Truman Capote (1924-1984) e prezent în secolul 21 nu doar fiindcă cel puţin trei dintre cărţile lui au fost din anii 1950-60 şi până azi fenomene editoriale în lume: Alte glasuri, alte încăperi (1948), Mic dejun la Tiffany (1958) şi Cu sânge rece (1966). Cel de al doilea volum a fost ecranizat de Blake Edwards sub titlul Sendviciuri cu diamante în 1961 şi a făcut-o celebră pe Audrey Hepburn (deşi Capote ar fi vrut-o în rolul Holly pe Marilyn Monroe, cea care îi şi inspirase personajul). Iar cel de al treilea a iniţiat un gen - romanul non-ficţional sau romanul reportaj - care a făcut şi face o lungă carieră. Cu sânge rece a devenit şi el film în 1967, în regia lui Richard Brooks. Ajutate şi de filme, cărţile i-au adus şi ele celebritate iar omul Truman Capote, devenit datorită presei şi televiziunii o legendă americană, ocultează opera. Continuă să apară biografii din care se inspiră scenarişti pentru filme de Oscar ("Capote" de Bennet Miller, cu Seymour Hoffman, sau "Infamous" de Douglas McGarth), amintiri ale celor care l-au cunoscut, se descoperă scrieri inedite. Şi cum moda romanelor axate pe artişti cu existenţă reală şi-a dovedit potenţialul comercial, era de aşteptat ca personajul Truman Capote să aibă şi el parte de tratament romanesc, cu atât mai mult cu cât există enorm material documentar, de la biografii complete, articole, interviuri şi fotografii, la emisiuni de televiziune. Melanie Benjamin le-a folosit pentru cartea pe care vi-o propun azi, recomandată pe copertă ca bestseller. Nu mă mir, fiindcă turnúrile de melodramă, explicaţiile psihanalitice banalizate, reproducerea de bârfe scandaloase, descrierea cu lux de amănunte a caselor, hainelor, petrecerilor unor VIP-uri sunt ingrediente pe gustul publicului larg, în special feminin. Omuleţul efeminat, cameleonic, infantil emoţional dar strălucitor, răutăcios şi excentric provenea din afara centrului de bogăţie şi putere. A ajuns acolo datorită unor femei din jet-set-ul american care-l apreciau pentru limba lui ascuţită şi-l găseau amuzant iar faptul că era gay îl ferea de gelozia soţilor bogaţi. Epica romanului are în centru scandalul publicării în 1975, în revista "Esquire", a unui capitol din volumul cu cheie "Rugi împlinite" (rămas neterminat). Truman povestea acolo secrete sordide despre prietenii lui din înalta societate, spăla în public rufele murdare ale cuplurilor pe care le frecventa, lucruri degradante, aflate din confesiunile femeilor ce îl primiseră şi promovaseră în cercul lor exclusivist, "lebedele" lui colecţionare de soţi bogaţi. Melanie Benjamin descrie cu delicateţe relaţia de iubire platonică, prietenia strânsă dintre Capote şi nefericita Babe Paley, trădată din dorinţa lui de a demonstra că e un scriitor şi nu doar bufonul femeilor de lume. Dacă mi-a displăcut ceva în felul cum autoarea îşi anvelopează romanesc documentarea, e superficialitatea cu care trece în plan secund seriozitatea şi calităţile de scriitor ale lui Truman, pentru a apăsa feminist pe ideea că el îşi înţelegea prietenele ca oameni şi nu ca obiecte de plăcere sau de vitrină, cum se întâmpla în lumea lor, unde, sub aparenţe cuviincioase, toţi înşelau şi minţeau. "Lebedele" se simt trădate, defăimate şi îl exclud din mediul lor. Din acel moment începe declinul alcoolic al lui Capote şi neputinţa de a mai scrie. Roman plăcut pentru amatorii de glamour şi bârfe despre celebrităţi, "Lebedele de pe Fifth Avenue" este - cum altfel? - în curs de ecranizare.
Selecţia "Formula AS"
* Melanie Benjamin, "Lebedele de pe Fifth Avenue", traducere şi note de Florica Sincu, Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), colecţia "Raftul Denisei", 354 p.
Truman Capote (1924-1984) e prezent în secolul 21 nu doar fiindcă cel puţin trei dintre cărţile lui au fost din anii 1950-60 şi până azi fenomene editoriale în lume: Alte glasuri, alte încăperi (1948), Mic dejun la Tiffany (1958) şi Cu sânge rece (1966). Cel de al doilea volum a fost ecranizat de Blake Edwards sub titlul Sendviciuri cu diamante în 1961 şi a făcut-o celebră pe Audrey Hepburn (deşi Capote ar fi vrut-o în rolul Holly pe Marilyn Monroe, cea care îi şi inspirase personajul). Iar cel de al treilea a iniţiat un gen - romanul non-ficţional sau romanul reportaj - care a făcut şi face o lungă carieră. Cu sânge rece a devenit şi el film în 1967, în regia lui Richard Brooks. Ajutate şi de filme, cărţile i-au adus şi ele celebritate iar omul Truman Capote, devenit datorită presei şi televiziunii o legendă americană, ocultează opera. Continuă să apară biografii din care se inspiră scenarişti pentru filme de Oscar ("Capote" de Bennet Miller, cu Seymour Hoffman, sau "Infamous" de Douglas McGarth), amintiri ale celor care l-au cunoscut, se descoperă scrieri inedite. Şi cum moda romanelor axate pe artişti cu existenţă reală şi-a dovedit potenţialul comercial, era de aşteptat ca personajul Truman Capote să aibă şi el parte de tratament romanesc, cu atât mai mult cu cât există enorm material documentar, de la biografii complete, articole, interviuri şi fotografii, la emisiuni de televiziune. Melanie Benjamin le-a folosit pentru cartea pe care vi-o propun azi, recomandată pe copertă ca bestseller. Nu mă mir, fiindcă turnúrile de melodramă, explicaţiile psihanalitice banalizate, reproducerea de bârfe scandaloase, descrierea cu lux de amănunte a caselor, hainelor, petrecerilor unor VIP-uri sunt ingrediente pe gustul publicului larg, în special feminin. Omuleţul efeminat, cameleonic, infantil emoţional dar strălucitor, răutăcios şi excentric provenea din afara centrului de bogăţie şi putere. A ajuns acolo datorită unor femei din jet-set-ul american care-l apreciau pentru limba lui ascuţită şi-l găseau amuzant iar faptul că era gay îl ferea de gelozia soţilor bogaţi. Epica romanului are în centru scandalul publicării în 1975, în revista "Esquire", a unui capitol din volumul cu cheie "Rugi împlinite" (rămas neterminat). Truman povestea acolo secrete sordide despre prietenii lui din înalta societate, spăla în public rufele murdare ale cuplurilor pe care le frecventa, lucruri degradante, aflate din confesiunile femeilor ce îl primiseră şi promovaseră în cercul lor exclusivist, "lebedele" lui colecţionare de soţi bogaţi. Melanie Benjamin descrie cu delicateţe relaţia de iubire platonică, prietenia strânsă dintre Capote şi nefericita Babe Paley, trădată din dorinţa lui de a demonstra că e un scriitor şi nu doar bufonul femeilor de lume. Dacă mi-a displăcut ceva în felul cum autoarea îşi anvelopează romanesc documentarea, e superficialitatea cu care trece în plan secund seriozitatea şi calităţile de scriitor ale lui Truman, pentru a apăsa feminist pe ideea că el îşi înţelegea prietenele ca oameni şi nu ca obiecte de plăcere sau de vitrină, cum se întâmpla în lumea lor, unde, sub aparenţe cuviincioase, toţi înşelau şi minţeau. "Lebedele" se simt trădate, defăimate şi îl exclud din mediul lor. Din acel moment începe declinul alcoolic al lui Capote şi neputinţa de a mai scrie. Roman plăcut pentru amatorii de glamour şi bârfe despre celebrităţi, "Lebedele de pe Fifth Avenue" este - cum altfel? - în curs de ecranizare.
Truman Capote (1924-1984) e prezent în secolul 21 nu doar fiindcă cel puţin trei dintre cărţile lui au fost din anii 1950-60 şi până azi fenomene editoriale în lume: Alte glasuri, alte încăperi (1948), Mic dejun la Tiffany (1958) şi Cu sânge rece (1966). Cel de al doilea volum a fost ecranizat de Blake Edwards sub titlul Sendviciuri cu diamante în 1961 şi a făcut-o celebră pe Audrey Hepburn (deşi Capote ar fi vrut-o în rolul Holly pe Marilyn Monroe, cea care îi şi inspirase personajul). Iar cel de al treilea a iniţiat un gen - romanul non-ficţional sau romanul reportaj - care a făcut şi face o lungă carieră. Cu sânge rece a devenit şi el film în 1967, în regia lui Richard Brooks. Ajutate şi de filme, cărţile i-au adus şi ele celebritate iar omul Truman Capote, devenit datorită presei şi televiziunii o legendă americană, ocultează opera. Continuă să apară biografii din care se inspiră scenarişti pentru filme de Oscar ("Capote" de Bennet Miller, cu Seymour Hoffman, sau "Infamous" de Douglas McGarth), amintiri ale celor care l-au cunoscut, se descoperă scrieri inedite. Şi cum moda romanelor axate pe artişti cu existenţă reală şi-a dovedit potenţialul comercial, era de aşteptat ca personajul Truman Capote să aibă şi el parte de tratament romanesc, cu atât mai mult cu cât există enorm material documentar, de la biografii complete, articole, interviuri şi fotografii, la emisiuni de televiziune. Melanie Benjamin le-a folosit pentru cartea pe care vi-o propun azi, recomandată pe copertă ca bestseller. Nu mă mir, fiindcă turnúrile de melodramă, explicaţiile psihanalitice banalizate, reproducerea de bârfe scandaloase, descrierea cu lux de amănunte a caselor, hainelor, petrecerilor unor VIP-uri sunt ingrediente pe gustul publicului larg, în special feminin. Omuleţul efeminat, cameleonic, infantil emoţional dar strălucitor, răutăcios şi excentric provenea din afara centrului de bogăţie şi putere. A ajuns acolo datorită unor femei din jet-set-ul american care-l apreciau pentru limba lui ascuţită şi-l găseau amuzant iar faptul că era gay îl ferea de gelozia soţilor bogaţi. Epica romanului are în centru scandalul publicării în 1975, în revista "Esquire", a unui capitol din volumul cu cheie "Rugi împlinite" (rămas neterminat). Truman povestea acolo secrete sordide despre prietenii lui din înalta societate, spăla în public rufele murdare ale cuplurilor pe care le frecventa, lucruri degradante, aflate din confesiunile femeilor ce îl primiseră şi promovaseră în cercul lor exclusivist, "lebedele" lui colecţionare de soţi bogaţi. Melanie Benjamin descrie cu delicateţe relaţia de iubire platonică, prietenia strânsă dintre Capote şi nefericita Babe Paley, trădată din dorinţa lui de a demonstra că e un scriitor şi nu doar bufonul femeilor de lume. Dacă mi-a displăcut ceva în felul cum autoarea îşi anvelopează romanesc documentarea, e superficialitatea cu care trece în plan secund seriozitatea şi calităţile de scriitor ale lui Truman, pentru a apăsa feminist pe ideea că el îşi înţelegea prietenele ca oameni şi nu ca obiecte de plăcere sau de vitrină, cum se întâmpla în lumea lor, unde, sub aparenţe cuviincioase, toţi înşelau şi minţeau. "Lebedele" se simt trădate, defăimate şi îl exclud din mediul lor. Din acel moment începe declinul alcoolic al lui Capote şi neputinţa de a mai scrie. Roman plăcut pentru amatorii de glamour şi bârfe despre celebrităţi, "Lebedele de pe Fifth Avenue" este - cum altfel? - în curs de ecranizare.
Alte articole din acest numar
- Selecţia "Formula AS"
- Selecţia "Formula AS"
- Ţara Moţilor - Biserica din Valea Verde nu vrea să moară!
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
