TIA ȘERBĂNESCU - "Dragnea vrea să ocupe România și să rămână stăpân pentru totdeauna"

Analiza politică a lunii APRILIE

"Neconflictuala doamnă Dăncilă a intrat în coliziune frontală cu Președintele"

- În această a doua lună de primăvară, am asistat la o serie de conflicte între guvern și pre­șe­dinte. Care sunt cauzele și consecințele acestor neînțelegeri, soldate cu cererea făcută de pre­șe­dintele Klaus Iohannis ca prim-ministrul Viorica Dăncilă să demisioneze?

- Se pare că primăvara a trezit la viață conflic­tele mocnite dintre Președinție și guvernarea PSD-ALDE. A fost o acumulare și o acutizare a nemul­țumirilor președintelui Klaus Iohannis față de guvern. Și era inevitabil să se întâmple așa, întrucât guvernarea lui Dragnea - guvernare prin interpuși, cum procedează și în afaceri - urmărește numai interesul acestuia. Prin urmare, "neconflictuala" doamnă premier Viorica Dăncilă, pseudonimul feminin al lui Dragnea, a intrat în coliziune frontală cu Președinția de mai multe ori. Întâi, pe legea sala­rizării unitare, unde nu se știe cine câștigă, dar des­tui pierd. Pe urmă, în chestiunea revocării procu­rorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, cerută de ministrul Justiției, Tudorel Toader, fără temei, și res­pinsă ca atare de președinte. Decizia preșe­dintelui a fost contestată de guvern, tot fără nici o noimă, la Curtea Constituțională. Ministrul Toader a motivat contestația prin faptul că președintele n-ar fi avut abilitarea legală să se pronunțe în menți­nerea sau demiterea procurorului-șef al DNA. Ulu­itor! Și-atunci, de ce ministrul Toader a trimis ce­rerea de revocare a șefei DNA la Președinție? Toc­mai pentru că președintele este abilitat să nu­mească și să demită procurorii-șefi. Te și miri ce profesor de Drept o fi Toader!
Un alt conflict între palate a fost generat de creșterea inflației, care a ajuns pe la 5%. Guvernul a găsit țapul ispășitor în Banca Națională a Româ­niei, iar președintele Iohannis s-a oferit să fie me­dia­tor între cele două instituții. Doar că Viorica Dăn­cilă a refuzat să vină la discuții, motivând că plea­că în Israel, într-o vizită intempestivă și ne­anunțată la Președinție. De altfel, bomboana pe colivă o constituie chiar această vizită în Israel, dar și actul care a precedat-o. Guvernul a adoptat, în taină, un memorandum de politică externă, prin care a decis să mute ambasada României, de la Tel Aviv, la Ierusalim. Documentul a rămas secret, dar despre el a vorbit, totuși, la televizor, chiar Liviu Dragnea, liderul PSD, care nu s-a putut abține să nu arate că el conduce, de fapt, România. Așa a aflat și președintele Iohannis, al cărui atribut prin­cipal e legat exact de politica externă și care n-a fost consultat. Așa au aflat și partenerii noștri din Uniunea Europeană, care n-au fost consultați. Și asta, în condițiile în care toate statele din UE stau în expectativă în această chestiune foarte delicată, în care trebuie să se ajungă mai întâi la un acord între Israel și statul palestinian. Să iei o asemenea ho­tărâre în secret, depășindu-ți toate prerogativele, do­vedește un grad de iresponsabilitate asemănător cu cel arătat, cu ani în urmă, de Călin Popescu-Tă­ri­ceanu, care, în calitate de prim-ministru, a inten­ționat să retragă trupele românești de pe frontul din Irak, fără consultarea președintelui României și a partenerilor din NATO. De unde se vede că nu de­geaba s-au unit Tăriceanu și Dragnea, au același stil abuziv de a guverna. În fine, președintele Iohannis i-a cerut Vioricăi Dăncilă să aibă o întrevedere la Co­troceni pe acest subiect, dar dublura lui Dragnea de la Palatul Victoriei a refuzat. Probabil, prea în­cân­tată de sine după ce a fost primită ca însoțitoare a lui Dragnea de premierul Israelului, Beniamin Ne­tanyahu. În consecință, Iohannis i-a cerut demi­sia. Sigur că președintele nu poate demite pre­mie­rul, iar Dăncilă a spus, în cor cu Dragnea, că nu are mo­tive să demisioneze. Dar gestul președintelui ră­mâne unul care exprimă dezacordul grav dintre palate.

- Există și un substrat electoral al acestor confruntări?

- Desigur. Președintele Iohannis mai vrea un mandat la Cotroceni, iar Dragnea ar vrea și el, dacă nu i-o iau înainte Tăriceanu sau Gabriela Firea și dacă nu cumva primește mai repede un mandat pentru Rahova. În tot cazul, Klaus Iohannis pare ieșit din hibernare, a început să dea ture cu bicicleta prin București și să remarce că e un trafic infernal, ceea ce a provocat replica străvezie a Gabrielei Fi­rea: "Vrea președintele să facem schimb de joburi: să vin eu la Cotroceni și el la Primăria Capitalei?". De unde reiese că Firea nu doarme degeaba la Primărie, a început să viseze colorat.

"Avem de-a face cu o țopăială PSD-ALDE care crește în intensitate"

- Printre replici și încruntături, alianța PSD-ALDE își vede de treabă, măcar într-o privință: face tot ce poate pentru a-i scuti de rigorile legii pe oamenii ei. Ultima inițiativă este o lege care prevede ca pedepsele mai mici de cinci ani să fie executate la domiciliu sau în week-end. Unde se plasează România cu această lege, votată deja în Parlament?

- Iese de pe hartă! Dar, după cum am mai vorbit de multe ori în ultimii ani, această ieșire de pe hartă nu e un accident, ci e semnalizată de aproape toate ac­țiunile guvernului PSD. Avem de-a face cu o țo­păială nu doar fiscală, ci și legislativă și adminis­tra­tivă, care crește în intensitate pe măsură ce se apro­pie sfârșitul ciclului electoral, așa încât până și pre­ședintele Iohannis a înțeles că PSD vrea să aca­pareze toate instituțiile și să modifice tot ce func­ționează. În privința legilor prin care atacă Justiția, PSD și ALDE au căpătat o tristă notorietate pe plan mon­dial. Au ajuns până într-acolo încât au com­promis și lupta anticorupție, care devenise brandul nostru de țară. Cu anticorupția ne câștigasem fala europeană, dar acum s-a dus. Lucru pe care îl de­notă rapoartele Departamentului de Stat al SUA și cel al Grupului Statelor Împotriva Corupției din cadrul Consiliului Europei (GRECO).
Singura categorie socială față de care PSD și ALDE au dovedit compasiune este cea a infrac­to­rilor. Așa că nu ne miră că, după ce au terminat cu ma­rea corupție, s-au gândit și la corupții mici și mij­locii, ca să facă pușcărie comod, acasă, ori nu­mai la sfârșit de săpătmână, sau, de ce nu?, în străi­nătate, unde au cu toții câte o proprietate. Cazurile Mazăre, Udrea și Bica pot fi pilduitoare. Și astfel nu mai ajung bieții infractori să ceară "azil politic", așa cum au făcut-o Elena Udrea și Alina Bica, în Costa Rica.

"Pentru Dragnea, «statul paralel» sunt ăia pe care încă n-a pus mâna"

- Puterea a anunțat că intenționează să mo­di­fice și legile siguranței naționale. Ce se urmărește prin acest demers?

- E posibil să fie nevoie de schimbarea acestor legi, pentru o mai bună racordare la realitățile pre­zentului. Ele datează din anii 1990 și probabil că nu acoperă întru totul nevoile la zi. Au mai fost încercări, dar s-au oprit în sertare. Însă, știind bine năravul PSD-ALDE, de a face legi numai în inte­resul lor, putem spune cu certitudine că legile nu vor fi mai bune. Tăriceanu s-a dat de gol măcar în­tr-o privință. Vor să-l scoată pe președintele statului din procedura numirii șefilor unor servicii de infor­mații: SRI, SIE și SPP. Astfel, și-ar întinde con­tro­lul și asupra șefilor acestor servicii, care acum sunt numiți de Parlament, la propunerea președintelui. Politica PSDragnea este de cucerire a teritoriilor. Pentru el, "statul paralel" sunt ăia pe care încă n-a pus mâna. Dragnea vrea să ocupe România și să ră­mână stăpân cât mai mult, dacă nu pentru tot­dea­una. O arată și inițiativa legislativă privind asu­marea unei strategii pentru România până în 2040, de la care să nu se mai poată abate nimeni. Adică, și dacă ar veni alții la guvernare, ar trebui să facă politica lui Dragnea încă două decenii de-acum în­colo.

"Nici un vinovat nu scapă de judecată. Nu doar pe lumea cealaltă, ci și în asta"

- În ciuda ofensivei de ocupare a României, subzistă mai multe focare de rezistență, între care unul și în Justiție. Iată, s-a mai făcut un pas decisiv pentru "Procesul Revoluției", în care se caută vinovații pentru moartea a peste o mie de români, în Decembrie 1989. Președintele Klaus Iohannis a aprobat cererea procurorului general pentru începerea urmăririi penale a lui Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu, consi­derați principalii responsabili. Așa încât procesul poate începe curând. Ce mai poate însemna astăzi o sentință în acest caz?

- "Dosarul Revoluției" așteaptă să fie tranșat în instanță de 28 de ani. El constituie, ca și dosarul Mi­neriadei din 1990, marea restanță a Justiției românești și, mai ales, a Laurei Codruța Kovesi, de pe când era procuror general. Două dosare care, iată, sunt puse pe rol de actualul procuror general, Au­gustin Lazăr. Te poți întreba cui mai folosește acum, când acuzații au ajuns la senectute, după o viață bună, plină de funcții și măriri, de sinecuri și de elogii nemeritate. Unii dintre ei au condus țara multă vreme și se fac vinovați și de alte acte tică­loase. În acel Decembrie 1989 se află sâmburele a ceea ce a devenit România azi. Eșaloanele doi și trei din Partidul Comunist și din Securitate au pus mâna pe putere prin violență și au răpit speranța tinerelor generații, determinând cea mai mare migrație din istoria noastră. Să fiu bine înțeleasă: e bine că a fost schimbat regimul comunist al lui Ceaușescu, dar țării nu i-a fost dată șansa pe care o merita, pentru că noua putere a condus-o tot în stil comunist.
Adevărul, însă, trebuie să triumfe, iar vinovații să plătească, oricât de târziu. Așa s-a întâmplat cu na­ziștii, care au fost deferiți Justiției și la peste 90 de ani. La fel am început să facem și noi cu tor­țio­narii din timpul comunismului. Și nu văd de ce am fi mai îngăduitori cu cei care trebuie să răspundă pen­tru moartea a sute de oameni după căderea dic­taturii. De ce au murit acei oameni? Ca să legiti­me­ze noua putere? Sunt crime împotriva uma­ni­tății, care nu se prescriu. E târziu, dar e necesar să se dea acest semnal: nici un vinovat nu scapă de judecată. Nu doar pe lumea cealaltă, ci și în asta!