Puneţi de-o cafea şi, în treacăt, deschideţi televizorul pentru ştirile dimineţii. Până să vă îmbrăcaţi, daţi câteva telefoane, ca să economisiţi timp. Apoi vă grăbiţi către maşină, căci traficul se anunţă infernal, iar sarcinile de serviciu v-au umplut deja căsuţa de e-mail... Gesturi ale unei rutine zilnice, pe care le facem pe jumătate absenţi. Toate însoţite de tehnologie. Tehnologia noastră cea de toate zilele...
Nimic de zis, este bună, ne oferă confort, acces rapid la comunicare şi informare, dar e şi dăunătoare, deoarece creează dependenţă. Omul modern a devenit sclavul bunurilor sale. Nu mai ştie să facă lucruri elementare, care i-ar putea asigura, totuşi, supravieţuirea. Bunăoară, câţi dintre noi am reuşi să aprindem un foc fără chibrituri sau brichetă, să ne orientăm în spaţiu şi timp fără busolă şi ceas, să ne procurăm hrană şi apă, într-un pustiu necunoscut, să ne construim un adăpost fără unelte? Ba şi mai rău! Câţi n-am avea un sentiment de nesiguranţă, dacă am uita telefonul acasă? Câţi mai avem răbdare să căutăm un cuvânt, o definiţie sau o informaţie, într-un dicţionar sau o enciclopedie tipărite? Sunt mai la îndemnână motoarele de căutare pe internet. De aceea, nici nu ne mai forţăm memoria să reţină nimic. Avem totul la un click distanţă. Problema va apărea când nu vom mai avea acces la tehnologie. Însă cine gândeşte atât de departe?
Utilitatea tehnologiei ne atrofiază abilităţile naturale, iar capacitatea ei de a ne distra este egală cu aceea de a ne sustrage total realităţii. Îndeosebi abuzul de internet ne răpeşte familiei, prietenilor, ba şi nouă înşine. Pe măsură ce creşte nivelul de dependenţă, confuzia dintre realitate şi spaţiul virtual se măreşte, mentalitatea şi comportamentele se schimbă, identitatea se pierde, iar puterea noastră de a ne controla dispare. E ca şi cum am visa, am şti că visăm, dar nu am vrea să ne mai trezim. Milioane de oameni sunt deja diagnosticaţi ca dependenţi de internet. Ceea ce face din ei inşi leneşi, izolaţi, nerăbdători, neatenţi, veşnic obosiţi, dezinteresaţi de propria sănătate şi nefericiţi. Orice utilizator de tehnologie a informaţiilor - cu toate facilităţile aferente - poate deveni dependent. Cu toţii, dependenţi sau consumatori moderaţi, suntem supuşi riscului de a fi manipulaţi. Obiceiurile, gusturile, opiniile, preocupările, datele noastre personale sunt la vedere şi, de aceea, stocate, analizate, indexate şi, finalmente, folosite pentru a ne transforma în clienţi sau în masă de manevră. Ni se sugerează ce să îmbrăcăm, ce să mâncăm, ce muzică să ascultăm, ce locuri să vizităm şi... ce să votăm.
Scandalul "Cambridge Analytica" a ridicat numai puţin cortina. Compania americană a obţinut şi folosit în scopuri politice datele a peste 50 de milioane de utilizatori Facebook! Dar Facebook are peste două miliarde de utilizatori. Alte miliarde sunt conectate la alte reţele sociale sau furnizori de servicii online: Twitter, Google, Instagram, Yahoo, Youtube etc. Şi nimeni nu poate garanta cu adevărat securitatea datelor personale.
De curând, gigantul Yahoo a început să solicite acordul utilizatorilor pentru a le citi mesajele private, cu pretextul că asta îl va ajuta să-şi personalizeze funcţiile şi serviciile oferite. Probabil că e numai o acoperire legală, căci şi până acum puteau vedea tot ce facem, pe contul nostru. Totodată, Yahoo avertizează că informaţiile, altminteri confidenţiale, vor putea fi împărţite cu alte entităţi, în scopuri comerciale.
Desigur, există remedii şi mijloace de apărare faţă de adicţia de tehnologie şi de internet. Dar orice efort va fi o victorie personală şi-atât. Masele de oameni vor adera definitiv la viaţa virtuală. Din păcate, generaţii întregi se nasc, deja, cu "libertatea" de a o prefera vieţii reale.