele pe plan sportiv - campioană naţională şi campioană balcanică de seniori.
- Pasiunea pentru înot te-a dus şi la cariera ta actuală, legată de sănătate, kinetoterapeută a lotului naţional de polo?
- Da. Vreme de 16 ani, am avut o carieră universitară, cu grad de lector-universitar-doctor, timp în care am predat înot la ANEFS, la facultatea de sport, şi înot terapeutic la facultatea de kinetoterapie. În plus, eu am iniţiat curentul de polo feminin în România.
- Extraordinar! Un sport exclusiv masculin, de mare luptă şi forţă fizică!
- Rolul tău în campionat este strict de kinetoterapeut?
- Mulţumesc de întrebare. Nu. Încă mai joc la Dinamo, în echipa de polo feminină. Dar cred că e ultimul meu an de competiţii, ca jucătoare. Am, totuşi, 44 de ani. De altfel, după ce am considerat că e momentul să închei cariera universitară şi am trecut "lângă" apă, în calitate de kinetoterapeut, am pornit, împreună cu sora mea o aşa-zisă afacere de familie. Sora mea este cadru universitar la catedra de sport a facultăţii de medicină, lucrează cu studenţii, iar în afacerea noastră facem împreună recuperare medicală în apă, la Clubul Dinamo, cu care avem contract. Deci, după ce termin antrenamentul în bazinul mare, trec la bazinul mic şi muncesc în continuare, ca să personalizez programele de recuperare medicală cu pacienţii. Când plec cu loturile naţionale, rămâne sora mea, care are aceeaşi pregătire ca mine, ca să facă programele de recuperare pentru copii şi pentru adulţi.
APA, UN LEAC MINUNAT
- Cele mai frecvente sunt problemele de coloană vertebrală, cifoze, lordoze, scolioze, care se dezvoltă în copilărie sau înspre adolescenţă, depinde de la copil la copil. În aceste condiţii de creştere rapidă a osaturii, neavând musculatura lucrată şi nici obiceiul de a corecta poziţia corpului, mai ales în bancă, la şcoală, apar aceste probleme. E bine să le tratăm cu seriozitate şi să le corectăm cât de repede se poate, pentru că dacă lăsăm să treacă timp peste ele, se agravează şi se cronicizează, dau deficienţe ale coloanei vertebrale, care pot avea repercusiuni pe viaţă. Dacă intervii la timp, în perioada de creştere a copilului, se corectează poziţia.
- Cum îşi pot da seama părinţii când au nevoie copiii de recuperare medicală în apă?
- Ar putea să-şi dea seama medicul de familie. Pe copiii care fac un sport îi mai semnalează antrenorii. În ce-i priveşte pe părinţi, ei ar trebui să-şi observe copiii dacă stau drept, să se uite la curburile naturale ale coloanei vertebrale (pe care le învăţăm cu toţii în clasa a 11-a, la anatomie), la poziţia umerilor, unul faţă de celălalt, la poziţia şoldurilor, să fie la aceeaşi înălţime, capul să nu fie aplecat în faţă, cu gâtul lungit înainte. Poziţia pe care o adoptăm stând cu capul, cu ochii în telefoane sau tablete este una dintre cele mai nocive pentru coloana cervicală.
- Ce alte cazuri se mai pretează la recuperare medicală în apă?
- Copiii care au probleme neurologice din naştere beneficiază de kinetoterapia în apă, la fel şi cei care fac recuperare post-operatorie, în urma unor intervenţii chirurgicale pe oase, tendoane, ligamente, muşchi, la coloană, la umeri, genunchi, şold, glezne ş.a.m.d., probleme pe care le corectăm personalizat, pentru fiecare individ, cu exerciţii adaptate la nevoile fiecăruia.
- Cum să procedeze cei care doresc să vi se adreseze pentru un program de recuperare medicală în apă?
- Abonamentele se fac la intrarea în bazin, la casierie, şedinţele sunt de o oră şi se desfăşoară în bazinul semiolimpic de la Dinamo, cel de 25 metri lungime, cu apă mai caldă decât cel olimpic şi cu dimensiune variabilă a adâncimii apei. Dacă nu ştii să înoţi, în pachetul de recuperare este inclusă şi iniţierea la înot. Fiind înotătoare profesionistă, de la mine nu pleacă nimeni neînvăţat. Îmbinăm utilul cu plăcutul, până la urmă. Şi pentru copii şi pentru adulţi, abonamentul este 600 de lei, 8 şedinţe. Iar înotul odată învăţat, rămâne ştiut pentru toată viaţa şi aduce beneficii nemaipomenite omului, pe toate planurile.
- Da, sunt fericită că sunt lângă apă, sunt în lumea mea, care-mi place, lumea sportului. Iar în acelaşi bazin unde-mi fac eu antrenamentele, face şi fiul meu. Suntem în aceeaşi echipă, la Dinamo, mamă şi fiu, el la băieţi, eu la fete. Fericire mai mare nici nu cred că există...
Pe doamna prof. dr. Georgeta Kari - specializare înot şi kinetoterapie, o puteţi găsi la Clubul Dinamo, la telefon: 0722/61.05.28 sau îi puteţi scrie e-mail: georgeta.kari@me.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
