Selecţia "Formula AS"

* Marius Constantinescu, "Rosé", Editura Nemira (tel. 021/201.79.64), 304 p.

În grila postului naţional de televiziune e acum tot mai puţin loc pentru cultură, deşi acolo sunt angajaţi jurnalişti culturali foarte buni. Oa­meni nu doar cu înfăţişare plăcută, ci şi com­pe­tenţi şi pasionaţi, ale căror emisiuni popularizau valori reale ale domeniului, artişti români şi străini cu interpretări şi creaţii de vârf. Din 2016, de când prim-planul e ocupat de cei ce vor cu tupeu să-şi legifereze fărădelegile, de impostori needucaţi şi divertismente dubioase, rar şi la ore târzii îi mai poţi întâlni, de obicei cu reluări, pe aceşti realizatori ale căror nume sunt o marcă de calitate. (Probabil nu li se mai acordă nici fon­duri pentru emisiuni noi, deşi în viaţa culturală românească sunt destule evenimente ce ar meri­ta un impact mediatic pe măsura talen­tului şi muncii puse în joc.) Cătălin Ştefănescu, Mi­rela Nagîţ, Marius Constantinescu sunt figuri pe care, dacă le întâlnesc zapând, mă opresc, ştiind că mă va interesa ce au de spus şi ei, şi invitaţii lor de elită. Despre profesioniştii pe care-i apre­ciezi "de la televizor", eşti legitim curios să ştii mai multe. În cartea pe care vi-o propun, Marius Constantinescu - al cărui nume s-a legat în prin­cipal, din 2005 încoace, de toate ediţiile Festi­valului Enescu, dar şi de alte emi­siuni despre muzică, literatură, arte vizuale, film de pe des­fiinţatul ca­nal Cul­­tural - ne satisface cu pri­­sosinţă curiozitatea. "Rosé" e un autoportret mo­zaicat, alcătuit din tex­te scurte, publicate ini­ţial pe un site, începând din 2011. Pentru carte, le-a struc­turat în trei etaje, după tipic oe­nologic - Note de vîrf, Note de mij­loc, Note de bază - ofe­rind de­gustării propria persoa­nă. S-ar zice că e o do­vadă de vanitate (vanitatea e unul dintre pă­catele capitale), dacă autocentrarea n-ar fi echili­brată de realizările lui profesionale şi mai ales de asumarea tuturor obiecţiilor ce ai putea să i le aduci. Deşi nu mi-e uşor să înţeleg de ce crede autorul că cititorul necunoscut ar trebui să fie interesat de pre­ferinţele lui în materie de parfu­muri, mâncăruri, băuturi, haine şi pantofi (cu o abundenţă de branduri care pentru mulţi dintre noi nu au reprezentare), încadrez această plăcere de a scrie despre toate astea în mania pen­tru selfie ce bântuie mediul online. Ma­nie­rat, co­chet şi cu gus­turi rafinate, metrosexual preo­cu­pat de fashion şi style, Marius Constan­ti­nescu nu se sfi­eşte să dea sfaturi de expert în ele­ganţă mas­culină şi bune maniere, fără să ge­nereze poveşti în jurul ideilor sale. Ceea ce dă savoare textelor şi le salvează de o anume su­fi­cienţă e pe de o parte autoironia cu care îşi re­cunoaşte re­numele de snob, pe de alta căldura din "notele de bază". Sunt emoţionante în spe­cial fragmen­tele - fără poză şi răsfăţ - în care scrie despre profesia lui şi despre familie. Mai ales acestea din urmă, care ne relevă fără os­tentaţie un fiu, un soţ şi un tată afectuos. Îm­preu­nă cu mărtu­risirile despre copilărie, adolescenţa rebelă şi re­velaţii din că­lătorii, ele completează autopor­tretul unui jur­nalist pe care am vrea să-l vedem mai des fă­când ceea ce ştie el mai bine, emisiuni