"Neconflictuala doamnă Dăncilă a intrat în coliziune frontală cu Preşedintele"
- În această a doua lună de primăvară, am asistat la o serie de conflicte între guvern şi preşedinte. Care sunt cauzele şi consecinţele acestor neînţelegeri, soldate cu cererea făcută de preşedintele Klaus Iohannis ca prim-ministrul Viorica Dăncilă să demisioneze?
- Se pare că primăvara a trezit la viaţă conflictele mocnite dintre Preşedinţie şi guvernarea PSD-ALDE. A fost o acumulare şi o acutizare a nemulţumirilor preşedintelui Klaus Iohannis faţă de guvern. Şi era inevitabil să se întâmple aşa, întrucât guvernarea lui Dragnea - guvernare prin interpuşi, cum procedează şi în afaceri - urmăreşte numai interesul acestuia. Prin urmare, "neconflictuala" doamnă premier Viorica Dăncilă, pseudonimul feminin al lui Dragnea, a intrat în coliziune frontală cu Preşedinţia de mai multe ori. Întâi, pe legea salarizării unitare, unde nu se ştie cine câştigă, dar destui pierd. Pe urmă, în chestiunea revocării procurorului-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, cerută de ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, fără temei, şi respinsă ca atare de preşedinte. Decizia preşedintelui a fost contestată de guvern, tot fără nici o noimă, la Curtea Constituţională. Ministrul Toader a motivat contestaţia prin faptul că preşedintele n-ar fi avut abilitarea legală să se pronunţe în menţinerea sau demiterea procurorului-şef al DNA. Uluitor! Şi-atunci, de ce ministrul Toader a trimis cererea de revocare a şefei DNA la Preşedinţie? Tocmai pentru că preşedintele este abilitat să numească şi să demită procurorii-şefi. Te şi miri ce profesor de Drept o fi Toader!
Un alt conflict între palate a fost generat de creşterea inflaţiei, care a ajuns pe la 5%. Guvernul a găsit ţapul ispăşitor în Banca Naţională a României, iar preşedintele Iohannis s-a oferit să fie mediator între cele două instituţii. Doar că Viorica Dăncilă a refuzat să vină la discuţii, motivând că pleacă în Israel, într-o vizită intempestivă şi neanunţată la Preşedinţie. De altfel, bomboana pe colivă o constituie chiar această vizită în Israel, dar şi actul care a precedat-o. Guvernul a adoptat, în taină, un memorandum de politică externă, prin care a decis să mute ambasada României, de la Tel Aviv, la Ierusalim. Documentul a rămas secret, dar despre el a vorbit, totuşi, la televizor, chiar Liviu Dragnea, liderul PSD, care nu s-a putut abţine să nu arate că el conduce, de fapt, România. Aşa a aflat şi preşedintele Iohannis, al cărui atribut principal e legat exact de politica externă şi care n-a fost consultat. Aşa au aflat şi partenerii noştri din Uniunea Europeană, care n-au fost consultaţi. Şi asta, în condiţiile în care toate statele din UE stau în expectativă în această chestiune foarte delicată, în care trebuie să se ajungă mai întâi la un acord între Israel şi statul palestinian. Să iei o asemenea hotărâre în secret, depăşindu-ţi toate prerogativele, dovedeşte un grad de iresponsabilitate asemănător cu cel arătat, cu ani în urmă, de Călin Popescu-Tăriceanu, care, în calitate de prim-ministru, a intenţionat să retragă trupele româneşti de pe frontul din Irak, fără consultarea preşedintelui României şi a partenerilor din NATO. De unde se vede că nu degeaba s-au unit Tăriceanu şi Dragnea, au acelaşi stil abuziv de a guverna. În fine, preşedintele Iohannis i-a cerut Vioricăi Dăncilă să aibă o întrevedere la Cotroceni pe acest subiect, dar dublura lui Dragnea de la Palatul Victoriei a refuzat. Probabil, prea încântată de sine după ce a fost primită ca însoţitoare a lui Dragnea de premierul Israelului, Beniamin Netanyahu. În consecinţă, Iohannis i-a cerut demisia. Sigur că preşedintele nu poate demite premierul, iar Dăncilă a spus, în cor cu Dragnea, că nu are motive să demisioneze. Dar gestul preşedintelui rămâne unul care exprimă dezacordul grav dintre palate.
- Există şi un substrat electoral al acestor confruntări?
- Desigur. Preşedintele Iohannis mai vrea un mandat la Cotroceni, iar Dragnea ar vrea şi el, dacă nu i-o iau înainte Tăriceanu sau Gabriela Firea şi dacă nu cumva primeşte mai repede un mandat pentru Rahova. În tot cazul, Klaus Iohannis pare ieşit din hibernare, a început să dea ture cu bicicleta prin Bucureşti şi să remarce că e un trafic infernal, ceea ce a provocat replica străvezie a Gabrielei Firea: "Vrea preşedintele să facem schimb de joburi: să vin eu la Cotroceni şi el la Primăria Capitalei?". De unde reiese că Firea nu doarme degeaba la Primărie, a început să viseze colorat.
"Avem de-a face cu o ţopăială PSD-ALDE care creşte în intensitate"
- Printre replici şi încruntături, alianţa PSD-ALDE îşi vede de treabă, măcar într-o privinţă: face tot ce poate pentru a-i scuti de rigorile legii pe oamenii ei. Ultima iniţiativă este o lege care prevede ca pedepsele mai mici de cinci ani să fie executate la domiciliu sau în week-end. Unde se plasează România cu această lege, votată deja în Parlament?
Singura categorie socială faţă de care PSD şi ALDE au dovedit compasiune este cea a infractorilor. Aşa că nu ne miră că, după ce au terminat cu marea corupţie, s-au gândit şi la corupţii mici şi mijlocii, ca să facă puşcărie comod, acasă, ori numai la sfârşit de săpătmână, sau, de ce nu?, în străinătate, unde au cu toţii câte o proprietate. Cazurile Mazăre, Udrea şi Bica pot fi pilduitoare. Şi astfel nu mai ajung bieţii infractori să ceară "azil politic", aşa cum au făcut-o Elena Udrea şi Alina Bica, în Costa Rica.
"Pentru Dragnea, «statul paralel» sunt ăia pe care încă n-a pus mâna"
- Puterea a anunţat că intenţionează să modifice şi legile siguranţei naţionale. Ce se urmăreşte prin acest demers?
- E posibil să fie nevoie de schimbarea acestor legi, pentru o mai bună racordare la realităţile prezentului. Ele datează din anii 1990 şi probabil că nu acoperă întru totul nevoile la zi. Au mai fost încercări, dar s-au oprit în sertare. Însă, ştiind bine năravul PSD-ALDE, de a face legi numai în interesul lor, putem spune cu certitudine că legile nu vor fi mai bune. Tăriceanu s-a dat de gol măcar într-o privinţă. Vor să-l scoată pe preşedintele statului din procedura numirii şefilor unor servicii de informaţii: SRI, SIE şi SPP. Astfel, şi-ar întinde controlul şi asupra şefilor acestor servicii, care acum sunt numiţi de Parlament, la propunerea preşedintelui. Politica PSDragnea este de cucerire a teritoriilor. Pentru el, "statul paralel" sunt ăia pe care încă n-a pus mâna. Dragnea vrea să ocupe România şi să rămână stăpân cât mai mult, dacă nu pentru totdeauna. O arată şi iniţiativa legislativă privind asumarea unei strategii pentru România până în 2040, de la care să nu se mai poată abate nimeni. Adică, şi dacă ar veni alţii la guvernare, ar trebui să facă politica lui Dragnea încă două decenii de-acum încolo.
"Nici un vinovat nu scapă de judecată. Nu doar pe lumea cealaltă, ci şi în asta"
- În ciuda ofensivei de ocupare a României, subzistă mai multe focare de rezistenţă, între care unul şi în Justiţie. Iată, s-a mai făcut un pas decisiv pentru "Procesul Revoluţiei", în care se caută vinovaţii pentru moartea a peste o mie de români, în Decembrie 1989. Preşedintele Klaus Iohannis a aprobat cererea procurorului general pentru începerea urmăririi penale a lui Ion Iliescu, Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu, consideraţi principalii responsabili. Aşa încât procesul poate începe curând. Ce mai poate însemna astăzi o sentinţă în acest caz?
- "Dosarul Revoluţiei" aşteaptă să fie tranşat în instanţă de 28 de ani. El constituie, ca şi dosarul Mineriadei din 1990, marea restanţă a Justiţiei româneşti şi, mai ales, a Laurei Codruţa Kovesi, de pe când era procuror general. Două dosare care, iată, sunt puse pe rol de actualul procuror general, Augustin Lazăr. Te poţi întreba cui mai foloseşte acum, când acuzaţii au ajuns la senectute, după o viaţă bună, plină de funcţii şi măriri, de sinecuri şi de elogii nemeritate. Unii dintre ei au condus ţara multă vreme şi se fac vinovaţi şi de alte acte ticăloase. În acel Decembrie 1989 se află sâmburele a ceea ce a devenit România azi. Eşaloanele doi şi trei din Partidul Comunist şi din Securitate au pus mâna pe putere prin violenţă şi au răpit speranţa tinerelor generaţii, determinând cea mai mare migraţie din istoria noastră. Să fiu bine înţeleasă: e bine că a fost schimbat regimul comunist al lui Ceauşescu, dar ţării nu i-a fost dată şansa pe care o merita, pentru că noua putere a condus-o tot în stil comunist.
Adevărul, însă, trebuie să triumfe, iar vinovaţii să plătească, oricât de târziu. Aşa s-a întâmplat cu naziştii, care au fost deferiţi Justiţiei şi la peste 90 de ani. La fel am început să facem şi noi cu torţionarii din timpul comunismului. Şi nu văd de ce am fi mai îngăduitori cu cei care trebuie să răspundă pentru moartea a sute de oameni după căderea dictaturii. De ce au murit acei oameni? Ca să legitimeze noua putere? Sunt crime împotriva umanităţii, care nu se prescriu. E târziu, dar e necesar să se dea acest semnal: nici un vinovat nu scapă de judecată. Nu doar pe lumea cealaltă, ci şi în asta!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
