- Întâlnirea mea cu Georgeta Kari o pun sub semnul providenței. Câteodată e bine să observi de ce îți scoate viața în cale anumiți oameni și să nu îi lași să treacă fără să faceți "schimb de comori". Georgeta este dovada vie a visului împlinit, garanția că orice lucru făcut cu pasiune se transformă în victorie. Sunt bucuroasă când aflu asemenea povești și le pot spune mai departe. Mă bucur să cunosc oameni frumoși și liberi, care își dau voie să-și asculte inima când vine vorba de alegeri de viață -
Are 44 de ani, dar pare cu zece mai puțin, iar sclipirea din privire arată un om împlinit. E la un eveniment cultural împreună cu Carmen Bunaciu, înotătoarea de excepție a României, care aflu că i-a fost antrenoare. O rog să-mi acorde un interviu.
O VIAȚĂ ÎN BAZIN
Familie de înotători
- Mi se pare obligatoriu ca pe o fostă campioană la înot să o întrebi în ce relații se află cu apa, mediul ei de viață pe termen lung.
- Apa este superputerea mea. Zona mea de maximă identificare. Contactul cu apa mă aduce cel mai aproape de mine. Când înot, sunt relaxată și concentrată în același timp, liberă, fluidă și puternică. Apa este elementul primordial al vieții, este fluidul care ne leagănă în pântecul mamei și lichidul care ne compune în cea mai mare proporție. Apa este viață și tot ceea ce fac este legat de apă și lângă apă. Mă face să mă simt bine. Fiecare oră de înot, fiecare antrenament e ca o regăsire a mea cu mine. Și nu numai cu mine, ci și cu familia mea.
- Sunteți o familie de înotători?
- Da, și soțul meu înoată. Ne-am întâlnit la Brașov, în primul an de studenție. Participam la campionatele naționale universitare de înot și, ca student la Academia Națională de Sport, am reprezentat Bucureștiul la competiția națională. Soțul meu, fost înotător la Brașov, era arbitru la acea competiție. M-a "remarcat" și uite că suntem împreună de la 20 de ani, adică de 24 de ani. Așa că în lumea apei mi-am aflat și jumătatea. Și fiul nostru, care are 18 ani acum și care ne-a urmat hobby-ul, este în echipa de juniori 1 la polo și joacă la C.S. Dinamo, la lotul național U19 (sub 19 ani), cu care va merge acum în Slovenia, la calificări pentru Campionatele Europene. Sper să fiu alături de el, pentru că în prezent eu lucrez ca kinetoterapeut la Federația Română de Polo și însoțesc loturile la competiții. Cea mai mare satisfacție a mea este să-mi fac meseria și să fiu și alături de băiatul meu, în competiții, unde se cântă imnul național și, el alături de colegii lui, reprezintă țara. Este o stare aparte, pe care sportivii o înțeleg în mod special. Nu există să se cânte imnul și în starea de emoție care te cuprinde să nu-ți dorești, cu ardoare, victoria.
Un dar de Crăciun
- Când a început, de fapt, povestea ta legată de înot? Care a fost prima ta întâlnire cu apa?
- Decizia s-a luat în urma unei plimbări. Era iarnă, în pragul Crăciunului, și părinții mei aveau liber de la serviciu. Ne-au luat pe mine și pe sora mea, mai mică decât mine, și ne-am plimbat prin parcul 23 August (actualul Lia Manoliu), unde erau mai multe săli de sport, în care am intrat și am asistat puțin la antrenamente: atletism, bazin de înot, patinoar, terenuri de tenis... Când am ajuns seara acasă, ne-au întrebat: "Ce v-a plăcut cel mai mult din ce ați văzut? Ce sport v-ar plăcea să faceți și voi?". Amândouă, într-un glas, am răspuns: "Vrem să mergem la bazin". Și, uite că sunt 37 de ani de când eu și sora mea nu am trădat dragostea pentru apă.
Așadar, am început să merg la înot. Aveam șase ani și, fiind la cursul de inițiere de la 23 August, ne-a remarcat o antrenoare de la clubul Dinamo, care ne-a selecționat pentru performanță. Am perseverat, am avansat de la o etapă la alta, copii, juniori, până la competiții. Sunt mulți copii care încep înotul la vârsta de 6 ani, dar puțini sunt cei care ajung să înoate până la vârsta de seniori. Amintirile mele cele mai frumoase din acea perioadă sunt legate de antrenoarea mea, Carmen Bunaciu, cu care am avut și cele mai bune rezultate ale mele pe plan sportiv - campioană națională și campioană balcanică de seniori.
- Pasiunea pentru înot te-a dus și la cariera ta actuală, legată de sănătate, kinetoterapeută a lotului național de polo?
- Da. Vreme de 16 ani, am avut o carieră universitară, cu grad de lector-universitar-doctor, timp în care am predat înot la ANEFS, la facultatea de sport, și înot terapeutic la facultatea de kinetoterapie. În plus, eu am inițiat curentul de polo feminin în România.
- Extraordinar! Un sport exclusiv masculin, de mare luptă și forță fizică!
- Da, nu a fost ușor... Ca să putem porni campionatul de polo feminin a trebuit să avem minimum trei echipe. Abia în 2011 am reușit să adunăm 3 echipe: clubul meu, "Karma", din București, "Torpi" din Târgu Mureș și "Crișul" -Oradea. Cu aceste trei echipe am pornit primul campionat de polo feminin din România. Avem campionat de junioare cu șapte echipe, separat pentru junioare sub 17 ani și senioare peste 17 ani. Campionatul e gândit gen turneu, în care se întâlnesc toate echipele care sunt înscrise în campionat. După fiecare meci se face clasament, se adună punctele și se premiază cea mai bună echipă, cel mai tehnic jucător, golgheterul campionatului și cel mai bun portar. Viitorul e plin de promisiuni. Anul acesta am avut deplasări și meciuri cu lotul național de senioare de polo, play-off pentru calificarea la Campionatele Europene de la Barcelona, am avut meci cu Germania și am mai avut o pregătire comună la Belgrad, cu echipa reprezentativă a Serbiei, după care am avut meciul tur la Hamburg, cu Germania și meciul retur, la complexul olimpic de la Izvorani. Vine vara cu Balcaniada, cu turnee internaționale europene, și la junioare și la juniori, fetele sunt în Madeira, Portugalia și băieții la Minsk, în Belarus.
- Rolul tău în campionat este strict de kinetoterapeut?
- Mulțumesc de întrebare. Nu. Încă mai joc la Dinamo, în echipa de polo feminină. Dar cred că e ultimul meu an de competiții, ca jucătoare. Am, totuși, 44 de ani. De altfel, după ce am considerat că e momentul să închei cariera universitară și am trecut "lângă" apă, în calitate de kinetoterapeut, am pornit, împreună cu sora mea o așa-zisă afacere de familie. Sora mea este cadru universitar la catedra de sport a facultății de medicină, lucrează cu studenții, iar în afacerea noastră facem împreună recuperare medicală în apă, la Clubul Dinamo, cu care avem contract. Deci, după ce termin antrenamentul în bazinul mare, trec la bazinul mic și muncesc în continuare, ca să personalizez programele de recuperare medicală cu pacienții. Când plec cu loturile naționale, rămâne sora mea, care are aceeași pregătire ca mine, ca să facă programele de recuperare pentru copii și pentru adulți.
APA, UN LEAC MINUNAT
- Care sunt cele mai frecvente probleme de sănătate cu care vin oamenii la recuperare medicală în apă?
- Cele mai frecvente sunt problemele de coloană vertebrală, cifoze, lordoze, scolioze, care se dezvoltă în copilărie sau înspre adolescență, depinde de la copil la copil. În aceste condiții de creștere rapidă a osaturii, neavând musculatura lucrată și nici obiceiul de a corecta poziția corpului, mai ales în bancă, la școală, apar aceste probleme. E bine să le tratăm cu seriozitate și să le corectăm cât de repede se poate, pentru că dacă lăsăm să treacă timp peste ele, se agravează și se cronicizează, dau deficiențe ale coloanei vertebrale, care pot avea repercusiuni pe viață. Dacă intervii la timp, în perioada de creștere a copilului, se corectează poziția.
- Cum își pot da seama părinții când au nevoie copiii de recuperare medicală în apă?
- Ar putea să-și dea seama medicul de familie. Pe copiii care fac un sport îi mai semnalează antrenorii. În ce-i privește pe părinți, ei ar trebui să-și observe copiii dacă stau drept, să se uite la curburile naturale ale coloanei vertebrale (pe care le învățăm cu toții în clasa a 11-a, la anatomie), la poziția umerilor, unul față de celălalt, la poziția șoldurilor, să fie la aceeași înălțime, capul să nu fie aplecat în față, cu gâtul lungit înainte. Poziția pe care o adoptăm stând cu capul, cu ochii în telefoane sau tablete este una dintre cele mai nocive pentru coloana cervicală.
- Ce alte cazuri se mai pretează la recuperare medicală în apă?
- Copiii care au probleme neurologice din naștere beneficiază de kinetoterapia în apă, la fel și cei care fac recuperare post-operatorie, în urma unor intervenții chirurgicale pe oase, tendoane, ligamente, mușchi, la coloană, la umeri, genunchi, șold, glezne ș.a.m.d., probleme pe care le corectăm personalizat, pentru fiecare individ, cu exerciții adaptate la nevoile fiecăruia.
- Cum să procedeze cei care doresc să vi se adreseze pentru un program de recuperare medicală în apă?
- Abonamentele se fac la intrarea în bazin, la casierie, ședințele sunt de o oră și se desfășoară în bazinul semiolimpic de la Dinamo, cel de 25 metri lungime, cu apă mai caldă decât cel olimpic și cu dimensiune variabilă a adâncimii apei. Dacă nu știi să înoți, în pachetul de recuperare este inclusă și inițierea la înot. Fiind înotătoare profesionistă, de la mine nu pleacă nimeni neînvățat. Îmbinăm utilul cu plăcutul, până la urmă. Și pentru copii și pentru adulți, abonamentul este 600 de lei, 8 ședințe. Iar înotul odată învățat, rămâne știut pentru toată viața și aduce beneficii nemaipomenite omului, pe toate planurile.
- Păi, te văd, dragă Georgeta Kari! Fericirea se citește pe chipul tău. Radiezi permanent sănătate, stare de bine și echilibru. Într-un cuvânt, fericire...
- Da, sunt fericită că sunt lângă apă, sunt în lumea mea, care-mi place, lumea sportului. Iar în același bazin unde-mi fac eu antrenamentele, face și fiul meu. Suntem în aceeași echipă, la Dinamo, mamă și fiu, el la băieți, eu la fete. Fericire mai mare nici nu cred că există...
Pe doamna prof. dr. Georgeta Kari - specializare înot și kinetoterapie, o puteți găsi la Clubul Dinamo, la telefon: 0722/61.05.28 sau îi puteți scrie e-mail: georgeta.kari@me.com